Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1465/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 23970/212/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1465/RCA
Ședința publică din data de 15.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR – D. R. C.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurent petent D. B., cu domiciliul în C., .. 22, ., apt.19, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4503/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 850 , când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 21.09.2012 sub nr._, petentul D. B., în contradictoriu cu intimatul P. M. C.,a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.09.2012.
În motivare, petentul a arătat că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul de poliție locală în mod total abuziv și cu rea-credință, acesta având client care se afla în acel moment în autovehiculul lui de taxi.
Acesta a mai precizat că motivele le va depune la primul termen.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
A fost atașată copia procesului-verbal contestat.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
La data de 6.12.2012, petentul a depus precizări prin care a menționat că, în zona City Park Mall, există indicator aferent opririi interzise, însă acest indicator se încadrează în dispozițiile art. 63 alin. 2 lit. a din OUG nr. 195/2002 care prevede că nu se consideră oprire imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv.
În acest sens, petentul a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că nu a oprit decât pentru câteva secunde, pe banda de serviciu, situată lângă trotuar, pentru a putea îmbarca clientul, în exercitarea serviciilor de taximetrie, neperturbând circulația pe drumul public respectiv, care nu era deloc aglomerat, ba dimpotrivă.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Civică R..
La termenul din data de 06.12.2012, în temeiul art. 167 C.proc.civ.,instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fiind citat martorul Civică R. pentru termenul din data de 07.02.2013.
La data de 07.02.2013, petentul a depus alte precizări, prin care a reluat susținerile din precizările depuse la data de 06.12.2012, solicitând și audierea martorului A. M..
La aceeași dată, intimatul a depus fotografia realizată la momentul constatării faptei.
Prin încheierea de ședință din data de 07.02.2013, instanța a dispus suplimentarea probatoriului cu audierea martorului A. M., acesta fiind citat pentru termenul din data de 28.03.2013. De asemenea, pentru același termen, a mai fost citat încă o dată și martorul Civică R..
Deși au fost citați, martorii nu s-au prezentat pentru a fi audiați.
Prin Sentinta civila 4503/28.03.2013, Judecatoria Constanta dispus în sensul respingerii plangerii contraventionale ca nefondata.
Pentru a dispune acesta solutie a retinut prima instanta faptul că prin procesul-verbal . nr._/04.09.2012, petentul D. B. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în data de 04.09.2012, ora 21:15, pe . Park, petentul a oprit voluntar cu autoturismul marca Dacia, număr de înmatriculare_ pe banda numărul unu de circulație, în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, îngreunând fluența traficului rutier.
În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, petentul a arătat că era în căutarea unui loc pentru îmbarcarea și debarcarea clientului și că nu este de acord cu sancțiunea.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
De asemenea, instanța a reținut că, prin plângerea contravențională, petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate a procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut că deși OG nr. 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
În ce privește sarcina probei, potrivit art. 1169 cod civil din 1864 (aplicabil în speță), revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.
În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța a mai reținut că, prin plângerea contravențională, petentul a arătat nu a oprit decât pentru câteva secunde, pe banda de serviciu, situată lângă trotuar, pentru a putea îmbarca clientul, în exercitarea serviciilor de taximetrie, neperturbând circulația pe drumul public respectiv.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal pentru aspectele constatate de agent prin propriile simțuri, nefăcându-se dovada contrară celor reținute prin actul sancționator, deși instanța a încuviințat inclusiv administrarea probei testimoniale cu martorii propuși de petent și a dispus citarea acestora pentru termenul din data de 28.03.2013, aceștia neprezentându-se însă în instanță pentru a fi audiați.
Instanța a reținut că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității în sensul că, în data de 04.09.2012, ora 21:15, pe . Park, petentul a oprit voluntar cu autoturismul marca Dacia, număr de înmatriculare_ pe banda numărul unu de circulație, în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, îngreunând fluența traficului rutier.
Prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat este susținută și de planșa foto aflată la dosar (fila 18), unde se poate observa autovehiculul petentului și numărul de înmatriculare.
În consecință, instanța a constatat că, în mod temeinic, s-a reținut, prin procesul-verbal contestat, în sarcina petentului, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 04.07.2013.
In susținerea recursului nu au fost invocate critici privind nelegalitatea si netemeinicia sentinței atacate.
Intimatul, legal citat nu a exprimat poziția procesuală asupra cererii.
Procedand la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind. 1 c.proc.civ, Tribunalul retine urmatoarele :
Prin procesul-verbal . nr._/04.09.2012, petentul D. B. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în data de 04.09.2012, ora 21:15, pe . Park, petentul a oprit voluntar cu autoturismul marca Dacia, număr de înmatriculare_ pe banda numărul unu de circulație, în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, îngreunând fluența traficului rutier.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
De asemenea se apreciază că in speta nu este incident principiul menționat anterior, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurentul la data de referință nu a respectat obligațiile legale decurgând din actul normativ în temeiul căruia sancțiunea a fost aplicată.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentaul prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va dispune respingerea ca neîntemeiat a recursului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurent petent D. B., cu domiciliul în C., .. 22, ., apt.19, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4503/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., județ C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
I.-L. O.-D. D. R. C. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.Trantu
Tehnoredact.decizie jud.C.N./2 ex./15.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1665/2013.... → |
|---|
