Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1841/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1841/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 31615/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1841
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. I. O. D.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul I. T. de munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în C., ., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4016/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare, după care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5922/5.03.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009 a fost admisă plângerea formulată de .” SRL, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 4.12.2012 de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C.. A fost anulat procesul verbal contestat și exonerată societatea petentă de plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 14.12.2012, sub nr._, petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.12.2012.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat, fapta pentru care a fost sancționată contravențional întrucât s-a reținut în mod greșit, în sarcina acesteia existența faptei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. g) din Codul muncii, întrucât salariata societății petente se afla la locul de muncă într-o zi de sărbătoare legală.
Arată petenta că în cazul acesteia, care își desfășoară activitatea în incinta Mall Real 1, nu sunt aplicabile dispotițiile art. 139 din Codul muncii, iar potrivit art. 142, salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140 și 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Arată petenta că, agentul constatator a reținut în mod greșit că salariata sa D. A. Evelyn a fost de acord să lucreze în data de 30.11.2012, prin compensarea cu o zi liberă în data de 06.12.2012.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Astfel, cu ocazia controlului din data de 30.11.2012, a fost identificată, la punctul de lucru situat în . A-Real Hipermarket România SRL nr. 1, numita D. A. Evelyn care presta activitate în funcția de vânzător. Controlul a continuat și în data de 04.12.2012 la sediul ITM C. când s-a și încheiat procesul verbal de contravenție.
Arată intimatul că petenta are ca obiect principal de activitate „comerț cu amânuntul al băuturilor” Cod CAEN 5225 și, pe cale de consecință, nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 140 și 141 din Codul muncii.
Analizând probele din dosar, instanța învestită cu soluționarea plângerii, cu respectarea prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea 53/2003 are caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor); 2. amenda de 1500 lei aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2012 petenta a fost sancționată contravențional conform art. 260 alin. 1 lit. g) din Codul Muncii republicat, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât a primit la muncă în data de 30.11.2012 (sărbătoare legală conform prevederilor art. 139 din legea nr. 53/2003) pe D. A. Evelyn, societatea desfășurând activitate de „Plafar” cod IBAN -4778-comerț cu amănuntul în magazine specializate, încălcându-se prevederile art. 139 din Legea 55/2003.
Instanța reține că potrivit art. Art. 142 din Codul muncii: (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Din ansamblul materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, într-adevăr, numita D. A. Evelyn a lucrat în data de 30.11.2012 (sărbătoare legală), însă potrivit art. 142 din Codul muncii, societatea petentă avea la dispoziție 30 de zile în care urma să-i asigure acesteia timp liber corespunzător și doar după expirarea acestor 30 de zile, incumbându-i angajatorului obligația de a-i asigura angajatei sporul prevăzut de.art. 142 alin. 2 din Codul Muncii.
Potrivit declarației dată în fața angajatorului de numita D. A. Evelyn, în data de 28.11.2012, aceasta și-a exprimat acordul în scris de a veni la muncă în data de 30.11.2012 pentru când urma să primească liber în data de 06.12.2012 (f. 5).
Instanța reține că agentul constatator a emis procesul verbal de contravenție în data de 04.12.2012, cu mult timp înainte de a se împlini termenul de 30 de zile prevăzut de lege, situație în care nu se poate stabili dacă petenta a săvârșit fapta contravențională, aceasta fiind în termen să-și îndeplinească obligațiile legale până cel mai devreme la data de 30.12.2012.
Instanța nu va reține nici apărările intimatei în sensul că societatea petentă nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 140 și 141 din Codul muncii, fiind de notorietate faptul că societățile care își desfășoară activitatea în mall-uri, prin specificul programului mall-rilor, au programul de activitate în toate zilele săptămânii, inclusiv și uneori mai ales în zilele de sărbătoare legală.
Sintetizând, instanța reține că procesul-verbal întocmit este netemeinic, societatea comercială petentă nefăcându-se răspunzătoare de fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Pentru aceste considerente instanța va proceda la anularea procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs organul constatator, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale, denaturând însăși caracterul contravențional al faptei constatate prin procesul verbal de contravenție.
