Obligaţia de a face. Sentința nr. 1042/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1042/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 7681/117/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1042/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant P. M. și pe pârât M. C.-N. - PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond si susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 27 ianuarie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31 ianuarie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. - prin PRIMAR, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de propunere privind acordarea de despăgubiri, privind imobilul casă și teren situat in C.-N., ..59A, în CF (fostă ., azi . în CF nr.3045 C., nr.top._/2 în suprafață de 709 mp + construcție neevidențiată în cartea funciară cu suprafață construită de 79,61 mp, care a fost demolată prin Decretul nr.29/1979, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 2001 a înaintat către Prefectul Județului C. notificarea nr.1459/10.08.2011 al B. S. M., privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul susmenționat, în baza Legii nr.247/2005 și că de 12 ani cererea sa nu a fost soluționată de către pârât, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C.-N. a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca prematură iar, în subsidiar, ca neîntemeiată și a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției civile a Tribunalului C., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N..
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, deoarece Cap.V din Titlul VII al Legii nr.247/2005, text de lege pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, a fost abrogat prin adoptarea Legii nr.165/2013.
Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ se reține că reclamanta a investit instanța
în temeiul prevederilor art. 8 și 10 alineatul (1) și (3) din Legea 554 / 2004 a contenciosului administrativ.
Se mai reține de asemenea că acțiunea a fost înregistrată la data de 22 mai 2013, însă acțiunea a fost primită de instanță prin poșta, pe plicul de corespondență este trecută data de 19 mai 2013. Legea nr 165 din 2013, care la art.35 alin. (3) stabilește competența în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor atunci când se atacă deciziile emise în temeiul prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165 per 2013, a intrat în vigoare la data de 20 mai 2013, ulterior datei la care reclamanta a trimis cererea Tribunalului C.. Astfel, se constată ca instanța de contencios administrativ a Tribunalului C. este competentă să judece prezenta cauză în temeiul prevederilor art.20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului C. N., tribunalul amintește că autoritatea care reprezintă unitatea administrativ teritorială, în raza căreia se află bunul imobil pentru care reclamantul solicită emiterea unei dispoziții de propunere privind acordarea de despăgubiri este reprezentata de Primarul municipiului C. N.,
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în art. 1 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Cu privire la starea de fapt se reține că în anul 2001 reclamanta a înaintat către Prefectul Județului C. notificarea nr.1459/10.08.2011 al B. S. M., privind acordarea de despăgubiri, privind imobilul casă și teren situat in C.-N., ..59A, în CF (fostă ., azi . în CF nr.3045 C., nr.top._/2 în suprafață de 709 mp + construcție neevidențiată în cartea funciară cu suprafață construită de 79,61 mp, care a fost demolată prin Decretul nr.29/1979.
In ce privește excepția prematurității acțiunii, Tribunalul reține că:
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr.165/2013:
Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 33 din același act normative prevede că
(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
Din economia prevederilor legale mai înainte arătate, tribunalul reține faptul ca reclamanta are obligația legală de a depune actele solicitate la dosarul de revendicare și numai ulterior dacă este nemulțumita de dispoziția emisa de primarul municipiului C.-N. are posibilitatea de a contesta în instanță soluția acestuia, conform prevederilor art. 35, alin. (1) din legea 165 / 2013.
Așadar, constatând că aceste reglementări legale sunt imediata aplicare, tribunalul stabilește că acțiunea reclamantei este prematură, motiv pentru care acțiunea în contencios administrativ va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prematura acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta P. M., CNP_, domiciliată în C.-N., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. - prin PRIMAR, CF_, cu sediul în C.-N., .-3, jud.C..
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 31 Ianuarie 2014.
Președinte, A. R. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.AR/tehn.MG/4 ex. 21.02.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2890/2014.... → |
|---|
