Obligaţia de a face. Sentința nr. 3929/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3929/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1473/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3929/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier M.-C. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanții S. R. și L. D. și pe pârâtul C. J. CLUJ, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul L. D., reprezentanta reclamanților, av. P. I. Ines și reprezentanta pârâtului, cons. jr. I. A. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 1 și art.10 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară din dosarul nr._ al Tribunalului Cluj și arată că expertul a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 139.850 Euro sau 621.325 lei, sumă mult mai mare decât cea stabilită de expropriator și consemnată pe numele reclamanților.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cererea de chemare în judecată.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții S. R. și L. D., în contradictoriu cu paratul C. JUDEȚEAN CLUJ, au solicitat să se dispună obligarea paratului sa le elibereze recipisa necesara pentru ridicarea sumei de 219.383 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, teren in suprafață de 2777 mp., situat in Cluj-N., ., număr cadastral vechi_, număr topografic 798/4/2/26/2, suma stabilita prin Hotărârea nr. 9 de stabilire a cuantumului despăgubirii din 17.07.2013 emisa de Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real constituita in temeiul Hotărârii nr.218/22.07.2011 adoptata de C. Județean Cluj, cu modificările ulterioare, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
Asupra terenului in suprafața de 2777 mp, situat in extravilanul municipiului Cluj-N. s-a reconstituit antecesorului lor L. G.V. N. dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 5484/334/18.11.1993 emis de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate a județului Cluj - tarlaua 46, . vecinii: la nord - drum câmp; la est - F. P.; la sud – canal, la vest - L. L..
Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost înscris in CF nr._ Cluj-N. nr.cf. vechi 3736 Someșeni (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 3736 Someșeni) și antecesorul lor L. V. N. a decedat la data de 01 martie 2012 iar potrivit certificatului de mostenitor nr. 30/04.04.2012 emis de Biroul Notarilor Publici Asociati „V. M. si P. L. E.” in dosarul succesoral nr.36/2012, reclamanții sunt moștenitori in calitate de copii, in cota de 1/2 parte fiecare asupra bunurilor incluse in masa succesorala iar în masa succesorala după tatăl lor a fost inclus din acest teren in suprafața de 2777 mp.
De asemenea, au susținut că în vederea realizării lucrării de utilitate publica „Aeroportul Internațional Cluj-N. - Pista de decolare-aterizare 3500”, acest teren a făcut obiectul exproprierii iar în data de 17.07.2013, Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real constituita in temeiul Hotărârii nr. 218/22.07.2011 adoptata de C. Județean Cluj, cu modificările ulterioare, a adoptat Hotărârea nr. 9, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirii pentru acest teren la suma de 219.383 lei. Reclamanții și-au exprimat dezacordul cu privire la cuantumul acestor despăgubiri, apreciind ca acestea sunt prea mici, dezacord consemnat in art. 3 al hotărârii menționate.
Reclamanții au menționat că fiind nemulțumiți de cuantumul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, au atacat hotărârea susmenționata in instanța exclusiv pentru acest aspect (dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului Cluj), insa existenta acestui litigiu nu împiedica C. Județean Cluj sa le elibereze suma deja stabilita si consemnata la CEC pe numele lor.
Reclamanții au mai arătat că au solicitat eliberarea acestei recipise pe cale administrativă, insa paratul, prin adresa nr._/16.09.2013 a dat un răspuns negativ, prevalându-se de dispozițiile art. 19 alineatul 11 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local, cu modificările si completările ulterioare.
Reclamanții au apreciat însă ca nu se afla in niciuna dintre situațiile prevăzute de art.7, art.19 alin.11, art.22 din Legea nr. 255/2010 si nici de art. 28 alin.15 din HG nr. 53/2011, situații in care, într-adevăr, legiuitorul a prevăzut, însă expres si limitativ, ca existenta unui litiu suspenda eliberarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri pentru expropriere.
Reclamanții au considerat că textul articolului 19 alineatul 11 din Legea nr. 255/2010 nu prevede explicit ca in situația in care se ataca hotărârea de expropriere exclusiv pentru cuantumul despăgubirilor, existenta acestui litigiu suspenda eliberarea sumelor deja consemnate pe numele beneficiarilor, așa cum a interpretat paratul acest text de lege.
