Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1941/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1941/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 22538/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1941
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR I. -L. O.-D.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent M. ROBER L., cu domiciliul în mun.C., ..1, ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în mun.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2872/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că recurentul petent nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la excepția tardivității formulării cererii de recurs invocată din oficiu de instanța la termenul de judecată anterior, deși a fost citat cu această mențiune, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.09.2012 sub nr._, petentul M. R. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/04.09.2012.
În motivare, în esență, petentul a arătat că sancțiunea aplicată este nelegală deoarece a lăsat un client în fața mall-ului, fără a perturba traficul rutier, oprind în alveola destinată mijloacelor de transport în comun.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces- verbal.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat, constând în: planșa fotografică, transcriere mecanică a procesului- verbal contestat.
În temeiul art. 167 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Prin sentinta civila nr. 2872/27.02.2013, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.09.2012, petentul M. R. L. a fost amendat cu suma de 140 de lei, pentru că în data de 04.09.2012, ora 20.15, a oprit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în stația de transport în comun în zona de acțiune a indicatorului “oprirea interzisă” contravenție prevăzută de art. 142 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un caz de nulitate absolută ori relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța constată că agentul de poliție a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație, iar petentul nu a făcut dovada existenței vreunui caz de înlăturare a vinovăției sale în săvârșirea contravenției.
Așadar, deși prin plângere petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța apreciază că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, pe baza probelor aflate la dosar, respectiv a planșei fotografice efectuate de către intimată, în care se poate observa că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a oprit în zona de acțiunea a indicatorului „oprirea interzisă”, fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 142 alin. 1 lit. a din R.O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu două puncte amendă și două puncte de penalizare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca cele consemnate in procesul-verbal de contraventie sunt nereale, reluand criticile formulate in plangerea contraventionala.
La termenul de judecata din data de 09.10.2013, instanta a invocat din oficiu exceptia tardivitatii formularii recursului, dispunand citarea partilor cu mentiunea de a raspunde la exceptie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că excepția tardivitatii formularii recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 din Codul de procedură civilă, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".
Recurentului-contestator i s-a comunicat hotărârea civilă la data de 19.03.2013, asa cum rezulta de pe stampila aplicata pe dovada de comunicare a hotararii, declarând recurs la data de 25.06.2013, deci după expirarea celor 15 zile prevăzute de dispozițiile legale.
Având în vedere considerentele arătate, Tribunalul va admite excepția tardivității declarării recursului și va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent M. ROBER L., cu domiciliul în mun.C., ..1, ., jud.C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul în mun.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2872/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. I.-L. O.-D.
Grefier,
C. G.
Jud.fond M.B.
Tehnored. dec. jud. I.L.O.-D./22.01.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1047/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4270/2013. Tribunalul... → |
|---|
