Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1360/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1360/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 17240/211/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1360/R/2014
Ședința publică din data de 25 Iunie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Judecător I. P.
Judecător G. O. O.
Grefier R. B. M.
Pe rol se afla judecarea recursului formulat de recurenta S. E. D. împotriva Sentinței civile nr. 5128/15.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art.159¹ alin. 4 Cod proc. civ. raportat la art. 2 pct.3 Cod proc. civ.
Totodată instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatului și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5128/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S. E. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ ca fiind neîntemeiată și a fost menținut procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, ca fiind legal și temeinic încheiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, ,prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ (fil. 6), petenta S. E. D. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei și măsura complementară constând în aplicarea unui număr de 4 puncte penalizare, pentru comiterea contravenției prevăzută și sancționată în cuprinsul art.121 alin .1, art. 108 alin.1, lit. c, pct. 3 din OUG 195/2002.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că, la data de 12.05.2012, a condus autoturismul marca Audi, nr. de înmatriculare_, rulând în loc. Florești cu o viteză de 86 Km/h.
Sub aspectul legalității, instanța a apreciat faptul că procesul verbal contestat întrunește toate exigențele de legalitate prevăzute de art. 16-17, art. 19 OG nr. 2/2001.
Instanța a reținut faptul că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
În măsura în care la întocmirea procesului verbal nu au fost menționate obiecțiunile contravenientului se impune să fie analizate care ar fi fost mențiunile acestuia, și astfel, în ce măsură neaducerea la cunoștința petentului în timp util a dreptului supus analizei, i-a adus vreo vătămare.
Față de plângerea formulată de petentă, instanța a apreciat faptul că eventualele obiecțiuni pe care acesta le-ar fi putut invoca cu prilejul întocmirii procesului verbal pot coincide cu cele deduse judecății, dreptul său la apărare rămânând neatins în esența sa.
Cu privire la motivul de nulitate constând în descrierea insuficientă a situației de fapt, instanța a reținut faptul că, în cuprinsul actul sancționator sunt indicate toate împrejurările relevante cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, menționându-se data, ora și locul săvârșirii acesteia.
Referitor la cel de-al treilea motiv de nulitate, instanța a reținut faptul că prevederile art. 14 alin. 1 OG nr. 2/2001, nu pot primi aplicabilitate față de împrejurarea că petenta a fost prezentă la întocmirea procesului verbal contestat, având cunoștiință de sancțiunea contravențională aplicată.Totodată, petenta nu a probat împrejurarea că procesul verbal a fost comunicat cu depășirea termenului legal instituit de lege.
În ceea ce privește aplicarea ștampilei unității care a întocmit procesul verbal sancționator, aceasta nu reprezintă una dintre cerințele de legalitate enumerate în art. 16 OG nr. 2/2001, iar lipsa acestei formalități nu a fost de natură să prejudicieze drepturile sau interesele petentei.
Sub aspectul temeiniciei, raportat la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că încadrarea faptei descrisă în procesul verbal contestat a fost realizată în mod corect, fiind aplicată o sancțiune în limitele prevăzute de lege.
Procesul verbal se bucură de forța probantă până la probă contrară, pe care contravenientul trebuie să o facă prin orice mijloc de probă admis de lege pentru a infirma situația de fapt și încadrarea în drept reținute împotriva sa.
Persoanei sancționate i se permite să probeze faptul că nu ea a comis actul încriminat, instituirea unei prezumții absolute de responsabilitate aducând atingere atât caracterului personal al răspunderii cât și dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție
În cauza analizată, instanța a apreciat faptul că această dovadă nu a fost făcută de către petentă, care nu și-a susținut plângerea prin administrarea unor probe care să infirme starea de fapt reținută în actul sancționator contestat, sau care să conducă la o reapreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, instanța a reținut faptul că procesul verbal contestat a fost susținut prin înregistrarea R. care relevă temeinicia faptei reținută în sarcina petentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. E. D. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului a arătat că, instanța nu a analizat toate motivele de nulitate a procesului verbal de contravenție, nu a ținut seama că, între agentul constatator și cel care a întocmit procesul verbal nu există identitate. Agentul nu a vizualizat proba video anterior întocmirii procesului verbal, iar IPJ Cluj nu a făcut dovada că agentul care a încheiat procesul verbal ar fi atestat ca și operator radar A menționat că, dreptul său la apărare trebuie să existe și să fie protejat pe toată durata procedurii de constatare/sancționare a unei contravenții și mai ales cu ocazia constatării faptei, fiind de esența dreptului la apărare. Trebuia să i se aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni în acel moment și nu ulterior, când era deja instituită prezumția de legalitate și conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul actului și posibilitatea sa de a răsturna această prezumție este mai redusă.
