Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1442/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1442/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 4709/212/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470
., C.
TEL. 0241._;_; 0241._; FAX._
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1442/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.10.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR – D. R. C.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurenta petentă . CARS SRL, cu sediul ales în C., . nr. 38, etaj 1, apt.2, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._//06.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în .C. județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 850, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, de asemenea arată că intimatul a depus prin grefa instanței întâmpinare în dublu exemplar.
Instanța constată că recurentul a fost citat cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, invocă excepția lipsei dovezi calității de reprezentant și rămâne în pronunțare asupra excepției și asupra recursului.
După apelarea cauzei, rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă apărătorul ales al recurentului, depune la dosar motive de recurs în dublu exemplar, împuternicirea avocațială și solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța repune cauza pe rol, având în vedere că până la finele ședinței de judecată recurentul a făcut dovada calității de reprezentant. Față de delegația depusă de către apărătorul recurentei, instanța respinge excepția invocată din oficiu și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei formulează concluzii de admitere a recursului conform motivele de recurs depuse. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei C. la data de 28.02.2012, înregistrată sub număr dosar 4709/ 212/ 2012, petentul S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de către intimatul I. T. de Muncă C. (în continuare I.T.M.) la data de 13.02.2012, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, se arată că prin procesul-verbal contestat societatea reclamantă a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, reținându-se în sarcina sa că ar fi primit la muncă o persoană – U. A. - fără încheierea unui contract individual de muncă. Aceste constatări au fost făcute de către reprezentanți ai intimatului, cu ocazia verificărilor întreprinse în data de 13.02.2012, la S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L.
Apreciază petentul că procesul-verbal este nelegal, întrucât lipsește semnătura ambilor agenți constatatori, pe prima pagină a actului sancționator fiind doar semnătura unuia dintre cei doi agenți constatatori. În acest fel, apreciază petentul că au fost încălcate prevederile art. 17 și 19 din O.G. nr. 2/ 2001. Alte motive de nelegalitate a procesului-verbal, invocate de reclamant, constau în: lipsa calității de reprezentant a inspectorilor care au întocmit procesul-verbal; neindicarea clară a temeiului legal al faptei presupus a fi săvârșite; lipsa mențiunilor exacte privind data săvârșirii contravenției; încălcarea dispozițiilor privind menționarea obiecțiunilor contravenientului. Totodată, invocă reclamantul netemeinicia procesului-verbal, arătând că U. A. se afla, la momentul identificării sale de către inspectorii de muncă, în etapa anterioară perioadei de probă, și anume cea de selecție a personalului. Conchide petentul prin aceea că fapta presupus a fi săvârșită nu există, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social atât de ridicat încât să justifice o sancțiune atât de gravă.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 46-50) prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării se arată că, la data de 30.01.2012, inspectorii de muncă au efectuat verificări la punctul de lucru al S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L., din C., ., ocazie cu care a fost identificat numitul U. A., care a declarat pe propria răspundere că prestează muncă pentru și sub autoritatea societății petente, în funcția de vânzător, din anul 2011. Din verificările efectuate în evidențele I.T.M. a reieșit că societatea verificată nu avea încheiat contract individual de muncă cu persoana identificată la lucru, astfel încât organele de control au procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 53/ 2003 privind Codul Muncii, O.G. nr. 2/ 2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie (f. 51-63).
La termenul din 12.06.2012, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimat, prin întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind ascultat, la solicitarea petentului, martorul U. A. M..
Prin sentinta civila nr._ din data de 06.11.2012, pronuntata de Judecatoria Constanta, a fost respinsa plangerea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria Constanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de către intimatul I.T.M. la data de 13.02.2012 (f. 77-78), S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii – modificat prin Legea nr. 40/ 2011, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa că nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru U. A., persoană primită la muncă anterior controlului din data de 30.01.2012, efectuat la punctul de lucru al societății.
Potrivit textului de lege menționat, se sancționează „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Cu ocazia verificărilor întreprinse la punctul de lucru din C., ., a fost întocmită fișa de identificare, completată de U. A. (f. 54).
