Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4547/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4547/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3516/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4547/CA
Ședința publică din 05.12 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol soluționarea cauzei promovată de reclamanții M. A., M. I., T. M., C. V., C. E., R. S., C. L., N. G., S. V. și T. G. toți prin Sindicatul Tomis, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 10, ., apt. 13, județ C., în contradictoriu cu pârât P. C. A., cu sediul în A., ., județ C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 05.12.2013, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții M. A., M. I., T. M., C. V., C. E., R. S., C. L., N. G., S. V. și T. G., prin SINDICATUL TOMIS AL LUCRĂTORILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI SERVICII PUBLICE LOCALE au chemat în judecată pe pârâtul P. C. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea în parte a Dispoziției nr. 234/06.12.2012 emisă de pârât, în ceea ce privește funcționarii publici.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată au fost aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin decizia nr. 48/2012 a Curții de Conturi, în sensul recuperării de la personalul contractual a sumelor încasate în perioadele ianuarie-decembrie 2011 și ianuarie-noiembrie 2012 cu titlu de prime de Paști și C. și drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii.
Un prim motiv de nelegalitate invocat de către reclamanți a vizat emiterea actului contestat cu încălcarea dispozițiilor Codului muncii, în condițiile în care singura modalitate de recuperare a prejudiciului cauzat de angajat este cea reglementată de art. 169 Codul muncii, ce presupune formularea unei acțiuni în instanță.
Totodată, reclamanții au învederat că drepturile salariale primite au fost cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și a actelor adiționale la acesta.Astfel, în temeiul art.243 alin.1 Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă erau obligatorii pentru angajator, iar Curtea de Conturi nu putea dispune cu privire la nulitatea acestor clauze.
Cu privire la drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, reclamanții au arătat că deși existența și cuantumul acestor drepturi nu sunt stabilite prin dispoziții legale, ele nu sunt nici prohibite de lege, reprezentând drepturi cu caracter social.O interpretare contrară, în sensul că nu s-ar putea dispune cu privire la acordarea unor drepturi suplimentare celor prevăzute expres și limitativ de lege, este de natură a încălca Convenția OIM nr. 131/1970, cât și prevederile art. 238 alin.3 Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:Dispoziția nr. 234/06.12.2012 emisă de P. C. A., Decizia nr. 48/15.05.2012 și Încheierea nr. 20/08.06.2012 emise de Curtea de Conturi-Camera de Conturi C., contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei A..
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a învederat că nu a fost de acord cu decizia Curții de Conturi, pe care a contestat-o în instanță, însă acțiunea sa a fost respinsă de Tribunalul C..
La primul termen de judecată, reclamanții au precizat că acțiunea dedusă judecății vizează anularea în parte a dispoziției nr. 234/06.12.2012, în ceea ce privește măsura recuperării sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi de personal, iaR nu și măsura suspendării acestor drepturi ulterior datei la care a fost emisă dispoziția.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Primăriei C. A. în calitate de funcționari publici.
In urma controlului efectuat în cadrul Primăriei C. A. de către Curtea de Conturi-Camera de Conturi a Județului C., a fost emisă Decizia nr. 48/15.05.2012 prin care s-a impus Primărului C. A. să ia măsuri legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata unor sporuri și drepturi salariale nelegale, precum și pentru recuperarea acestora.
Astfel, prin decizia menționată, s-a reținut că drepturile acordate în baza actului adițional la contratul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv primele de Paști și de C. și drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și prima de concediu sunt drepturi nereglementate prin dispoziții legale.
Pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, P. C. A. a emis dispoziția nr. 234/06.12.2012 prin care a dispus suspendarea plății drepturilor salariale anterior menționate, precum și recuperarea de la fiecare reclamant a sumelor încasate cu acest titlu, în cuantumul prevăzut prin tabelul anexă la dispoziție.
În analiza pretențiilor deduse judecății trebuie avută în vedere împrejurarea că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, precum și primele de Paști și C. au fost prevăzute contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul Primăriei A..
Prin contract colectiv de muncă se înțelege convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă (art. 236 Codului Muncii).
La momentul încheierii contractului colectiv de muncă, efectele acestuia erau stabilite de art. 239 Codul Muncii aprobat prin Legea 53/2003 (domeniul de aplicare) și art. 241 ( întinderea efectelor).
