Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1835/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 1835/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 29027/212/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă 1835/2013

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. J. N.

JUDECĂTOR A. L. N.

JUDECĂTOR I. L. O. D.

GREFIER A. N.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta ., cu domiciliul procesual ales în C., ., vila CFR, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8312/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat D. C. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură intimatul a depus întâmpinare, după care;

Instanța acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului și asupra excepției tardivității formulării recursului.

Reprezentantul recurentei formulează concluzii de respingere a excepției tardivității, învederând că recursul a fost declarat în termen - sentința recurată a fost comunicată la data de 06.08.2013, iar recursul a fost declarat la 21.08.2013. De asemenea, solicită respingerea excepției nulității, numele administrato0rului fiind indicat în împuternicirea avocațială.

Instanța respinge excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, reținând că recursul a fost formulat prin reprezentant cu împuternicire în care se regăsește numele administratorului societății care a fost indicat și în plângere.

Instanța respinge excepția tardivității constatând că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei formulează concluzii de admitere a recursului, în sensul modificării sentinței recurate și anulării procesului verbal de contravenție. În subsidiar solicită înlocuirea sau reducerea amenzii contravenționale raportat la o societate care nu are profit. Instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile, situația de fapt fiind reținută în mod eronat. Societatea recurentă a depus la dosarul cauzei deciziile de desființare a contractelor de muncă ale celor două persona în cauză. Mai mult, D. D. la momentul constatării contravenției lucra la o altă societate. depune la dosarul cauzei note de ședință și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă - C., înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.11.2012, sub numărul_, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului–verbal . nr._/13.11.2012.

În motivarea plângerii, petenta a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, arătând că un angajat a înmânat reprezentanților pârâtei o foaie de pontaj/ montaj, în care erau eronat trecuți și numiții D. D. și B. C., cărora le-au fost desfăcute contractele de muncă, prin decizia nr. 36/17.10.2012 și 35/17.10.2012. De asemenea, prin plângerea formulată, petenta a arătat de asemenea că administratorul societății nu știe de se aflau în curtea societății la acea dată. În privința numitului S. G., petenta a arătat că acesta avea contract de muncă, dar angajatul societății nu știa unde se află.

A mai arătat petenta că mandatarul societății nu știa situația angajaților, nu a știut ce să le spună reprezentanților petentei și, astfel, s-a creat o confuzie și a fost sancționată societatea.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petentă este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

În drept, a fost indicat OG 2/2001.

Petenta nu a propus probe prin cererea de chemare în judecată, dar a atașat cererii, în copii, procesul-verbal contestat, procesul-verbal de control . nr._/13.11.2012, anexă de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor muncă, contract individual de muncă nr. 34/07.11.2012 încheiat de petentă cu numitul S. G., cerere de angajare, anexa la contractul individual de muncă nr. 34/07.11.2012, decizia nr. 35/17.10.2012, decizia nr. 36/17.10.2012, foaia de pontaj.

Intimatul a formulat întâmpinare, depusă prin Serviciul Registratură în data de 17.01.2013, prin care a invocat excepția nulității cererii (excepție respinsă de instanță la termenul din data de 08.02.2013) și a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal, precum și a cuantumului amenzii aplicate.

În fapt, s-a precizat că, reprezentanții intimatei au efectuat controlul în urma adresei Biroului de Investigare a fraudelor C.. Cu ocazia controlului din data de 05.11.2012, a fost găsit numitul S. G., care a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate pentru și sub autoritatea S.C. M. P. S.R.L. în funcția de muncitor, începând cu luna august 2012 în baza unui contract de muncă, lucrează 8 ore/zi, program lucru 08.00 – 16.00, a negociat salariu 1000 lei.

S-a mai susținut că, din verificările efectuate în REVISAL nu a rezultat înregistrarea contractului individual de muncă pentru numitul S. G..