Ulterior, în data de 13.02.2012, au fost întocmite la sediul I.T.M. următoarele înscrisuri: proces-verbal de control nr._ (f. 79; 81), înștiințarea de plată (f. 80) și procesul-verbal de contravenție . nr._;.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și sancțiunea contravențională aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de lege. În acest sens, instanța apreciază motivele de nelegalitate invocate de reclamant ca nefiind întemeiate. Astfel, lipsa semnăturilor ambilor agenți constatatori de pe prima pagină a actului sancționator nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât doar pe exemplarul comunicat contravenientului se constată lipsa semnăturii unuia dintre cei doi inspectori de muncă (f. 77), în vreme ce exemplarul deținut de intimat poartă două semnături ale agenților constatatori pe fiecare dintre cele două pagini (f. 72-73). Oricum, prin prisma dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază că nulitatea procesului-verbal de contravenție nu intervine decât în lipsa semnăturii agentului constatator, nu însă și atunci cât actul este semnat de unul dintre reprezentanții instituției de control, dat fiind că într-o asemenea situație semnătura unui singur agent constatator este suficientă pentru a confirma însușirea, de către însuși I.T.M., a măsurilor dispuse.
În ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a inspectorilor care au întocmit procesul-verbal, s-a observat că, atât în registrul unic de control al unității verificate (f. 83-84) cât și în actele de control (f. 77-80), se menționează calitatea și numărul legitimațiilor deținute de cei doi agenți constatatori. Apoi, situația relevată în plângere, precum că inspectorii de muncă nu ar fi prezentat legitimațiile cu ocazia controlului, nu este susținută în niciun fel, prin probe administrate în cauză. În orice caz, este de observat faptul că actele de control, cu excepția fișei de identificare, au fost întocmite la data de 13.02.2012, la sediul I.T.M., astfel încât nu s-ar fi putut pune sub semnul întrebării calitatea celor doi agenți constatatori de reprezentanți ai acestei instituții.
Despre neindicarea clară a temeiului legal al faptei presupus a fi săvârșite, instanța a constatat că această susținere este nereală, în procesul-verbal fiind indicat drept temei de drept al sancțiunii aplicate art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/ 2003 privind Codul muncii.
Lipsa mențiunilor exacte privind data săvârșirii contravenției nu a putut fi reținută de instanță, dat fiind că actul de control propriu-zis este reprezentat de procesul-verbal de control nr._/ 13.02.2012, anexe la acesta fiind Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sera A nr._/ 13.02.2013 (Anexa nr. 1), Anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă ( Anexa nr. 2) și Planul de măsuri (Anexa nr. 3), astfel încât descrierea faptei și data săvârșirii acesteia (30.01.2012) este relevată în mod clar în cuprinsul anexei nr. 2.
În fine, ultimul motiv de nelegalitate invocat de petent, constând în încălcarea dispozițiilor privind menționarea obiecțiunilor contravenientului, nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul actului contestat s-a consemnat mențiunea reprezentantului S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L., care s-a rezumat la a arăta „formulez obiecțiuni”, după care a semnat, fără însă a releva obiecțiunile pe care înțelege a le face.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a constatat că petentul nu contestă faptul că U. A. M. ar fi fost identificat la punctul său de lucru cu ocazia controlului efectuat în data de 30.01.2012, ci susține doar că această persoană se afla în etapa anterioară perioadei de probă, și anume cea de selecție a personalului. Această apărare se bazează exclusiv pe declarația numitului U. A. M. (f. 90), ascultată în mod nemijlocit de instanță, în calitate de martor, la propunerea petentului.
Instanța a constatat că această declarație contravine celor relevate de înscrisul denumit „fișa de identificare” (f. 54), în cuprinsul căruia U. A. M. a declarat în fața inspectorilor I.T.M. propria sa situație, cu ocazia depistării la punctul de lucru al S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. Astfel, în fișa de identificare persoana arătată a învederat că își desfășoară activitatea la societatea verificată, pe bază de contract de muncă, lucrând 8 ore pe zi, în intervalul orar 10-18, iar două sâmbete pe lună 4 ore, pentru un salariu de 800 lei. Existența contractului de muncă nu a fost însă dovedită, în ceea ce îl privește pe U. A. M., societatea reclamantă susținând că, de fapt, această persoană nu desfășura activități pentru S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L.