Totodată, au susținut că potrivit regulilor de tehnica legislativa si de interpretare legislativa, acest text de lege prevede o ipoteza („in cazul in care titularul sau unul dintre titularii dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilita, suma reprezentand despăgubirea se consemnează pe numele titularului, sau, dupa caz, al titularilor”) precum si o soluție. Aceasta nu este insa nicidecum suspendarea plații despăgubirilor astfel consemnate, ci: „eliberarea despăgubirii in baza cererii formulate in acest sens ( cerere pe care au formulat-o deja, pe cale administrativa), însoțita de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitiva si irevocabila de stabilire a cuantumului despăgubirii”. Cea de-a doua teza a soluției nu li se aplica, fiind vorba despre „declarația autentica de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute in hotărârea de stabilire a despăgubirii”.
Reclamanții au considerat că trebuia sa li se pună in vedere eventual sa depună acte autentice sau sentința judecătoreasca. Expropriatorul avea la îndemâna doua soluții date chiar de legiuitor, insa a ales sa meargă pe soluția „suspendării” plății despăgubirilor pana la rămânerea irevocabila a hotărârii pronunțate in cauza prin care au contestat cuantumul despăgubirilor.
De asemenea, au apreciat că soluția aleasa de către parat nu este nici logica, câta vreme aceasta suma li se cuvine oricum, indiferent de soarta pe care o va avea litigiul demarat (daca acțiunea se va respinge, oricum rămâne de plata suma stabilita prin hotărâre, iar daca acțiunea este admisa si instanța va stabili o valoare mai mare a despăgubirii, C. J. Cluj le va plati doar diferenta in plus). In niciun caz aceasta suma nu va putea fi pierduta, indiferent de soarta litigiului existent pe rol.
Reclamanții au mai arătat că suma de 219.383 lei reprezinta un drept câștigat deja de ei, existenta litigiului legat de cuantumul acestei sume nu poate determina decât eventual majorarea sumei si nicidecum micșorarea ei, astfel incât refuzul paratului de a elibera recipisa necesara încasării acestei sume nu poate reprezenta decat un abuz de drept, sancționabil ca atare.
Pe de alta parte, au arătat că lecturand cu maxima atenție întreg conținutul Legii nr. 255/2010, se poate observa ca in situatiile in care legiuitorul a intenționat suspendarea eliberării sumelor consemnate ca si despăgubire, a prevăzut in mod expres acest lucru (si nu tacit sau implicit). Astfel, fac referire la articolul 19 alineatul 6 partea finala ( „eventualele litigii amâna eliberarea despagubirilor consemnate”).
Mai mult, nicăieri in conținutul articolului 22 din Legea nr. 255/2010, articol care reglementează amănunțit situatia contestarii cuantumului despăgubirilor, stabilind titularul dreptului de a chema in judecata, termene, instanța competenta, etc., nu se regăsește explicit, expres vreo situatie de suspendare a efectelor hotărârii de expropriere din cauza existentei unui asemenea litigiu. In plus, in alineatul 4 al acestui articol se prevede expres ca: „atât procedura de expropriere, cat si obiectivele de utilitate publica ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invoca existenta unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat”. Aplicând principiul simetriei, nu se poate concluziona decât ca nu pot exista nici cazuri de suspendare sau sistare a întregii proceduri de expropriere care sa aibă la baza existenta unui litigiu legat de cuantumul despăgubirilor.
Reclamanții au mai susținut că nici in articolul 23 din Legea nr. 255/2010 nu prevede vreo situație de suspendare „de drept” a cuantumului despăgubirilor generată de existenta litigiului și că aceleași considerente se regăsesc si din analiza dispozițiilor art. 6 alineatul 7 si art. 17 din Hotărârea de Guvern nr. 53/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local.
Totodată, au menționat că potrivit dispozițiilor art. 14 al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „o reglementare din aceeași materie si de același nivel poate fi cuprinsa si derogatorii . normativ, daca are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generala in materie”, iar potrivit art. 22 alineatul 2 din același act normativ „Soluțiile legislative avute in vedere trebuie sa prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementarii cu cerințele de perspectiva ale dezvoltării sociale".
Reclamanții au invocat principiul egalității de tratament, in concret, daca existenta unor litigii nu suspenda în nici un caz efectele hotararii de expropriere in ceea ce privește expropriatorul, atunci nu ar trebui ca existenta unor litigii privind cuantumul despăgubirilor sa suspende plata acestora.