A mai învederat că, procesul verbal este nelegal și instanța trebuia să constatate acest caracter și din perspectiva art. 14 al. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Consideră că, prima instanță a făcut o interpretare eronată a textului de lege, reținând că acesta nu poate primi aplicabilitate față de împrejurarea că petenta a fost prezentă la întocmirea procesului verbal contestat, având cunoștință de sancțiunea contravențională aplicată.
A mai menționat că, instanța reține că nu a probat depășirea termenului legal privind comunicarea actului de contravenție. A menționat că, nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție, fiind vorba despre un fapt negativ, dovada acestor fapte negative poate fi făcută numai prin existența unui fapt pozitiv opus. Astfel, intimata avea obligația să aducă dovada că i-a fost comunicat procesul verbal în termen legal, prin orice modalitate care să permită determinarea momentului/datei efectuării actului procedural al comunicării, însă intimata nu a înțeles să vină cu o dovadă în acest sens.
Împrejurarea că, procesul verbal a fost comunicat cu depășirea termenului de 30 de zile reiese și din următorul raționament: fapta cu presupus caracter contravențional s-a petrecut la data de 12.05.2012, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 20.07.2012. Având în vedere că, termenul de formulare a plângerii este de maxim 15 zile procesul verbal ar fi putut să fie comunicat cel târziu la 05.07.2012, deci la un interval de aproape 60 de zile, dublu față de cel stabilit de lege.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. 304 pct. 7 prima teză, 304 ind. 1, 312 al. 3 c.pr.civ., 34 al. 2 din OG.2/2001.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Cu privire la susținerile recurentei în sensul că, instanța nu a ținut seama de faptul că, nu a existat identitate între agentul constatator și agentul care a întocmit procesul verbal reține că, nu există nicio prevedere legală care să instituie obligativitatea încheierii actului de către operatorul radar. Totodată, constată că, dispozițiile pct. 4.2. din Ordinul 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 conform cărora măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați au fost abrogate prin ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, astfel încât afirmația petentei conform căreia intimatul nu a făcut dovada că agentul care a aplicat contravenția ar fi fost atestat ca și operator radar nu are nici un suport legal.
Din conținutul deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii rezultă că, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Astfel, afirmația recurentei în sensul că, nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni, nu poate atrage nulitatea procesului verbal, în condițiile în care, nu a dovedit că ar fi suferit o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Mai mult, așa cum a arătat și prima instanță, dreptul la apărare al recurentei a fost respectat din moment ce a avut posibilitatea de a ataca procesul verbal prin plângerea contravențională formulată.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, constată că, susținerile recurentei sunt contradictorii neputând fi luate în considerare. Astfel, după ce în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, a arătat că, procesul verbal i-a fost comunicat în perioada 25.06.2012 – 29.06.2012, în declarația de recurs, pentru a combate motivarea primei instanțe, a susținut că, actul de sancționare nu i-a fost comunicat. Însă, această din urmă susținere este contrazisă chiar de împrejurarea că, procesul verbal de contravenție a fost depus de către recurentă la dosar o dată cu plângerea formulată. Astfel, recurenta nu trebuia să facă dovada unui fapt negativ, ci a susținerii că, intimata i-a comunicat procesul verbal de constatare a contravenției cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, dovadă care însă nu a fost făcută.
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Acest act administrativ de sancționare nu trebuie însă să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară, în situația de față însă acesta nu a făcut această dovadă. Mai mult, situația de fapt reținută de agentul constatator a fost susținută de înregistrarea radar depusă de intimat care confirmă viteza cu care a circulat recurenta în data de 18.05.2012.
Pentru toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S. E. împotriva sentinței civile nr. 5128/2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Iunie 2014.
Președinte, M.-F. B. | Judecător, I. P. | Judecător, G. O. O. |
Grefier, R. B. M. |
Red. Dact. GOO 2 ex.10.07.2014
Judecător fond T. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 186/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3929/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