Instanța a dat eficiență probei cu înscrisuri, în defavoarea probei testimoniale, apreciind că cele relevate în fișa de identificare de către U. A. M. reprezintă adevărul, astfel cum persoana găsită la lucru a înțeles a-l declara inspectorilor de muncă. De altfel, declarația martorului este greu de crezut, dat fiind că se încearcă convingerea instanței despre faptul că administratorul S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. l-a lăsat singur în incinta punctului de lucru pe U. A. M. - aflat acolo pentru un interviu - și a plecat fără a-i oferi vreo explicație acestuia, după care au apărut în control inspectorii de muncă. A da crezare unei declarații date în fața instanței, care contrazice total cele declarate de aceeași persoană, în scris, organelor de control chiar cu ocazia efectuării verificărilor, în condițiile în care nu se prezintă motive raționale, pertinente pentru care declarația inițială ar fi fost neadevărată, înseamnă a zădărnici activitatea inspectorilor de muncă, în ciuda eforturilor pe care aceștia le fac în încercarea de a combate fenomenul muncii la negru.
În plus, deși administratorul S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. a avut posibilitatea efectivă de a formula obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului-verbal, putând așadar învedera situația exhibată prin plângerea de față, s-a constatat totuși că s-au făcut obiecțiuni punctuale, concrete cu privire la constatările și măsurile dispuse de reprezentanții intimatului.
Potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001, „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În cazurile în care lipsește vinovăția, o faptă prevăzută de legea contravențională nu poate fi considerată contravenție. Este de reținut însă că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
Instanta a apreciat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, manifestată sub forma intenției, dată fiind prezumția că agentul economic cunoaște prevederile legale aplicabile și, implicit, obligația ce îi incumbă, de a încheia contract individual de muncă cu angajatul, anterior primirii acestuia la muncă, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic, fapta fiind în mod corect reținută, descrisă și sancționată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța a avut în vedere în analiza proporționalității gradul de pericol social al contravenției, atât cel abstract – stabilit prin prisma regimului sancționatoriu aspru instituit de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii – modificat prin Legea nr. 40/ 2011, în aplicarea principiului protecției salariaților, ce guvernează sistemul legislației muncii din țara noastră, cât și cel concret, precum și atitudinea contestatorului pe parcursul procesului cu privire la fapta săvârșită.
Aici este de punctat atitudinea nesinceră a petentului care, așa cum am arătat anterior, a încercat să împiedice aflarea adevărului, decât să recunoască fapta comisă. Or, recompensarea unei astfel de atitudini nesincere (prin înlocuirea amenzii cu avertismentul) ar putea conduce pe viitor la săvârșirea unor fapte de același gen și la complinirea ulterioară controlului I.T.M. a lipsurilor ce vor fi fost constatate.
Petenta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurenta ca instanta de fond nu a analizat in mod corect lipsa semnaturii ambilor agenti constatatori pe procesul-verbal contestat. De asemenea, nu a sanctionat neindicarea clara a temeiului legal al faptei presupus a fi savarsite, precum si lipsa mentiunilor exacte privind data savarsirii contraventiei. S-a mai aratat ca instanta nu a retinut incalcarea de catre intimata a dispozitiilor legale privitoare la mentionarea obiectiunilor contravenientului. In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta de fond nu a analizat in mod corect probele administrate in cauza. Numitul U. A., timorat, a prezentat organului de control o situatie nereala, cea a angajarii sale, desi el se afla in discutii si in perioada de selectie, or, legea face distinctie intre perioada de proba si perioada de selectie si evaluare. Sa mai aratat ca instanta nu a facut o justa individualizare a sanctiunii, in conditiile in care se impunea inlocuirea sancitunii amenzii cu avertismentul.
Legal citata, intimata a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentei-petente este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de către intimatul I.T.M. la data de 13.02.2012 (f. 77-78), S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L. a fost sancționată, în baza art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii – modificat prin Legea nr. 40/ 2011, cu amendă în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa că nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru U. A., persoană primită la muncă anterior controlului din data de 30.01.2012, efectuat la punctul de lucru al societății, sanctionandu-se „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Cu ocazia verificărilor întreprinse la punctul de lucru din C., ., a fost întocmită fișa de identificare, completată de U. A. (f. 54). Ulterior, în data de 13.02.2012, au fost întocmite la sediul I.T.M. următoarele înscrisuri: proces-verbal de control nr._ (f. 79; 81), înștiințarea de plată (f. 80) și procesul-verbal de contravenție . nr._;.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, in mod corect instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și sancțiunea contravențională aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de lege. Corect s-a apreciat ca motivele de nelegalitate invocate de reclamant ca nefiind întemeiate. Astfel, lipsa semnăturilor ambilor agenți constatatori de pe prima pagină a actului sancționator nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât doar pe exemplarul comunicat contravenientului se constată lipsa semnăturii unuia dintre cei doi inspectori de muncă, în vreme ce exemplarul deținut de intimat poartă două semnături ale agenților constatatori pe fiecare dintre cele două pagini. Prin prisma dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază că nulitatea procesului-verbal de contravenție nu intervine decât în lipsa semnăturii agentului constatator, nu însă și atunci cât actul este semnat de unul dintre reprezentanții instituției de control, dat fiind că într-o asemenea situație semnătura unui singur agent constatator este suficientă pentru a confirma însușirea, de către însuși I.T.M., a măsurilor dispuse.