In drept, s-au invocat prevederile art. 1, 7, 11 alin.1 litera a din Legea nr. 554/2004, art. 19 alin.11, alin.6, art. 22,23 Legea nr. 255/2010, HG nr. 53/2011, art. 453 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. J. CLUJ a solicitat respingerea actiunii formulate ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanții solicită instanței obligarea pârâtului la eliberarea recipisei de consemnare a sumei de 219.383 lei, stabilită cu titlu de despagubire pentru imobilul expropriat de la aceștia, conform Hotararii nr. 9/17.07.2013 adoptata de Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real.
Pârâtul a mai arătat că pentru realizarea lucrării de utilitate publica „Aeroportul International Cluj-N. - Pista de decolare - aterizare 3500 m”, pârâtul a procedat la exproprierea imobilelor proprietate privata. In cadrul Etapei a II-a, aprobata prin Hotărârea Consiliului Județean Cluj nr. 140/2013, modificata prin Hotărârea nr. 161/2013, a fost cuprins si imobilul proprietatea reclamantilor, teren in suprafafa de 2777 mp. De asemenea, pârâtul a susținut că în urma evaluării realizate de catre domnul ing. N. G., evaluator autorizat ANEVAR, a fost întocmit Raportul de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii, in conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 si ale Legii nr. 33/1994.
Pârâtul a învederat că în ceea ce privește imobilul expropriat de la reclamanți, teren in suprafața de 2777 mp, situat in Cluj-N., identificat in ., nr. cad. vechi_, nr. topo. 798/4/2/26/2, comisia de expropriere a adoptat Hotărârea nr. 9/17.07.2013, prin care s-a aprobat acordarea de despăgubiri in cuantum de 219.383 lei, conform Raportului de evaluare susmenționat. Având in vedere faptul ca in cadrul ședinței comisiei din data de 17.07.2013 reclamanții si-au exprimat dezacordul cu privire la cuantumul despăgubirii, fapt consemnat si in cuprinsul procesului-verbal de ședință, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, suma de bani stabilita cu titlu de despăgubire a fost consemnata la CEC Bank, la dispoziția reclamanților, devenind astfel incidente prevederile art. 19 alin.11 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, conform dispozițiilor legale menționate anterior, in cazul in care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, nu este de acord cu despăgubirea stabilita, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. In acest caz, despăgubirea va fi eliberata in baza cererii formulate in acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabila de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentica de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.
Pârâtul a menționat că având în vedere aceste considerente, precum si faptul ca în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 255/2010, împotriva Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 9/17.07.2013, reclamanții au formulat contestație în Dosarul civil nr._, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj si, raportat la dispozițiile legale susmenționate, in lipsa unei declarații autentice de acceptare a cuantumului despăgubirii stabilite prin hotărârea comisiei sau, in speta a hotărârii judecătorești definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirii, care va fi pronunțata in dosarul susmenționat, pârâul nu poate dispune eliberarea despăgubirii consemnata pe numele reclamanților. Acesta este si punctul de vedere exprimat de catre C. Județean Cluj, ca răspuns la adresa reclamanților înregistrata la C. Județean Cluj sub nr. 16.533/09.09.2013. In contextul celor expuse, pârâtul a apreciat ca răspunsul său la solicitarea reclamanților nu poate fi considerat refuz nejustificat. in sensul prevederilor Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În speță, C. Județean Cluj a dispus măsurile și și-a exprimat un punct de vedere în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin adresa pârâtului nr._/16.09.2013, s-a comunicat reclamanților că în ceea ce privește imobilul expropriat de la reclamanți, teren in suprafața de 2777 mp, situat in Cluj-N., identificat in ., nr. cad. vechi_, nr. topo. 798/4/2/26/2, cu privire la care comisia de expropriere a adoptat Hotărârea nr. 9/17.07.2013, prin care s-a aprobat acordarea de despăgubiri in cuantum de 219.383 lei, având în vedere faptul ca în cadrul ședinței comisiei din data de 17.07.2013 reclamanții si-au exprimat dezacordul cu privire la cuantumul despăgubirii, fapt consemnat si in cuprinsul procesului-verbal de ședință, formulându-se ulterior contestație, suma de bani stabilita cu titlu de despăgubire și consemnata la dispoziția reclamanților nu le poate fi eliberată în lipsa unei declarații autentice de acceptare a cuantumului despăgubirii sau a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile (f.18).