Intimata a mai arătat că controlul a continuat la data de 13.11.2012 în prezența persoanei împuternicite B. M., care a declarat pe proprie răspundere în nota de relații din data de 13.11.2012 că a omis să încheie contract de muncă pentru S. G., iar D. D. și B. C. s-au prezentat la lucru în data de 01.11.2012 și nu li s-a încheiat contract de muncă în formă scrisă. Din verificările efectuate, agenții constatatori au constatat că numiții B. Claudian și D. D. figurau pontați în datele de 01, 02, 05.11.2012, dar nu existau transmise contracte de muncă pentru B. Claudian, iar D. D. figura cu contract de muncă doar pentru perioada 08.10.2012 – 17.10.2012.

În continuare, au fost invocate prevederile art.31-33 din C. Muncii conform cărora și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului de muncă, astfel încât angajatorul are obligația de a încheia și înregistra contractul de muncă chiar din momentul începerii probei de lucru.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, intimatul arată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile din Codul de proc. Civilă, OG 2/2001 și Legea 53/2003.

Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copii, actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, respectiv: certificat ONRC, adresa Biroului de Investigare a fraudelor C. înregistrată sub nr._/25.10.2012, proces-verbal întocmit de Serviciul de Poliție Transporturi Maritime – Biroul de Investigare a Fraudelor la data de 10.10.2012, proces-verbal din data de 11.10.2012, ordin de deplasare nr. 370/05.11.2012, fișe de identificare completate de numiții S. G., M. O. D., V. C., O. G., M. A., Z. A., C. V., verificarea din registrul de evidență al salariaților, generată la data de 05.11.2012, ora 07:50:38, detalii salariat– fișa de evidență a contractelor de muncă pentru numiții S. G., D. D., confirmare de primire invitație adresată conducerii societății petente, nota de relații din data de 13.11.2012, procura de reprezentare autentificată, act de identitate al reprezentantului B. M., verificarea din registrul de evidență al salariaților, generată la data de 13.11.2012, ora 07:22:33, foaia de pontaj certificată de administratorul petentei la data de 05.11.2012, registrul salariați la data de 05.11.2012, procesul-verbal de control . nr._/13.11.2012, anexă de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor muncă, procesul-verbal contestat.

În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii S. G., M. A., Giugia C., B. Claudian și D. D..

Petenta a mai depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: balanța de verificare pentru luna noiembrie 2012, contract de muncă al numitului B. M., fișa de post contabil.

Prin sentinta civila nr. 8312/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).

În fapt, s-au următoarele:

- la data de 05.11.2012 a fost găsit la lucru numitul S. G., care a declarat că prestează activitate în funcția de muncitor pentru . din august 2012, iar din nota de relații dată de B. M., precum și din verificarea bazei de date Revisal la data de 06.11.2012, orele 08.:06:49, a rezultat că acesta nu avea contract individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii

- începând cu data de 13.11.2012, . a primit la muncă, fără a avea încheiate contracte de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare pe numiții D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, astfel cum rezultă din nota de relații pe proprie răspundere la data de 13.11.2012 de către B. M. la data de 13.11.2012, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii

- din verificarea bazei de date a ITM Cța la data de 13.11.2012 – orele 07:22:33 s-a constatat că angajatorul nu a transmis nici un contract de muncă pentru numitul S. G. – cu luna august 2012, D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012

Față de plângerea formulată, instanța constată, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Petenta nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, sarcina probei revine petentei, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauză, instanța reține că actul de sancționare a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, în urma controlului efectuat potrivit competenței legale, situația de fapt reținută fiind confirmată de documentația ce a stat la baza întocmirii sale, respectiv: declarația numitului S. G., surprins că presta activitate în sarcina petentei fără contract individual de muncă (f. 32), extrase revisal – f. 39- 43, 44, 45, nota de relații din data de 13.11.2013 proces verbal de control și Anexe.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în sensul că petenta a primit la muncă pe S. G. – cu luna august 2012, D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, fără a le încheia acestora contracte individuale de muncă în formă scrisă, transmise în Revisal.

