Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1540/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1540/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 8457/256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1540
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în mun.C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. D. M. SRL - prin administrator A. I. E., cu sediul în mun.Medgidia, . nr.4) nr.12, ..C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.1320/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare, după care;
Instanța califică întâmpinarea depusă de către intimată ca fiind note scrise, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ din 28.11.2012, petenta S.C. D. M. S.R.L. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2012 de I. T. de Muncă C., solicitând, în principal, anularea procesului verbal de contravenție și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în ziua în care a avut loc controlul, înainte de a se prezenta la punctul de lucru agenții constatatori, întocmise contractele individuale de muncă, cu respectarea normelor legale, cu numitele M. R., L. R., G. M. și T. A., ca vânzătoare la magazinul al cărei administrator este, urmând a le înregistra, potrivit prevederilor legale, prin Revisal, cu ajutorul contabilului firmei, în cursul aceleiași zile, fapt care s-a și întâmplat.
După semnarea contractelor individuale de muncă, administratorul societății a părăsit magazinul pentru cca. 2 ore pentru a se deplasa la contabilul societății, în vederea înregistrării acestora, iar persoanele cu care semnase contractele individuale de muncă le-a lăsat în magazin, pentru a așeza marfa, cu această ocazie probându-le abilitățile de a răspunde de marfă, de a asigura paza magazinului, testându-le responsabilitatea și încrederea de care dau dovadă.
Cu privire la numita G. M. învederează că aceasta a deschi magazinul la data de 23.10.2012, pentru puțin timp, unui muncitor care venise să monteze un tavan fals, magazinul nefiind în stare de funcționare, astfel, că nici un moment aceasta nu s-a aflat în perioada de probă reglementată de lege, aceasta fiind în eroare cu privire la acest aspect.
Consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 40.000 lei aplicată este prea drastică pentru un comerciant care abia rezistă pe piață, în contextul crizei economice și înseamnă falimentul comerciantului.
În drept invocă O.G. nr.2/2001.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Intimatul I. T. de Muncă C., legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În susținerea punctului de vedere arată că cu ocazia controlului desfășurat de inspectorii de muncă în data de 19.11.2012, a rezultat că M. R. presta activitate la S.C. D. M. S.R.L. în funcția de contabil începând cu data de 19.11.2012, L. R. și T. A. prestau activitate la societatea petentă în funcția de vânzător începând cu data de 19.11.2012, iar G. M. presta activitate la societatea petentă în funcția de vânzător începând cu data de 23.10.2012, cu program de lucru de 8 ore/zi, pentru care nu semnaseră contracte individuale de muncă.
Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților al angajatorului la data de 19.11.2012, orele 13,40, a rezultat un număr de 1 salariat activ și nu a rezultat înregistrarea și transmiterea contractelor individuale de muncă pentru cele patru persoane identificate la data de 19.11.2012, rezultând fără echivoc ă acestea au prestat muncă pentru petentă fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, înainte de începerea raporturilor de muncă.
Arată că procesul-verbal întocmit este legal și temeinic, iar o asemenea practică afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat și regimul asigurărilor sociale instituit în beneficiul salariaților pentru perioada lucrată fără a avea încheiate contracte individuale de muncă pentru perioada prestată, având efecte și în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
În probațiune a înaintat documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat, respectiv: fișele de identificare ale persoanelor fără contract de muncă, extras din registrul de evidență a salariaților, procesul-verbal de control nr._/20.11.2012, anexa de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă, procesul-verbal de contravenție, procesul-verbal de predare-primire din data de 20.11.2012, procura autentificată sub nr. 3458/19.10.2009.
Prin sentința civilă nr. 1320/23.04.2013 Judecătoria Medgidia a admis plângerea și a înlocuit amenda cu avertismentul, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2012 încheiat de I. T. De Muncă C., petenta S.C. D. M. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 40.000 lei, în baza art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată.
S-a reținut în sarcina acesteia că la data de 20.11.2012, angajatorul S.C. D. M. S.R.L. a primit la muncă patru persoane fără a le încheia în prealabil, contracte individuale de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, faptă sancționată de art. 260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, instanța a reținut că cei doi inspectori ai I. T. de Muncă C. care au întocmit actul constatator contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 260 alin.2 din Legea nr.53/2003, republicată, raportat la art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar procesul - verbal contravențional conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
În drept, fapta reținută a fost, în mod corect, încadrată în dispozițiile art. art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată, conform cu care constituie contravenție și se sancționează astfel primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța a reținut că art. 16 alin. (1)-(3) din același act normativ, instituie obligația angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, precum și ca, anterior începerii activității, să procedeze la înregistrarea contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă și tot anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Sancțiunea principală aplicată de agenții constatatori se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată, fiind stabilită în cuantumul minim stabilit de legiuitor, respectiv 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța a apreciat, astfel, că procesul verbal contravențional a fost întocmit cu respectarea principiului legalității.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că săvârșirea contravenției rezultă din conținutul procesului-verbal, consolidată prin recunoașterea de către petentă, prin plângerea formulată, a faptei, coroborată cu fișele de identificare ale persoanelor fără contract de muncă și cu extrasul din registrul de evidență a salariaților, din toate acestea rezultând că la data controlului, singurul salariat al petentei cu contract individual de muncă înregistrat în registrul de evidență a salariaților era A. D..
