Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1544/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1544/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 15546/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1544/RCA
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă . SRL cu sediul in Constanta, .. 57, ..A, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA cu sediul in Constanta, . C, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2198/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.15._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Se constată lipsă de procedură cu recurentul petent, citația fiind restituită instanței cu mențiunea destinatar mutat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată se învederează că prin serviciul registratură a fost depusă la dosar întâmpinare.
Instanța respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimată.
Instanța califică întâmpinarea depusă de către intimată ca fiind note scrise, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.06.2012 sub număr de dosar_ , petenta . SRL cu sediul in Constanta, .. 57, .. A, . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA cu sediul in Constanta, . C, J. C. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/01.06.2012
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat, în esență, că a fost sancționată contravențional întrucât data de 31.05.2012 la punctul de lucru al societatii au constatat ca ar fi existat angaja o doamna A. G. fara a avea forme legale.
Precizeaza ca petenta dorea sa mai angajeze o persoana, iar in momentul controlului A. G. era prezenta pentru a urmari cum se desfasoara activitatea, aceasta fiind si angajata incepand cu 01.06.2012.
In ziua controlului numitul Ialcin A. era de servici, insa acesta a trebuit sa plece pe teren, ramand la punctul de lucru A. G.; Inspectorii ITM au obligat-o sa semneze o declaratie ce nu a fost adusa la cunostiinta acesteia, nu au dorit sa afle situatia de fapt.
Procesul verbal este lovit de nulitate absoluta ca urmare a lipsei reprezentantului petentei la momentul intocmirii actului sanctionator, in 01.06.2012.
În subsidiar, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, a depus procesul verbal contestat, înștiințare de plată, proces verbal de afișare.
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Astfel, prin acest text de lege se prevede ca “lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se ca numai în astfel de situatii “nulitatea se constata si din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act.”
Rezulta ca nu este necesar ca petenta sa confirme procesul verbal de contraventie ci trebuie sa faca dovada vatamarii suferite prin încheierea actului în acest mod si a faptului ca vatamarea nu poate fi înlaturata în alt mod decât prin anularea actului.
Cum petenta nu a facut nici o dovada a vatamarii suferite si, cum OG nr. 2/2001 pune la dispozitia contravenientilor o procedura speciala de contestare a procesului verbal de contraventie în art. 31 si urmatoarele, procedura în cursul careia pot fi invocate toate apararile privind legalitatea si temeinicia acestuia, practic petenta nu a suferit nici o vatamare prin încheierea actului in lipsa reprezentantului sau fara mentionarea obiectiunilor acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a constatat pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Instanța a constatat că, potrivit procesului verbal, s-a constatat că potrivit procesului verbal de contravenție societatea petentă a primit la muncă pe numita A. G. pentru care nu a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă. S-au încălcat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Fapta constituie contravenția prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Declarațiile martorului A. Ialcin precum și susținerile petentei sunt contrazise de restul probatoriului administrat in cauza.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că numita A. G. nu a semnat contract individual de muncă, deși a desfășurat pentru petentă activități de gestionar, dupa cum reiese atat din declaratia acesteia data cu ocazia controlului, dar si din inscrisul aflat la fila 15 din dosar, prin care conducerea petentei este instiintata sa se prezinte in data de 01.06.2012 ora 8,30 cu actele specificate la sediul ITM Constanta.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că fapta, vinovăția și sancțiunea au fost corect reținute în procesul verbal de contravenție constestat.
Având în vedere aceste criterii, instanța a reținut că sancțiunea amenzii de 10.000 lei este proporțională cu gradul de pericol social la contravenției, neexistând nici un motiv pentru care instanța să considere că sancțiunea avertismentului ar determina îndreptarea comportamentului petentei.
Astfel, instanța a reținut atitudinea nesinceră a petentei care a susținut că numita A. G. nu a desfășurat muncă pentru petentă, precum și circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv faptul că activitatea acesteia s-a desfășurat pe o perioadă relativ mare de timp (aproximativ o luna).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea formulată de către petentă.
În termen legal petenta a formula recurs împotriva sentinței civile 2198/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod eronat a înlăturat declarația martorului A. Ialcin.
Se arată că ulterior numitei A. G. i s-a încheiat contract individual de muncă (CIM).
În drept invocă art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod pr. civilă.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepția nulității, excepție respinsă la 23._ iar pe fond respingerea recursului.
Procedând la judecata recursului se reține:
Fapta contravențională a fost constatată urmare a declarațiilor pe proprie răspundere date de persoana, care a declarat că nu a semnat contract de muncă.
Din punct de vedere juridic, declarațiile date pe proprie răspundere de A. G. are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care potrivit art. 1206 cod civil nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză.
Instanța apreciază că declarația lui A. Ialcin nu este credibilă, cu atât mai mult cu cât acesta arată că nu știe dacă persoana a fost angajată în activitate în care ulterior acesteia i s-a încheiat contract de muncă și că recunoaște că a lăsat-o singură în incinta spațiului comercial dar nu pentru a întocmi acte.
Așadar, analizând declarația, instanța apreciază că există dubii serioase cu privire la credibilitatea susținerilor.
Astfel, punând în balanță susținerile lipsite de credibilitate a martorului audiat în cauză (susțineri ce nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză), cu constatările personale ale agentului constatator, instanța apreciază că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și nu se impune anularea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuni contravenționale, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită, că petenta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta, și a primit la muncă două persoane fără a le încheia contract individual de muncă. De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractului de muncă cu cele două angajate‚ acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii.
Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.”.
Față de probele administrate, se constată că instanța de fond a interpretat în mod probele administrate, drept pentru care instanța de recurs în temeiul art. 312 alin.2 raportat la art. 304 ind.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă . SRL cu sediul in Constanta, .. 57, ..A, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA cu sediul in Constanta, . C, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2198/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.15._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond C.I.B.
Red.jud.M.C./08.11.2013
Tehnodact.gref.M.G./14.11.2013/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1751/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1933/2013.... → |
|---|
