Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1744/2013. Tribunalul CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 1744/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 26072/212/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1744/RCA
Ședința publică din data de 19.11.2013
Completul compus din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. Török
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție- A 23/18.09.2012, promovat de recurenta-petenta . SRL, cu sediul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1405/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., județ Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-petenta, prin avocat Urmosi R., cu împuternicire avocațială depusă la fila 4 din dosar, intimatul, prin avocat substituent M. A., care depune la dosar împuternicire avocațială a dlui avocat M. I. C., dar și delegație de substituire prin care dl avocat M. I. C. a împuternicit-o să-l substituie în prezenta cauză.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că recurenta-petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța ia act de faptul că s-a depus delegație de reprezentare și delegație de substituire pentru intimat.
Intimatul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, având în vedere că recurenta nu a știut că avea obligația de a achita taxa. În acest sens, intimatul depune un proces verbal la dosarul cauzei, dovedind reaua credință a recurentei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, utilă și concludentă cauzei, luând act de faptul că intimata depune un proces verbal nr. 1/11.09.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-petenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, învederând faptul că intimata nu a făcut dovada expresă că recurenta ar fi circulat pe un sector de drum ce face parte din drumurile județene, prevăzute de actul sancționator, în aria celor pentru care se achită o taxa. Solicită instanței să constate că, din înscrisurile depuse la acest termen de judecată, reiese că societatea recurentă a fost amendată și cu alte ocazii, în perioada apropiată datei amendării. Au fost emise 3 amenzi tocmai pentru că recurenta nu avea cunoștință de apariția acestei noi reglementări. Precizează că nu poate prezenta dovada faptului că acest proces verbal a fost anulat, arată că există un alt dosar pe rolul Tribunalului C., într-una din cauze s-a redus amenda, procesul verbal a fost anulat. Recurenta-petenta învederează că nu se poate vorbi de rea intenție, ci de o eroare. Consideră că este o perioadă destul de scurtă de la momentul apariției taxei până la momentul sancționării. Instanța de fond nu s-a pronunțat corect cu privire la capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât nu există o legătură foarte clară între sancțiunea aplicată și valoarea socială încălcată și protejată prin actul normativ presupus a fi încălcat. Sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a corecta conduita petentului. Solicită admiterea recursului, în principal, fie admiterea lui în tot și anularea procesului verbal, sau admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii de fond, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Solicită instanței să înlăture critica recurentei, cu privire la faptul că nu se face dovada că ar fi circulat pe drumurile județene, agentul constatator notând în procesul verbal atât datele de identificare ale șoferului, ale societății recurente cât și datele autovehicolului, date ce nu pot fi aflate decât cu ocazia controlului. Intimata solicită respingerea cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, învederând faptul că recurenta nu se află la prima abatere, Primul proces verbal a fost încheiat cu o săptămână înainte de încheierea procesului verbal ce face obiectul acestui litigiu. Astfel că, recurenta știa că are obligația de a achita taxa. Intimata depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ din data de 15.10.2012, petenta . SRL a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/18.09.2012 întocmit de intimatul C. Județean C., solicitând în principal anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii aplicate cu măsura avertismentului.
La data de 17.12.2012, petenta a depus la dosar motivele plângerii contravenționale și a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât agentul constatator, Darea D. din cadrul Consiliului Județean C. nu a făcut referire în procesul verbal la vreo dispoziție de numire sau ordin de serviciu special de a întocmi procesul verbal iar în lipsa acestuia procesul verbal este lovit de nulitate.De asemenea, arată că agentul constatator nu a descris evenimentul cu indicarea pericolului social încălcat, nu a făcut dovada că mașina societății petente ar fi circulat pe drumul județean 391 și că drumul indicat este drum județean și nici dovada că mașina a circulat la data de 18.08.2012 pe acest drum, apreciind astfel că lipsesc mențiunile prevăzute de disp. art. 16 din O.G.2 /2001.
