Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1665/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1665/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 3041/254/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1665/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. N.-O. S.A, cu sediul în N., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3195/04.12.2012 pronunțată de judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata petentă prin consilier juridic S. M., în baza delegației de reprezentare depuse la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul intimatei petente solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei petente solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond în raport de probatoriile administrate în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M., sub nr._, din data de 27.08.2012, petenta S.C. N. O. S.A. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice C., solicitând, în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 14.08.2012, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, modificarea cuantumului amenzii la suma minimă prevăzută de lege.
În motivare, petenta a arătat că, prin procesul verbal contestat se reține de către organul de control, în mod cu totul nejustificat că, „în perioada verificată, . nu a completat Registrul de evidență fiscală în mod corect, acesta conține foarte multe ștersături, nu este completat trimestrial, iar începând cu anul 2009 nu mai este completată nici o dată cu privire la impozitul pe profit, înregistrând în evidența contabilă, în mod eronat, mai multe operațiuni contabile care se referă la diminuarea impozitului pe profit și a TVA, fie la majorarea cheltuielilor de exploatare și a cheltuielilor efectuate de terți, precum și diminuarea veniturilor”.
Petenta arată că, în opinia acesteia, se califică în mod cu totul eronat de către organul de control că, faptele sus-menționate constituie contravenție prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b și lit. c din Legea 82/1991, menționând că organul de control nu specifică în procesul verbal de contravenție în ce constau înregistrările incorecte efectuate în Registrul de evidență fiscală, nu specifică dacă ștersăturile sunt semnate de către salariatul care le-a efectuat și certificate de acesta și nu nominalizează operațiunile înregistrate în mod eronat referitoare la diminuarea impozitului pe profit, precum și a TVA –ului, în cuprinsul procesului verbal menționându-se în mod generic că sa-u înregistrat în evidența contabilă în mod eronat anumit operațiuni.
Mai arată petenta că, pentru a stabili gravitatea faptei, și prin aceasta cuantumul amenzii contravenționale, era necesar să se specifice, în mod expres, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, care au fost operațiunile care au fost înregistrate eronat în contabilitate, întrucât faptele prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. b și c se sancționează cu amendă de la 300 la 4000 lei, iar organul constatator a aplicat petentei amendă în cuantum de 4000 lei.
În drept, petenta a invocat prevederile Legii 82/1991 a contabilității.
Petenta a anexat plângerii, în copie, procesul verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 14.08.2012.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă, ca nefondată, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
Intimata a arătat că, în perioada verificată, octombrie 2005 - decembrie 2010, a constatat că societatea petentă a înregistrat eronat in evidenta contabilă diverse operațiuni care se refereau fie la diminuarea nejustificată a impozitului pe profit si a taxei pe valoarea adăugată, fie la majorarea cheltuielilor de exploatare si a cheltuielilor executate de terți, fie la documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, in conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, nerespectând prevederile OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de petentă.
Intimata a anexat întâmpinării, următoarele înscrisuri, în copie: nota contabilă din decembrie 2008, balanța de verificare a conturilor sintetice și analitice în perioada decembrie 2008, sentința civilă nr. 2761/. a Tribunalului C., balanța de verificare pe lunile septembrie și decembrie 2007, invoice FN din 12.07.2007, receipt FN din 15.01.2007, agreement nr. 3378/12.10.2006, contract de prestări servicii turistice din 11.10.2006, act adițional la contract, adresa ANAF nr. 1096/06.02.2012, notă de fundamentare nr. 1096/06.02.2012, adresa DGFP C. nr. 2016/28.02.2012, plângere penală, declarație privind impozitul pe profit pe anul 2006, balanța de verificare pe luna decembrie 2006, nota de contabilitate nr. 206/2 din 31.12.2006, situația sumelor aferente clienților propuse pentru constituire de provizioane, declarație privind impozitul pe profit pe anul 2005, balanța de verificare pe luna decembrie 2005, raportul comisiei de cenzori cu privire la verificarea și certificarea situațiilor financiare anuale simplificate pentru exercițiul financiar 2005 și raport anual conform Regulamentului CNVM 1/2006 pentru exercițiul financiar 2005 S.C. N. O. S.A.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea petentei, proba cu înscrisurile anexate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 3195/04.12.2012 Judecătoria M. a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2007 nr._ din 14.08.2012, încheiat de Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. C., s-a dispus sancționarea petentei . cu amendă contravențională în sumă totală de 4.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. b și c din Legea nr. 82/1991, republ., cu modificările și completările ulterioare.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că în perioada verificată, . nu a completat Registrul de evidență fiscală în mod corect, acesta conține foarte multe ștersături, nu este completat trimestrial, iar începând cu anul 2009 nu mai este completată nici o dată cu privire la impozitul pe profit, înregistrând în evidența contabilă, în mod eronat, mai multe operațiuni contabile care se referă la diminuarea impozitului pe profit și a TVA, fie la majorarea cheltuielilor de exploatare și a cheltuielilor efectuate de terți, precum și diminuarea veniturilor.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că angajatul organului constatator care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aspect de altfel necontestat de către petentă.