În apărare, au fost audiate martorele L. R. C. și M. R. care au arătat că la data controlului erau în perioada de probă, iar ulterior le-au fost întocmite de angajator contracte de muncă în formă scrisă.
Instanța a apreciat că această apărare este formulată pro causa și nu va fi reținută de instanță întrucât este în contradicție chiar cu susținerile petentei care a arătat că la data de 19.11.2012 întocmise contracte de muncă în formă scrisă pentru numitele M. R., L. R., G. M. și T. A., care însă până la data controlului nu fuseseră înregistrate în registrul de evidență a salariaților, dar înregistrarea s-a făcut în ziua controlului.
Pe de altă parte, împrejurările invocate de aceasta în cuprinsul plângerii contravenționale nu sunt cauze de înlăturare a răspunderii contravenționale, dar vor fi avute în vedere de instanță sub aspectul individualizării sancțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că dispozițiile art. 21 alineat 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Articolul 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alineatului 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Totodată, potrivit articolului 7 alineat 3 din Ordonanță, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Instanța a apreciat că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Având în vedere acest aspect și textele legale citate anterior, instanța a apreciat că, raportat la obiectul de activitate al petentei, prin care aceasta își asigură mijloacele de subzistență, și, mai ales, împrejurarea că cel puțin pentru trei din persoanele identificate raporturile de muncă se derulau din ziua controlului, cum de altfel a reținut și agentul constatator, contravenția săvârșită de petentă prezintă un pericol social redus, pentru care aplicarea unei sancțiuni cu amendă contravențională nu este justificată.
Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat, de 10.000 lei, nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii avertismentului. Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ei, ci și în spiritul legii, iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității. Instanța a constatat că amenda contravențională în cuantum de 40.000 de lei aplicată de agentul constatator, chiar și la această limită minimă stabilită de lege, prin raportare la atingerea adusă valorilor protejate de legiuitor este disproporționată, și are un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare. O astfel de amendă depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea, și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, care pune în pericol existența chiar a comerciantului.
Instanța a constatat însă că posibilitatea reindividualizării sancțiunii, permisă instanței de către art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, se referă doar la înlocuirea sancțiunilor principale cu avertismentul.
Față de aceste aspecte, în temeiul articolului 21 alineat 3 raportat la articolul 7 alineat 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea formulată de petenta S.C. D. M. S.R.L. și va dispune înlocuirea cu avertismentul a sancțiunii amenzii în cuantum de 40.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.11.2012 încheiat de I. T. de Muncă C., cu consecința menținerii restului dispozițiilor din procesul – verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs organul constatator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că soluția instanței de fond este greșită raportat la reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2012 încheiat de I. T. De Muncă C., petenta S.C. D. M. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 40.000 lei, în baza art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată.
S-a reținut în sarcina acesteia că la data de 20.11.2012, angajatorul S.C. D. M. S.R.L. a primit la muncă patru persoane fără a le încheia în prealabil, contracte individuale de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, faptă sancționată de art. 260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale,iar sub aspectul temeiniciei, prin probațiunea administrată în cauză nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
Greșit însă, prima a procedat la reindividualizarea sancțiunii contravenționale, înlocuind amenda cu avertismentul.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
Fapta contravențională a fost constatată urmare a declarațiilor pe proprie răspundere date de cele patru persoane, care au declarat toate că nu au semnat contracte de muncă .
De asemenea, în declarația olografă dată de administratorul societății comerciale, se arată că pentru trei dintre cele patru persoane s-au încheiat contracte individuale de muncă, după expirarea persoanei de probă, iar pentru a patra urmează să se întocmească contract individual de muncă după încheierea perioadei de probă.
Din punct de vedere juridic, declarațiile date pe proprie răspundere de cele patru persoane precum și de administratorul societății comerciale, au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care potrivit art. 1206 cod civil nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză. .
Potrivit art. 276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 în forma existentă la data întocmirii procesului verbal contestat, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată .
Potrivit art. 4 alin. 1 din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților „Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) se face după cum urmează:
a)la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a pericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, delictele de dreptul muncii prin ele însele sunt fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive instituie sancțiuni contravenționale severe pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la angajarea salariaților.
În speță, relevanța pericolului social este dată de obiectul juridic al acesteia, respectiv valoarea socială ocrotită și relațiile sociale generate de aceasta, pericolul social al faptei se consideră a fi deosebit de grav deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege(vechimea în muncă, pensie, șomaj, sănătate).
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi admis recursul organului constatator, iar sentința recurată modificată, în sensul respingerii plângerii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul petent I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în mun.C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. D. M. SRL - prin administrator A. I. E., cu sediul în mun.Medgidia, . nr.4) nr.12, ..C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.1320/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond. A.S..
Tehnored.jud.A.L.N.
2 ex./ 12.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1262/2013.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 11/2013. Tribunalul... → |
|---|