Se arată că agentul constatator nu a reținut valoarea socială în concret lezată și faptul că în cuprinsul procesului verbal nu este menționat nici un martor, fiindu-i aplicată petentei o sancțiune de 1.000 lei fără un anumit criteriu de determinare.
Cu privire la capătul subsidiar al cererii petenta a solicitat instanței să aibă în vedere că amenda aplicată de agentul constatator este un nejustificat de mare în raport cu pericolul social al faptei care nu a fost dovedită, timpul relativ scurt de la emiterea actului normativ 17.08.2012 și data când a fost aplicată sancțiunea 18.09.2012, în care societățile de transport au putut să ia cunoștință de existența taxei în lipsa unei mediatizări.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, plângerii i-au fost anexate, în copie, adresa nr. 9750/27.09.2012 emisă de Regia Autonomă de Drumuri și Poduri C., procesul verbal de contravenție contestat și dovada comunicării acestuia către petentă.
Intimatul C. Județean C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic și a înaintat documentația care a stat la baza întocmirii procesului – verbal contestat, respectiv Hotărârea Consiliului Județean nr. 252 din data de 17.08.2012 privind modificarea și completarea Hotărârii Consiliului Județean C. nr.5/2007, inclusiv procedura transparenței decizionale, adresa nr. 9750/27.09.2012 emisă de Regia Autonomă de Drumuri și Poduri C., procesul verbal de contravenție contestat și confirmarea de primire a acestuia de către petentă.
În drept, intimatul a invocat prevederile OG2/2001. În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea apărărilor sale, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1189 din data de 29.01.2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei M. la data de 12.04.2013 sub număr unic Ecris_ .
În cauză instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile anexate dosarului cauzei.
Prin sentinta civila nr. 1405/18.06.2013, pronuntata de Judecatoria M., a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție A nr. 00023din data de 18.09.2012 întocmit de intimatul C. Județean C., petenta . SRL a fost sancționată cu amendă de 1.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 13 din Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 252/2012. În cuprinsul actului de sancționare s-a reținut că, în ziua de 18.09.2012, la orele 1530, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care aparține petentei, a fost condus de numitul T. D. V. pe DJ 391, între localitățile Topraisar și Mereni, fără a poseda autorizație de circulație pe DJ conform HCJ C nr. 252/2012.
Conform art. 34 alin. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța reține că agentul Darea D., din cadrul Consiliului Județean C., care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat art. 41 alin. 14 din Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007, modificată prin HCJC nr. 223/13.08.2008.
Art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 prevăd elementele obligatorii pe care procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să le cuprindă, dintre care, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului sau, în cazul persoanei juridice, denumirea și sediul acesteia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese.
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal contravențional pentru că în cuprinsul acestuia nu este menționat nici un martor.
Dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că “Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”, precum și că “în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”. Prin urmare, încheierea procesului-verbal fără confirmare de către o persoană având calitatea de martor a faptului că cel vinovat de săvârșirea contravenției ori reprezentantul persoanei juridice contraveniente nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de către martor. În cauză, deși agentul constatator a menționat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa martorilor întrucât nu există astfel de persoane disponibile, instanța apreciază că această motivare este insuficientă, ceea ce conduce la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Totuși, încălcarea acestor dispoziții ar putea atrage nulitatea relativă virtuală a actului contestat numai în condițiile stabilite prin art. 105 alin. 2 C.proc.civ., respectiv doar dacă încălcarea a produs petentei o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului. Or, o astfel de vătămare nu a fost dovedită de către petentă, motiv pentru care această neregularitate a procesului-verbal nu va atrage nulitatea sa.