Reclamanții, nemulțumiți de cuantumul despăgubirii stabilite, au atacat hotărârea nr. 9/17.07.2013, prin care s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 219.383 lei, formându-se dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Cluj.
Dispozițiile art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, incidente în speță, prevăd că „în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii”.
Este evident că în cazul în care titularul dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită - astfel cum în speță reclamanții nu au fost de acord cu cuantumul despăgubirii stabilite prin hotărârea nr. 9/2013 la valoarea de 219.383 lei, atacând hotărârea menționată la Tribunalul Cluj - legiuitorul a decis că suma reprezentând despăgubirea „se consemnează”. Așadar nu „se eliberează”. Nu era necesar a se prevedea suplimentar, expressis verbis, astfel cum au apreciat reclamanții, că se interzice eliberarea sumei contestate, atâta timp cât s-a prevăzut că despăgubirea iar nu suma consemnată anterior contestării se eliberează numai după stabilirea cuantumului acesteia fie prin hotărârea judecătorească definitivă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.
Așadar, rezultă cu evidență din dispozițiile legale menționate că stabilirea cuantumului despăgubirii este o condiție obligatorie și prealabilă eliberării acesteia către titularii dreptului real, o altă interpretare și aplicare a art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010 nefiind posibilă.
Așadar suma contestată se consemnează iar despăgubirea, suma stabilită ca urmare a soluționării litigiului – prin hotărâre judecătorească - sau a diferendului - prin act autentic în care se consemnează consimțământul titularului dreptului real cu privire la cuantumul despăgubirii - se eliberează.
Este evident așadar că se poate elibera numai despăgubirea constând în suma stabilită prin hotărâre judecătorească sau prin act autentic în care se constată consimțământul titularului dreptului real cu privire la cuantumul despăgubirii datorate.
Ceea ce critică în realitate reclamanții este soluția legislativă adoptată de către legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 19 al. 11 din Legea nr. 255/2010, or o astfel de critică privind caracterul „ilogic” al soluției adoptate de legiuitor de a nu se elibera suma de bani contestată până la stingerea litigiului privind cuantumul acestei sume, în condițiile în care rezultatul demersului judiciar al reclamanților nu poate fi diminuarea cuantumului stabilit inițial de organul administrativ, nu poate face obiect al realizării pe cale judecătorească, legiuitorul fiind suveran în alegerea soluției legislative, care de altfel, are la bază principii de drept cu caracter fundamental. Instanța nu a identificat nici vreun temei de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale pentru a invoca vreo excepție în acest sens.
Certitudinea juridică, stabilitatea raporturilor juridice, dreptul părții raportului juridic, fie aceasta organ administrativ sau persoană fizică ori juridică de drept privat, de a cunoaște obligația pe care trebuie să o execute, inclusiv sub aspectul cuantumului în cazul obligației pecuniare și nu doar sub aspectul existenței acesteia și mai ales, de a executa o obligație cu o întindere determinată și nu supusă unei modificări, fie și numai în sensul augumentării acesteia, sunt principii fundamentale care stau la baza executării obligațiilor în statul de drept. Acestea nu trebuie reiterate ca atare și explicate în cazul fiecărei dispoziții legale pe care legiuitorul alege să o adopte atunci când reglementează materia executării obligațiilor.
Nu sunt întemeiate așadar nici criticile privind interpretarea dispozițiilor art. 19 al. 11 din Legea nr. 255/2010 prin trimiterea făcută la eventuale reguli aparținând tehnicii legislative, reguli neprecizate, în condițiile în care dispozițiile legale sunt clare.
Nelămurirea reclamanților privind tipul „actelor autentice” la care se referă legiuitorul în cuprinsul art. 19 din Legea nr. 255/2010 nu constituie un temei de admitere a acțiunii reclamanților, respectiv de nelegalitate a refuzului pârâtului de eliberare în favoarea reclamanților a sumei de bani cu privire la care se poartă un litigiu în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Acestea sunt cele mai sus menționate, indicate chiar expres în art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea exercitată de reclamanții S. R., CNP_ și L. D., CNP_, ambii cu dom. procesual la C.. Av. Pirva I. Ines, Cluj-N., ., nr. 65, . cu pârâtul C. Județean Cluj cu sediul în Cluj-N., Cl. Dorobanților nr. 106, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 22.05.2014.
Președinte, I. P. | ||
Grefier, M.-C. D. |
Red. IP
30.05.2014, 5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1360/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