Încadrarea juridică a faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei, astfel cum au fost descrise în cuprinsul procesului-verbal, a fost efectuată prin reținerea prevederilor art. 41 pct. 2 lit. b și c din Legea nr. 82/1991, republ., cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora constituie contravenție: „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: b)utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate și c)întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse” și se sancționează potrivit art. 42 alin. 1 cu amendă de la 300 lei la 4000 lei”.
Instanța constată că textele de lege în care au fost încadrate faptele reținute în sarcina petentei au un caracter general și nu pot fi aplicare decât coroborat cu reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice a căror încălcare s-a produs prin faptele săvârșite de petentă.
Cum agentul constatator nu a indicat, în concret, care anume reglementări emise de Ministerul Finanțelor Publice au fost încălcate, indicând doar texte de lege cu aplicabilitate generală, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o încadrare insuficientă a faptelor contravenționale, lipsind petenta de posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare și instanța de judecată de a verifica temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Mai mult, agentul constatator nu a indicat data săvârșirii contravențiilor, limitându-se doar la a menționa că faptele au fost săvârșite în „perioada verificată”, fără a preciza care este această perioadă.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunii privind data comiterii faptei contravenționale atrage sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție, iar nulitatea poate fi constatată și de instanță din oficiu.
În lipsa datei săvârșirii contravențiilor, instanța nu poate verifica dacă aplicarea amenzii contravenționale s-a făcut cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Concluzionând, instanța reține că procesul-verbal contestat nu conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, fiind întocmit cu încălcarea principiului legalității.
Constatând nelegalitatea procesului verbal de contravenție, instanța nu va mai trece și la analiza temeiniciei acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că organul constatator a efectuat controlul cu respectarea tuturor prevederilor legale, că faptele contravenționale reținute constituie contravenții continue, astfel data săvârșirii faptei este cea a constatării, fapta nefiind epuizată decât atunci când încetează activitatea ilicită.
Prin întâmpinare petenta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2007 nr._ din 14.08.2012, încheiat de Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. C., s-a dispus sancționarea petentei . cu amendă contravențională în sumă totală de 4.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. b și c din Legea nr. 82/1991, republ., cu modificările și completările ulterioare.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că în perioada verificată, octombrie 2005 – decembrie 2010, . nu a completat Registrul de evidență fiscală în mod corect, acesta conține foarte multe ștersături, nu este completat trimestrial, iar începând cu anul 2009 nu mai este completată nici o dată cu privire la impozitul pe profit, înregistrând în evidența contabilă, în mod eronat, mai multe operațiuni contabile care se referă la diminuarea impozitului pe profit și a TVA, fie la majorarea cheltuielilor de exploatare și a cheltuielilor efectuate de terți, precum și diminuarea veniturilor.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta nu este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, lipsind din cuprinsul acestuia data săvârșirii faptei.
Într-adevar, potrivit art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza în timp, însa în cauza de fata încalcarea obligatiei de a completa corect și trimestrial Registrul de evidență fiscală și datele privind impozitul pe profit nu nu dureaza în timp.
Potrivit art. 9 din OMFP nr. 870/2005 „Înregistrările în Registrul de evidență fiscală se vor face pentru fiecare perioadă pentru care contribuabilul are obligația de a declara impozitul pe profit”, respectiv trimestrial, la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III, potrivit art. 34 din codul fiscal, iar pentru declarația anuală la data de 25 martie a anului următor, potrivit art. 35 din codul fiscal.
Astfel, contravențiile reținute în sarcina petentei s-au produs la momentul expirării termenelor de depunere a declarațiilor. Faptul ca respectivele contraventii au fost constatate mai târziu, nu înseamnă ca acestea sunt contravenții continue, ci că nu au fost constatate la momentul săvârșirii, ci ulterior.
Nefiind în prezenta unei contraventii continue, data savârsirii faptei nu mai coincide cu data constatarii ei de catre agentul constatator.
De altfel, în opinia Tribunalului chiar si în cazul contraventiilor continue, agentul constatator este obligat sa indice în procesul-verbal data savârsirii faptei, chiar daca aceasta coincide cu data constatarii ei.
În speță, recurentul a precizat că data săvârșirii faptei este data constatării contravenției însă acest aspect nu poate fi reținut.
Se constată că organul constatator a reținut săvârșirea contravențiilor pentru perioada verificată, octombrie 2005 – decembrie 2010, iar data săvârșirii faptelor este data constatării, respectiv 14.08.2012, dată mult ulterioară perioadei verificată de organul constatator.
In consecință, instanța de control judiciar constată ca prima instanță a făcut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situației de speță, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, in cuprinsul căreia sunt redate, conform art. 261 pct. 5 c.pr.civ. motivele de fapt si de drept care argumentează soluția.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al recursului care, în temeiul art.312 c.pr.civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. N.-O. S.A, cu sediul în N., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3195/04.12.2012 pronunțată de judecătoria M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. A. J. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Red. Jud. fond. A.C.D
Tehnored. Jud. A.L.N/23.01.2014
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1465/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4547/2013.... → |
|---|