Astfel, potrivit extrasului din aplicația Revisal, în evidențele intimatului nu se regăsea înregistrat contractul individual de muncă încheiat de petentă cu numitul S. G., la data de 05.11.2012 – f. 39 – 43, dată la care acesta a fost identificat în șantier, astfel cum reiese din fișa de identificare completată de martor – f. 32. În acest sens, instanța nu poate reține apărarea petentei că numitul S. G. avea contrat, însă angajatul societății nu știa unde se află, deoarece potrivit art. 16 alin. 2 din Codul Muncii, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Or, în speță, pe de o parte, contractul depus de petentă – f. 9 – 10 datează din 07.11.2012, iar petenta nu a explicat cum l-a primit la lucru în perioada 05.11.2012 – 07.11.2012, iar, pe de altă parte, angajatul a declarat că lucrează din august 2012.

Totodată, petenta nu a făcut dovada transmiterii contractului de muncă – f. 9 – 10 pentru numitul S. G. în evidențele Revisal decât din data de 08.11.2012, deci ulterior controlului efectuat de intimat. Petenta avea obligația de a înregistra și transmite contractul individual de muncă în aplicația Revisal anterior începerii activității de către martor, sens în care petenta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 2 din Codul Muncii menționate. Totodată, instanța reține că prin nota de relații dată de reprezentantul societății, acesta a declarat: „referitor la salariatul S. G., acesta s-a prezentat la lucru în august 2012 și eu am omis să închei contract de muncă în formă scrisă” –f. 47 (s. ns.).

Cu privire la această notă de relații, instanța constată că petenta nu a oferit o explicație rezonabilă pentru schimbarea declarației date. Susținerea petentei că dl. B. M. nu a știut unde se află contractul, nu a știu sau că s-a creat o confuzie nu poate fi admisă ca o explicație rezonabilă, în condițiile în care mandatarul petentei este chiar contabilul societății, conform C._ – f. 88, are studii economice – f. 89, iar în raport cu postul, pregătirea și vârsta sa – f. 49 - este dificil de crezut că s-a pierdut într-o măsură în care să nu știe ce să declare. Mai mult, potrivit înștiințării primite din parte intimatului – f. 46, înștiințare semnată, ștampilată de dnul B. M. și necontestată de petentă, reprezentantul societății a fost înștiințat din data de 06.11.2012 să se prezinte la control în data de 13.11.2012, astfel că a avut timp să pregătească actele necesare, precum și apărarea petentei.

În același sens, nu poate fi primită susținerea petentei din cuprinsul plângerii formulate că administratorului petentei este singurul care știa care sunt persoanele angajate, în condițiile în care potrivit fișei postului – f. 89-90, contabilul B. M. putea și trebuia să știe care sunt persoanele angajate, deoarece acesta înregistrează încasările și plățile, întocmește situații și rapoarte financiar contabile, întocmește contracte de muncă, decizii de încetare, verifică prezența personalului la locului de muncă.

De asemenea, temeinicia actului contestat rezultă din fișa de identificare depusă la dosarul cauzei (fila 32). Astfel, cu ocazia controlului, numitul S. G. a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate în funcția de muncitor începând din august 2012, cu norma de 8 ore/zi, primind un salariu de 1000 lei/lună.

În privința declarației martorului S. G. (f. 91), dată în fața instanței, instanța reține că, deși martorul a declarat că lucrează pentru petentă din noiembrie 2012, și-a recunoscut semnătura din cuprinsul declarației date în fața inspectorilor ITM, însă și-a schimbat depoziția arătând că nu poate să explice de a declarat că lucrează din august 2012, aspecte pe care instanța nu le poate reține în condițiile în care nu au fost aduse dovezi în acest sens, afirmația sa nefiind veridică.

.Astfel, instanța reține că numitul S. G. a prestat activitate pentru societatea petentă, în perioada august 2012 – 8 noiembrie 2012, fără contract de muncă încheiat conform legii. De asemenea, analizând declarația martorului audiat, instanța are în vedere și faptul că, la momentul audierii, martorului era angajatul petentei, astfel că declarația sa este nesinceră și subiectivă, iar în condițiile unei penurii a locurilor de muncă și a crizei economice prelungite e dificil de crezut că un angajat își permite să declare împotriva angajatorului său.

