Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1957/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1957/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 32407/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1957
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR I. -L. O.-D.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursurile în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovate de recurentul intimat I.S.C.T.R.- I. TERITORIAL NR.2 cu sediul în mun.C. . nr.2, ..C., și recurenta petentă .. cu sediul în mun.Focșani, ..52, ., îndreptate împotriva sentinței civile nr.8722/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța reținând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.12.2012, petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, a solicitat instanței, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/26.11.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta invocat nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 întrucât procesul-verbal nu a fost semnat de un martor-asistent, vătămarea fiind evidentă întrucât nu se face dovada că i s-a adus la cunoștință încheierea procesului-verbal.
Aceasta a mai arătat că dispozițiile legale în temeiul cărora a fost sancționată nu au nicio legătură cu fapta reținută.
Cu privire la temeinicie, petenta a arătat că șoferul nu a prezentat copia conformă cu originalul a contractului de închiriere a semiremorcii cu număr de înmatriculare_ pentru că nu a găsit acest document printre numeroasele acte ce le avea asupra sa și nu pentru că nu îl deținea la bordul autovehiculului.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori, atașând, în copie, procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia și contractul de închiriere a semiremorcii cu număr de înmatriculare_ .
Potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a Inspectoratului Teriorial II C., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate și nelegale, cele arătate în procesul-verbal fiind conforme realității.
În motivare, intimatul a arătat că nu este incident în cauză nici un motiv de nulitate absolută și niciunul dintre cazurile prevăzute de lege ce înlătură răspunderea contravențională.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, aceasta a arătat că, în temeiul art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, iar HG nr. 69/2012 nu prevede aplicare sancțiunii avertismentului pentru faptele reținute în sarcina petentei.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile disp. art. 115-118 C.pr.civ, HGR nr. 69/2012 și OGR nr. 2/2001.
La termenul din data de 28.03.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității de exercițiu invocată prin întâmpinare pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
De asemenea, în temeiul art. 167 C.proc.civ., considerând-o utilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, și petentei și a probei testimoniale, martorul propus fiind audiat în ședința publică din data de 06.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 6804/15.05.2013 Judecătoria C. a admis în parte plângerea și a redus amenda de la 12.000 lei la 8.000 lei, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/26.11.2012, petenta .. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de_ lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57.3 și sancționate de art. 7 alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
În fapt, s-a reținut că, la data de 22.11.2012, pe DN 2 A, în dreptul hanului Kartali, jud. C., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule cu numerele_ /_ utilizat petentă, condus de T. Valin, constatându-se că, la bordul autovehiculului, nu există copia conformă a contractului de închiriere pentru semiremorca_ .
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petentă, instanța constată că nu este întemeiat, în cuprinsul procesului-verbal fiind menționat motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor-asistent, și anume faptul că, la întocmirea acestuia erau prezenți doar agenți constatatori care nu puteau avea calitatea de martor, fiind astfel respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, instanța reține că agentul constatator a realizat, în mod corect, încadrarea juridică a faptei, prin menționarea art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, aceste dispoziții referindu-se la obligația operatorului de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, în sensul că, la data de 22.11.2012, pe DN 2 A, în dreptul hanului Kartali, jud. C., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule cu numerele_ /_ utilizat petentă, condus de T. Valin, constatându-se că, la bordul autovehiculului, nu există copia conformă a contractului de închiriere pentru semiremorca_ .
Instanța nu poate reține declarația martorului în sensul că acest înscris a fost prezentat agenților constatatori în condițiile în care însuși martorul a arătat faptul că acesta nu a prezentat, în mod individual copia contractului de închiriere a semiremorcii, ci doar le-a prezentat agenților constatatori mapa cu toate documentele în care ar fi existat și înscrisul solicitat, nefăcându-se dovada faptului că respectivul înscris era în mapa cu documente, iar agenții constatatori au refuzat să îl ia în considerare.
În consecință, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.3 și sancționate de art. 7 alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța reține că, potrivit art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, fapta de a nu respecta obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a contractului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011.
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă în atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și în corectarea pe viitor a conduitei acesteia.
Cu toate acestea, instanța reține că, pentru semiremorca cu număr de înmatriculare_ exista încheiat un contract de închiriere valabil la data constatării faptei (filele 9-10), precum și faptul că nu s-a făcut dovada săvârșirii anterioare a unor alte fapte contravenționale similare cu cea din prezenta cauză, motiv pentru care instanța apreciază că, pentru prima abatere de acest gen, se justifică aplicarea minimului amenzi contravenționale prevăzute de art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, respectiv 8000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs organul constatator, arătând că pericolul social al faptei este ridicat, limitele sancțiunii sunt mari astfel nu poate fi nesocotită voința legiuitorului prin înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În termen legal, a declarat recurs petenta reiterând motivele invocate în plângerea contravențională și solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondate recursurile.
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/26.11.2012, petenta .. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de_ lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57.3 și sancționate de art. 7 alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
În fapt, s-a reținut că, la data de 22.11.2012, pe DN 2 A, în dreptul hanului Kartali, jud. C., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule cu numerele_ /_ utilizat petentă, condus de T. Valin, constatându-se că, la bordul autovehiculului, nu există copia conformă a contractului de închiriere pentru semiremorca_ .
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art.21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu amenda minimă, 8000 lei era în raport de contextul circumstanțial dat, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile promovate de recurentul intimat I.S.C.T.R.- I. TERITORIAL NR.2 cu sediul în mun.C. . nr.2, ..C., și recurenta petentă .. cu sediul în mun.Focșani, ..52, ., jud.V., îndreptate împotriva sentinței civile nr.8722/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. I.-L. O.-D.
Grefier,
C. G.
Jud.fond M.Trantu
Tehnored. dec.jud. A.LNistor/03.03.2014
2 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1524/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1551/2013.... → |
|---|