Instanța apreciază astfel că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește toate condițiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Art. 41 din HCJC nr. 5/2007, modificată prin HCJC nr. 252/2012 instituie obligativitatea persoanelor fizice și juridice care dețin/utilizează autovehicule de transport marfă și persoane de a achita o taxă pentru utilizarea rețelei de drumuri județene. Potrivit art. 41 alin. 13 din același act normativ, text de lege prin raportare la care s-a făcut încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentei, sustragerea de la plata respectivei taxe constituie contravenție, și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 2.500 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional, din procesul verbal depus la fila 4 din dosarul declinat, rezultă că societatea petentă este utilizatorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, care a circulat pe DJ391 fără a poseda dovada plății taxei de utilizare a drumului județean, astfel că, în temeiul art. 41 alin. 2 din HCJC nr. 5/2007, modificată prin HCJC nr. 252/2012, avea obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor județene. Astfel, petenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin.1 Cod procedură civilă și nu a făcut dovada că a achitat taxa județeană de drum.
Mai mult, susținerile petentei au fost combătute prin probele administrate în cauză și din care rezultă că pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită fapta contravențională era necesară achiziționarea autorizației de folosire a drumului județean, iar intimatul a depus la dosarul cauzei modalitatea de aducere la cunoștința publicului a instituirii taxei de utilizare a drumurilor județene, prin publicare în mass-media, atât la nivel local, cât și la nivel național.
Instanța reține că, din interpretarea prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, reiese forța probantă de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravențiilor. Astfel, rezultă că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, cum este cazul în speță, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei, atât timp cât aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului-verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată că forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de veridicitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. De asemenea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei petentei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, art. 21 alin. 3 din același act normativ instituie obligația ca la aplicarea sancțiunii să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, iar prin raportare la acest text de lege, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă, constând în neachitarea taxei județene de drumuri, în condițiile în care nu se pot reține motive care să atenueze răspunderea contravențională a petentei, este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară individualizată la de 1.000 de lei.
În concluzie, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul C. Județean C. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.09.2012.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal, in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertismentul.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca fapta retinuta de catre agentul constatator nu a fost suficient descrisa in procesul-verbal, pentru a se putea individualiza sanctiunea, nu a descris evenimentul cu indicarea pericolului social încălcat, nu a făcut dovada că mașina societății petente ar fi circulat pe drumul județean 391 și că drumul indicat este drum județean și nici dovada că mașina a circulat la data de 18.08.2012 pe acest drum, apreciind astfel că lipsesc mențiunile prevăzute de disp. art. 16 din O.G.2 /2001.
Se arată că agentul constatator nu a reținut valoarea socială în concret lezată și faptul că în cuprinsul procesului verbal nu este menționat nici un martor, fiindu-i aplicată petentei o sancțiune de 1.000 lei fără un anumit criteriu de determinare.
Cu privire la capătul subsidiar al cererii recurentul a solicitat instanței să aibă în vedere că amenda aplicată de agentul constatator este un nejustificat de mare în raport cu pericolul social al faptei care nu a fost dovedită, timpul relativ scurt de la emiterea actului normativ 17.08.2012 și data când a fost aplicată sancțiunea 18.09.2012, în care societățile de transport au putut să ia cunoștință de existența taxei în lipsa unei mediatizări.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este fondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul – verbal de contravenție A nr. 00023din data de 18.09.2012 întocmit de intimatul C. Județean C., petenta . SRL a fost sancționată cu amendă de 1.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 13 din Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 252/2012. În cuprinsul actului de sancționare s-a reținut că, în ziua de 18.09.2012, la orele 1530, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care aparține petentei, a fost condus de numitul T. D. V. pe DJ 391, între localitățile Topraisar și Mereni, fără a poseda autorizație de circulație pe DJ conform HCJ C nr. 252/2012.
Conform art. 34 alin. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța de fond a reținut că agentul Darea D., din cadrul Consiliului Județean C., care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat art. 41 alin. 14 din Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007, modificată prin HCJC nr. 223/13.08.2008.
Art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 prevăd elementele obligatorii pe care procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să le cuprindă, dintre care, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului sau, în cazul persoanei juridice, denumirea și sediul acesteia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese.
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal contravențional pentru că în cuprinsul acestuia nu este menționat nici un martor.
Dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că “Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”, precum și că “în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”
Instanta de recurs retine ca încheierea procesului-verbal fără confirmare de către o persoană având calitatea de martor a faptului că cel vinovat de săvârșirea contravenției ori reprezentantul persoanei juridice contraveniente nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de către martor. În cauză, deși agentul constatator a menționat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa martorilor întrucât nu există astfel de persoane disponibile, instanța apreciază că această motivare este insuficientă, ceea ce conduce la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Totuși, încălcarea acestor dispoziții ar putea atrage nulitatea relativă virtuală a actului contestat numai în condițiile stabilite prin art. 105 alin. 2 C.proc.civ., respectiv doar dacă încălcarea a produs petentei o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului. Or, o astfel de vătămare nu a fost dovedită de către petentă, motiv pentru care această neregularitate a procesului-verbal nu va atrage nulitatea sa.
Instanța apreciază astfel că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește toate condițiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Art. 41 din HCJC nr. 5/2007, modificată prin HCJC nr. 252/2012 instituie obligativitatea persoanelor fizice și juridice care dețin/utilizează autovehicule de transport marfă și persoane de a achita o taxă pentru utilizarea rețelei de drumuri județene. Potrivit art. 41 alin. 13 din același act normativ, text de lege prin raportare la care s-a făcut încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentei, sustragerea de la plata respectivei taxe constituie contravenție, și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 2.500 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional, din procesul verbal depus la fila 4 din dosarul declinat, rezultă că societatea petentă este utilizatorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, care a circulat pe DJ391 fără a poseda dovada plății taxei de utilizare a drumului județean, astfel că, în temeiul art. 41 alin. 2 din HCJC nr. 5/2007, modificată prin HCJC nr. 252/2012, avea obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor județene. Astfel, petenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin.1 Cod procedură civilă și nu a făcut dovada că a achitat taxa județeană de drum.Mai mult, susținerile petentei au fost combătute prin probele administrate în cauză și din care rezultă că pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită fapta contravențională era necesară achiziționarea autorizației de folosire a drumului județean, iar intimatul a depus la dosarul cauzei modalitatea de aducere la cunoștința publicului a instituirii taxei de utilizare a drumurilor județene, prin publicare în mass-media, atât la nivel local, cât și la nivel național.
Instanța reține că, din interpretarea prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, reiese forța probantă de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravențiilor. Astfel, rezultă că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, cum este cazul în speță, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei, atât timp cât aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului-verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată că forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de veridicitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.De asemenea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei petentei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, art. 21 alin. 3 din același act normativ instituie obligația ca la aplicarea sancțiunii să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, iar prin raportare la acest text de lege, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă, constând în neachitarea taxei județene de drumuri, în condițiile în care nu se pot reține motive care să atenueze răspunderea contravențională a petentei, este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară individualizată la de 1.000 de lei.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentei, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentei.
Raportat la textele legale invocate și față de împrejurarea că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, instanța are în vedere faptul că, deși H.C.J.C. nr. 252/17.08.2012 a fost adusă la cunoștința publicului, în fază de proiect, în mod corespunzător încă din data de 22.06.2012, după cum rezultă din procesul verbal ce constituie dovada aducerii la cunoștința publicului, pe site-ul și la sediul propriu, totuși se poate observa din chiar numărul procesului verbal, respectiv_ din data de 18.09.2012, că sancționarea petentei s-a făcut la scurt timp după ce acest act normativ a intrat în vigoare, la data de 17.08.2012. In cuprinsul HCJ 252/2012 nu s-a prevazut data intrarii in vigoare a hotararii care prevede si sanctioneaza fapta.
Având în vedere toate aceste considerente instanța de recurs apreciază că ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, motiv pentru care, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va admite recursul promovat de recurenta-petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite plângerea si va anula procesul verbal de contravenție A23/18.09.2012 întocmit de organul constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta-petenta . SRL, cu sediul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1405/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA, cu sediul în Constanta, ., județ Constanta.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție A23/18.09.2012 întocmit de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
I. Török
jud.fond.C.C. B.
red./dact.jud.I.L.O.-D./19.12.2013/2 ex.
← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1812/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4119/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
---|