În același sens, declarațiile martorilor propuși de petentă, M. A. și G. C. nu pot forma convingerea instanței privind netemeinicia procesului-verbal contestat, în condițiile în care nu explică nici declarația dată pe proprie răspundere de contabilul societății, acesta fiind cel care are atribuții privind prezența personalului și nici întocmirea fișei de prezență însușite de societate – f. 53.

Astfel, contabilul societății a declarat – f. 47 că numiții D. D., B. Claudian s-au prezentat la lucru în data de 01.11.2012 „și eu nu am încheiat contract de muncă în formă scrisă.”

În ceea ce privește angajarea fără contract de muncă în formă scrisă a numiților D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, petenta, de asemenea, nu a făcut dovada contrară celor reținute de agenții constatatori. Astfel, apărarea sa că agenții constatatori au interpretat greșit înscrisul prezentat de un angajat drept o foaie de montaj nu poate fi, în mod evident primită. Astfel, instanța constată că este vorba despre o foaie de pontaj – adică o foaie de prezentă a angajaților, iar, foaia de pontaj prezentată agenților constatatori – f. 53 - poartă ștampila societății, semnătura reprezentantului și data de 05.11.2012, fiind însușită și certificată pentru conformitate cu originalul.

Astfel petenta nu a precizat ce este acest înscris, și în ce scop ar fost electronic întocmit, dacă nu o foaie de prezență, pentru că în nici un caz nu poate fi vorba o foaie de montaj. În aceste condiții foaia de pontaj are deplină valoare probatorie confirmând, în speță, că, la datele de 1, 2, 5.11.2012 D. D. și B. Claudian s-au prezentat la lucru și au fost pontați prezenți.

De asemenea, instanța nu poate reține declarația martorului D. D. că nu a lucrat pentru petentă în luna noiembrie 2012, în condițiile în care acesta a declarat în mod evaziv că nu-și amintește exact când a lucrat.

În ceea ce privește declarația martorului B. Claudian, acesta a recunoscut că a lucrat pentru petentă în perioada octombrie - noiembrie 2012.

Astfel, instanța reține că petenta nu făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.

În consecință, având în vedere că persoanele menționate prestau muncă pentru și sub autoritatea petentei angajatoare primind în schimb un salariu, reiese că între acestea exista un raport de muncă, fiind necesară încheierea unor contracte individuale de muncă anterior începerii activității și înregistrarea acestora în evidențele intimatului, conform art. 16 din Codul Muncii.

Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 30.000 lei respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.

Petenta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularea procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurenta ca instanta de fond a avut in vedere doar inscrisurile existente in posesia intimatei si care au stat la baza intocmirii procesului-verbal, neanalizand declaratiile martorilor care au fost audiati nemijlocit de catre instanta de fond. A mai aratat ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei, impunandu-se reindividualizarea sanctiunii.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentei-petente este nefondat din urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).

În fapt, s-au următoarele:

- la data de 05.11.2012 a fost găsit la lucru numitul S. G., care a declarat că prestează activitate în funcția de muncitor pentru . din august 2012, iar din nota de relații dată de B. M., precum și din verificarea bazei de date Revisal la data de 06.11.2012, orele 08.:06:49, a rezultat că acesta nu avea contract individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii

- începând cu data de 13.11.2012, . a primit la muncă, fără a avea încheiate contracte de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare pe numiții D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, astfel cum rezultă din nota de relații pe proprie răspundere la data de 13.11.2012 de către B. M. la data de 13.11.2012, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii

- din verificarea bazei de date a ITM Cța la data de 13.11.2012 – orele 07:22:33 s-a constatat că angajatorul nu a transmis nici un contract de muncă pentru numitul S. G. – cu luna august 2012, D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond in mod corect a reținut că, sarcina probei revine petentei, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauză, instanța reține că actul de sancționare a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, în urma controlului efectuat potrivit competenței legale, situația de fapt reținută fiind confirmată de documentația ce a stat la baza întocmirii sale, respectiv: declarația numitului S. G., surprins că presta activitate în sarcina petentei fără contract individual de muncă (f. 32), extrase revisal – f. 39- 43, 44, 45, nota de relații din data de 13.11.2013 proces verbal de control și Anexe.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond in mod corect a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în sensul că petenta a primit la muncă pe S. G. – cu luna august 2012, D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, fără a le încheia acestora contracte individuale de muncă în formă scrisă, transmise în Revisal.