Despre neindicarea clară a temeiului legal al faptei presupus a fi săvârșite, instanța de fond in mod corect a constatat că această susținere este nereală, în procesul-verbal fiind indicat drept temei de drept al sancțiunii aplicate art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/ 2003 privind Codul muncii, astfel ca lipsa mențiunilor exacte privind data săvârșirii contravenției nu a putut fi reținută de instanță, dat fiind că actul de control propriu-zis este reprezentat de procesul-verbal de control nr._/ 13.02.2012, anexe la acesta fiind Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sera A nr._/ 13.02.2013 (Anexa nr. 1), Anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă ( Anexa nr. 2) și Planul de măsuri (Anexa nr. 3), astfel încât descrierea faptei și data săvârșirii acesteia (30.01.2012) este relevată în mod clar în cuprinsul anexei nr. 2.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent si in recurs, constând în încălcarea dispozițiilor privind menționarea obiecțiunilor contravenientului, s-a retinut in mod corect ca nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul actului contestat s-a consemnat mențiunea reprezentantului S.C. „W. 4 L. Cars” S.R.L., care s-a rezumat la a arăta „formulez obiecțiuni”, după care a semnat, fără însă a releva obiecțiunile pe care înțelege a le face si, oricum, obiectiunile pot fi prezentate direct in plangerea contraventionala adresata instantei.
Sub aspectul temeiniciei, in mod corect instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001, „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În cazurile în care lipsește vinovăția, o faptă prevăzută de legea contravențională nu poate fi considerată contravenție. Este de reținut însă că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
Instanta de fond in mod just a apreciat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, manifestată sub forma intenției, dată fiind prezumția că agentul economic cunoaște prevederile legale aplicabile și, implicit, obligația ce îi incumbă, de a încheia contract individual de muncă cu angajatul, anterior primirii acestuia la muncă, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic, fapta fiind în mod corect reținută, descrisă și sancționată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, in mod corect s-a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța a avut în vedere în analiza proporționalității gradul de pericol social al contravenției, atât cel abstract – stabilit prin prisma regimului sancționatoriu aspru instituit de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii – modificat prin Legea nr. 40/ 2011, în aplicarea principiului protecției salariaților, ce guvernează sistemul legislației muncii din țara noastră, cât și cel concret, precum și atitudinea contestatorului pe parcursul procesului cu privire la fapta săvârșită.
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentei, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentei.
Petenta a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentei amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentei din recurs, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
Instanța de recurs retine ca in mod corect s-a constatat de catre instanta de fond ca petenta este responsabila de săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin. 1 litera i din codul muncii rep. primirea la munca a unei persoane cu nerespectarea obligației prevăzuta de art.16 alin. 1 din codul muncii republicat.
O astfel de practica, primirea la munca a salariaților, fara a incheia informa scrisa anterior începerii raporturilor de munca contracte individuale de munca, afectează acumularea vechimii in munca de către salariați si regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariaților pentru perioada lucrata fara a avea incheiate contracte individuale de munca, având de asemenea efecte si in planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
Constatând, astfel, că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, iar sancțiunea contravențională a fost legala, in mod corect instanta de fond a respins plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta petentă . CARS SRL, cu sediul ales în C., . nr. 38, etaj 1, apt.2, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._//06.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în .C. județ C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
I.-L. O.-D. D. R. C. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.G.M.
Tehnoredact.decizie jud.I-L O.-D./18.11.2013/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1933/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1871/2013.... → |
|---|
