Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1979/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 5050/256/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1979/RCA
Ședința publică din data de 17.12.2013
Completul compus din :
Președinte – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Judecător – D. R. C.
Grefier – I. Török
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție-CP_/2012-repunere pe rol, promovat de recurentul M. D., cu domiciliul în Medgidia, ..17, ..B, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C.-POLIȚIA RUTIERĂ MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 27/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze ce a fost suspendată în baza art 155 ind 1 Cod procedură civilă, la data de 18.06.2013, după care,
Instanța, constatând faptul că recurentul a îndeplinit obligațiile ce au generat suspendarea cauzei, repune cauza pe rol.
În baza dispozițiilor art 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța respinge proba testimonială solicitată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 23.07.2012 sub nr._, petentul M. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. C. – Biroul Rutier Medgidia plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.07.2012 solicitând anularea acestui proces-verbal.
În motivarea plângerii petentul arată că a fost amendat, luându-se totodată măsura reținerii permisului de conducere pentru faptul că nu ar fi acordat prioritate unor pietoni angajați în traversarea străzii. A precizat că starea de fapt nu a fost reținută în mod corect, în zona stației de maxi taxi din zona Balada, la trecerea de pietoni a redus viteza, iar la doi metri de trecere s-au angajat pe trecerea de pietoni două persoane, dar pe sensul opus de mers. Dacă ar fi oprit brusc mașina s-ar fi oprit pe marcajul pietonal, așa că a decis să continue deplasarea având în vedere și faptul că pietonii erau pe prima bandă de circulație a sensului opus de circulație. Martorul asistent nu era de față, iar el se afla cu alte persoane în mașină.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 din OG 2/2001.
A fost anexat plângerii procesul-verbal . nr._/09.07.2012.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus actele care au stat la baza procesului verbal, respectiv raportul agentului constatator, precum și fotografiile radar care au surprins contravenția.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, petentul fiind decăzut din proba testimonială, iar după depunerea fotografiilor instanța a revenit asupra utilității audierii martorului asistent.
Prin sentinta civila nr. 27/08.01.2013, pronuntata de Judecatoria Medgidia, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal contravențional . nr._/09.07.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, întrucât în ziua de 09.07.2012, în timp ce conducea autovehiculul marca Ford cu nr._, în Medgidia, pe bulevardul Independenței, dinspre podul rutier, la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, care se deplasa din partea stângă a autoturismului.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța a reținut mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, prin agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța a reținut că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentului, instanța a apreciat că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Petentul nu a reușit să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea menționată în procesul verbal. Din fotografiile surprinse de aparatul radar depuse la dosar rezultă că un pieton era angajat pe trecerea de pietoni din partea stângă a autoturismului condus de petent, pieton ce a fost nevoit să se oprească din deplasare la mijlocul bulevardului pentru a trece autoturismul condus de petent, continuându-și ulterior deplasarea.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca el a respectat legislatia privind circulatia pe drumurile publice, solicitand audierea unui martor, in recurs.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin procesul-verbal contravențional . nr._/09.07.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, întrucât în ziua de 09.07.2012, în timp ce conducea autovehiculul marca Ford cu nr._, în Medgidia, pe bulevardul Independenței, dinspre podul rutier, la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, care se deplasa din partea stângă a autoturismului.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța de fond in mod corect a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat in mod just că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța a reținut mai întâi că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către un agent din cadrul intimatului, motiv pentru care actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, prin agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța a reținut că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentului, instanța a apreciat in mod corect că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Petentul nu a reușit să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea menționată în procesul verbal. Din fotografiile surprinse de aparatul radar depuse la dosar rezultă că un pieton era angajat pe trecerea de pietoni din partea stângă a autoturismului condus de petent, pieton ce a fost nevoit să se oprească din deplasare la mijlocul bulevardului pentru a trece autoturismul condus de petent, continuându-și ulterior deplasarea.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petenului.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurentul M. D., cu domiciliul în Medgidia, ..17, ..B, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C.-POLIȚIA RUTIERĂ MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 27/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. L.C. R.
red./dact.jud. I-L.O.-D.
27.01.2014/2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4338/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2771/2013.... → |
|---|