Sub primul aspect, legea statua că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală. (art. 239 Codului Muncii). Astfel, consecințele unui astfel de contract vizează „toți salariații” fără deosebire dacă, la nivelul unității la care se reclamă aplicarea acestuia există sau nu un sindicat.
În privința întinderii efectelor, potrivit art. 241 alin. 1 lit. a Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate produc efecte pentru toți salariații angajatorului. Reglementarea în acest mod a consecințelor contractului colectiv este, evident, urmarea firească a naturii juridice a acestui tip de act ce este, concomitent atât un act juridic generator de drepturi și obligații cât și un izvor de drepturi – o normă convențională, indiferent de nivelul la care se încheie.
Conform art. 30 din Legea 130/1996, în vigoare de asemenea la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” De asemenea, potrivit art.7 din legea 130/1996 „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.”, iar art. 24 din același act normativ prevede că „nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.”
Din textele de lege citate mai sus rezultă deci forța obligatorie a contractului colectiv de muncă, faptul că acesta constituie legea părților, câtă vreme valabilitatea contractului nu a fost contestată în instanță.
In cauza de față, pârâtul nu a obținut o hotărâre judecatorească de anulare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă nr. 1559/21.04.2008 și din actele adiționale ulterioare, referitoare la drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, primele de Paști și primele de C..
Or, actul de control al Curții de Conturi nu are caracterul unei hotărâri judecătorești și nu se poate impune cu putere de lucru judecat părților contractului colectiv de muncă. Curtea de Conturi nu poate analiza și nu se poate pronunța cu privire la legalitatea unor clauze contractuale negociate de părți și prin urmare nu poate să constate nulitatea unor astfel de clauze. In caz contrar s-ar încălca dispozițiile art. 24 din legea 130/1996 mai sus citat și s-ar excede competența specială a Curții de Conturi, intrându-se în aria de competență exclusivă a instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, trebuie reținut că și în ipoteza în care pârâtul ar fi pus în discuție nulitatea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă referitoare la drepturile salariale menționate, pe motivul că prin acest contract aplicabil salariaților unei instituții publice, nu puteau fi negociate drepturi salariale care excedau reglementării limitative în materie, respectiv Legea 284/2010, această nulitate nu ar putea afecta drepturi deja câștigate de salariați,Și aceasta întrucât în dreptul muncii, nulitatea unui contract produce efecte numai pentru viitor, după cum arată dispozițiile art. 57 alin 2 Codul muncii. Prin urmare, tot ceea ce s-a prestat în baza dispozițiilor contractuale, inclusiv drepturile salariale ce se solicită în prezenta acțiune, nu mai pot fi restituite.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 84/2012 „Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a)contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b)hotărârilor consiliilor locale și județene;
c)contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Dispoziția de reținere, contestată în prezenta cauză, se încadrează în prevederile art.2 alin.1 din lege, astfel, P. comunei nu va putea proceda la efectuarea reținerilor salariale, căci în acest sens dispune art.2 alin.1 din Legea nr.84/2012.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse, acțiunea reclamanților va fi admisă astfel cum a fost precizată, urmând a se dispune anularea în parte a dispoziției nr. 234/06.12.2012 emisă de pârâtul P. C. A., în ceea ce privește măsura recuperării de la reclamanți a sumelor acordate cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de Paști și de C., aferente perioadelor ianuarie-decembrie 2011 și ianuarie-decembrie 2012.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâtul va fi obligat la plata către Sindicatul Tomis al Lucrătorilor din Administrația Publică și Servicii Publice a sumei de 1.116 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite acțiunea promovată de reclamanții M. A., M. I., T. M., C. V., C. E., R. S., C. L., N. G., S. V. și T. G. toți prin Sindicatul Tomis, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 10, ., apt. 13, județ C., în contradictoriu cu pârât P. C. A., cu sediul în A., ., județ C. .
Anulează în parte dispoziția nr. 234/06.12.2012 emisă de pârâtul P. C. A., în ceea ce privește măsura recuperării de la reclamanți a sumelor acordate cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de Paști și de C., aferente perioadelor ianuarie – decembrie 2011 și ianuarie – decembrie 2012.
Obligă pârâta la plata sumei de 1.116 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.12.2013.
P.,GREFIER,
A. L. NISTORMIHAELA G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./17.01.2014
13 ex.
Emis 11
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1665/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1948/2013.... → |
|---|