Aceasta în condițiile în care, judecătorul fondului nu a avut în vedere „specificul activității” intimatei petente – cu obiect principal de activitate „comerț cu amănuntul al băuturilor …în magazine specializate” cod CAEN 5225, care nu se încadrează în condițiile prevăzute de art.140,141 din Codul muncii republicat.
Opinează recurenta că împrejurarea că petenta își desfășoară activitatea într-un mall al cărui program cu publicul are caracter „continuu” de dimineață până seara și în zilele de sărbători legale nu reprezintă un argument de exonerare de răspundere contravențională pentru nerespectarea prevederilor art.139 alin.1 din Codul muncii, în sensul prestării activității în zilele de sărbătoare legală, în care nu se lucrează, în speță „30 Noiembrie”.
Recurenta invederează că prin soluția pronunțată instanța de fond potrivit ignoră principiului protecției salariaților, care guvernează întreg sistemul legislației muncii din România
Legal citată, petenta- intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat recursul.
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2012, .”SRL a fost sancționată contravențional conform art. 260 alin. 1 lit. g) din Codul Muncii republicat, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întrucât a primit la muncă în data de 30.11.2012 (sărbătoare legală conform prevederilor art. 139 din legea nr. 53/2003) pe D. A. Evelyn, societatea desfășurând activitate de „Plafar” cod IBAN -4778-comerț cu amănuntul în magazine specializate, încălcându-se prevederile art. 139 din Legea 55/2003.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.
Instanța de fond, competentă să soluționeze plângerea, s-a conformat prescripțiilor legale prescrise de art.34 din OG.2/2001.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la situația faptică astfel cum a fost susținută probator.
În conformitate cu art. 139 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii în zilele de sărbătoare legală nu se lucrează. Aceste dispoziții se interpretează sistematic raportat la art. 141 din Legea nr. 53/2003 potrivit căreia prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activități.
Este adevărat că, în mod tradițional, erau considerate unități cu foc continuu acelea care dețineau instalații, utilaje ori mașini cu grad ridicat de pericol în exploatare, respectiv fabricile, uzinele, secțiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de producție similare care au în dotare astfel de mijloace.
Însă, în considerarea locului în care petenta își are punctul de lucru, într-un centru comercial de tip „mall”, Tribunalul reține că, într-o concepție modernă - în actualele condiții socio-economice și raportat și la conduita consumatorilor, acestea pot fi considerate unități a căror activitate nu poate fi întreruptă, având în vedere scopul pentru care sunt construite aceste unități.
Astfel, mall-ul reprezintă un punct de atracție socială, destinat tocmai satisfacerii nevoilor populației de petrecere a timpului liber.
Pe cale de consecință comerțul cu amănuntul desfășurat în cadrul acestor tipuri de centre comerciale a căpătat o anumită specificitate - încadrându-se în excepțiile reglementate în art. 141 din Legea nr. 53/2003-, fiind greu de imaginat ca un loc destinat petrecerii timpului liber să fie închis tocmai în zilele de sărbătoare legală reglementate în art. 139 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei potrivit căreia se impune sancționarea petentei în aplicarea principiului protecției salariaților, care guvernează întreg sistemul legislației muncii din România.
Tribunalul constată că legiuitorul a imaginat o altă formă de protecție a lucrătorilor care prestează activități în aceste zile. Astfel, potrivit art. 142 din Legea nr. 53/2003 salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, fie aceștia beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În mod corect judecătorul fondului a dat valența probatorie cuvenită declarației dată în fața angajatorului de numita D. A. Evelyn, în data de 28.11.2012, că agentul constatator a emis procesul verbal de contravenție în data de 04.12.2012, cu mult timp înainte de a se împlini termenul de 30 de zile prevăzut de lege, situație în care nu se poate stabili dacă petenta a săvârșit fapta contravențională, aceasta fiind în termen să-și îndeplinească obligațiile legale până la data de 30.12.2012.
Controlul judiciar relevă că hotărârea recurată - care suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., este corolar al unei corecte aplicări a dispozițiilor legale la situația faptică, astfel cum a fost susținută probator, iar criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de recurentă sunt nefondate.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.312 (2) c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul I. T. de MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în C., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4016/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2013.
Președinte, Judecător Judecător,
A. J. N. A. L. N. L. I. O. D.
GREFIER,
A. N.
jud.fond.M. M.V.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./12.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4270/2013. Tribunalul... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