Astfel, potrivit extrasului din aplicația Revisal, în evidențele intimatului nu se regăsea înregistrat contractul individual de muncă încheiat de petentă cu numitul S. G., la data de 05.11.2012 – f. 39 – 43, dată la care acesta a fost identificat în șantier, astfel cum reiese din fișa de identificare completată de martor – f. 32. În acest sens, instanța nu poate reține apărarea petentei că numitul S. G. avea contrat, însă angajatul societății nu știa unde se află, deoarece potrivit art. 16 alin. 2 din Codul Muncii, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Or, în speță, pe de o parte, contractul depus de petentă – f. 9 – 10 datează din 07.11.2012, iar petenta nu a explicat cum l-a primit la lucru în perioada 05.11.2012 – 07.11.2012, iar, pe de altă parte, angajatul a declarat că lucrează din august 2012.

Totodată, petenta nu a făcut dovada transmiterii contractului de muncă – f. 9 – 10 pentru numitul S. G. în evidențele Revisal decât din data de 08.11.2012, deci ulterior controlului efectuat de intimat. Petenta avea obligația de a înregistra și transmite contractul individual de muncă în aplicația Revisal anterior începerii activității de către martor, sens în care petenta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 2 din Codul Muncii menționate. Totodată, instanța reține că prin nota de relații dată de reprezentantul societății, acesta a declarat: „referitor la salariatul S. G., acesta s-a prezentat la lucru în august 2012 și eu am omis să închei contract de muncă în formă scrisă” –f. 47 (s. ns.).

Cu privire la această notă de relații, instanța de fond in mod just a constatat că petenta nu a oferit o explicație rezonabilă pentru schimbarea declarației date. Susținerea petentei că dl. B. M. nu a știut unde se află contractul, nu a știu sau că s-a creat o confuzie nu poate fi admisă ca o explicație rezonabilă, în condițiile în care mandatarul petentei este chiar contabilul societății, conform C._ – f. 88, are studii economice – f. 89, iar în raport cu postul, pregătirea și vârsta sa – f. 49 - este dificil de crezut că s-a pierdut într-o măsură în care să nu știe ce să declare. Mai mult, potrivit înștiințării primite din parte intimatului – f. 46, înștiințare semnată, ștampilată de dnul B. M. și necontestată de petentă, reprezentantul societății a fost înștiințat din data de 06.11.2012 să se prezinte la control în data de 13.11.2012, astfel că a avut timp să pregătească actele necesare, precum și apărarea petentei.

În același sens, nu poate fi primită susținerea petentei din cuprinsul plângerii formulate că administratorului petentei este singurul care știa care sunt persoanele angajate, în condițiile în care potrivit fișei postului – f. 89-90, contabilul B. M. putea și trebuia să știe care sunt persoanele angajate, deoarece acesta înregistrează încasările și plățile, întocmește situații și rapoarte financiar contabile, întocmește contracte de muncă, decizii de încetare, verifică prezența personalului la locului de muncă.

De asemenea, temeinicia actului contestat rezultă din fișa de identificare depusă la dosarul cauzei (fila 32). Astfel, cu ocazia controlului, numitul S. G. a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate în funcția de muncitor începând din august 2012, cu norma de 8 ore/zi, primind un salariu de 1000 lei/lună.

În privința declarației martorului S. G. (f. 91), dată în fața instanței, instanța reține că, deși martorul a declarat că lucrează pentru petentă din noiembrie 2012, și-a recunoscut semnătura din cuprinsul declarației date în fața inspectorilor ITM, însă și-a schimbat depoziția arătând că nu poate să explice de a declarat că lucrează din august 2012, aspecte pe care instanța nu le poate reține în condițiile în care nu au fost aduse dovezi în acest sens, afirmația sa nefiind veridică.

.Astfel, instanța reține că numitul S. G. a prestat activitate pentru societatea petentă, în perioada august 2012 – 8 noiembrie 2012, fără contract de muncă încheiat conform legii. De asemenea, analizând declarația martorului audiat, instanța are în vedere și faptul că, la momentul audierii, martorului era angajatul petentei, astfel că declarația sa este nesinceră și subiectivă, iar în condițiile unei penurii a locurilor de muncă și a crizei economice prelungite e dificil de crezut că un angajat își permite să declare împotriva angajatorului său.

În același sens, declarațiile martorilor propuși de petentă, M. A. și G. C. nu pot forma convingerea instanței privind netemeinicia procesului-verbal contestat, în condițiile în care nu explică nici declarația dată pe proprie răspundere de contabilul societății, acesta fiind cel care are atribuții privind prezența personalului și nici întocmirea fișei de prezență însușite de societate – f. 53.

Astfel, contabilul societății a declarat – f. 47 că numiții D. D., B. Claudian s-au prezentat la lucru în data de 01.11.2012 „și eu nu am încheiat contract de muncă în formă scrisă.”

În ceea ce privește angajarea fără contract de muncă în formă scrisă a numiților D. D., cu data de 01.11.2012 și pe B. Claudian, cu data de 01.11.2012, petenta, de asemenea, nu a făcut dovada contrară celor reținute de agenții constatatori. Astfel, apărarea sa că agenții constatatori au interpretat greșit înscrisul prezentat de un angajat drept o foaie de montaj nu poate fi, în mod evident primită. Astfel, instanța constată că este vorba despre o foaie de pontaj – adică o foaie de prezentă a angajaților, iar, foaia de pontaj prezentată agenților constatatori – f. 53 - poartă ștampila societății, semnătura reprezentantului și data de 05.11.2012, fiind însușită și certificată pentru conformitate cu originalul.

Astfel petenta nu a precizat ce este acest înscris, și în ce scop ar fost electronic întocmit, dacă nu o foaie de prezență, pentru că în nici un caz nu poate fi vorba o foaie de montaj. În aceste condiții foaia de pontaj are deplină valoare probatorie confirmând, în speță, că, la datele de 1, 2, 5.11.2012 D. D. și B. Claudian s-au prezentat la lucru și au fost pontați prezenți.

De asemenea, instanța nu poate reține declarația martorului D. D. că nu a lucrat pentru petentă în luna noiembrie 2012, în condițiile în care acesta a declarat în mod evaziv că nu-și amintește exact când a lucrat.

În ceea ce privește declarația martorului B. Claudian, acesta a recunoscut că a lucrat pentru petentă în perioada octombrie - noiembrie 2012.

Astfel, instanța de fond in mod corect a reținut că petenta nu făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.

În consecință, având în vedere că persoanele menționate prestau muncă pentru și sub autoritatea petentei angajatoare primind în schimb un salariu, reiese că între acestea exista un raport de muncă, fiind necesară încheierea unor contracte individuale de muncă anterior începerii activității și înregistrarea acestora în evidențele intimatului, conform art. 16 din Codul Muncii.

Cu privire la critica recurentei petente, in sensul ca instanta de fond nu a avut in vedere decat inscrisurile depuse la dosar si nu a analizat si declaratiile martorilor audiati in cauza, instanta de recurs retine ca este neintemeiata, cata vreme declaratiile martorilor apar analizate in hotararea data de catre instanta de fond.

Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 30.000 lei respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Tribunalul apreciază că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petent nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, prezumție care este adevărat operează, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.

Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.

În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.

Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.

Instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul, formulat de recurenta ., cu domiciliul procesual ales în C., ., vila CFR, ., în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8312/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2013.

P., Judecator, Judecator,

A. J. N. A. L. N. I. L. O. D.

GREFIER,

A. N.

jud. fond. V.A.M.

Tehnored. Jud. ILOD/20.02.2014/2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1835/2013. Tribunalul CONSTANŢA