Pretentii. Sentința nr. 4254/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4254/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 2941/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr.4254/CA
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S. M., cu domiciliul în comuna Siliștea ., jud. C., în contradictoriu cu pârât A. M., cu sediul în M., ., jud. C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av. în substituire C. A., conform delegației depuse, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța, în temeiul disp.art.131 alin.1 din NCPC, raportat la disp.art.95 NCPC și art.10 al.1 și 3 din Legea 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.
În conformitate cu dispozițiile art.238 din Noul cod de procedură civilă solicită reprezentantului reclamantului să pună concluzii asupra estimării duratei procesului.
Reclamantul, prin apărător arată că, din punctul său de vedere, cauza se află în stare de judecată și la acest termen.
Reclamantul, prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Întrebată fiind, reprezentanta reclamantului, arată că dezbaterile pe fondul cauzei pot avea loc și astăzi.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 08.11.2013.
Creditoarea prin apărător arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reclamantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului:
1.1. Prin cererea înregistrată- la 14.03.2013, pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul S. M.a chemat în judecată A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.752 lei – achitată la 13.02.2013, cu titlu de taxă pe emisii poluante, precum și a dobânzii legale aferente.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată că a achiziționat un autoturismul marca Mini One, . WMWRB11020TF21323 ce fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europe, iar înmatricularea în România i-a fost condiționată de plata taxei pentru emisiile poluante instituită prin Legea nr.9/2012.
Menționează reclamantul că suma de 2.752 lei a fost determinată de organul fiscal, prin decizia de calcul, de plata acesteia fiind condiționat transferul de proprietate, în condițiile în care proprietarului vânzător îi fusese restituită taxa de poluare, fapt atestat prin adeverința nr.4300/11.02.2013.
Mai arată reclamantul că a fost nevoit să achite taxa, că ulterior s-a adresat autorității solicitând restituirea dat fiind faptul că taxa este contrară normelor comunitare, și implicit nelegală decizia de calcul a taxei și prelevarea sa.
Cum organul fiscal a refuzat restituirea taxei, reclamantul susține că suntem în situația „ refuzului nejustificat” – în accepțiunea art.2 lit.”i” din Legea nr.554/2004.
Arată reclamantul că se relevă cu prisosință caracterul nelegal al taxei pe emisii poluante, de vreme ce:
Tratatul de aderare a României la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005 prevede că România este obligată să respecte dispozițiile tratatelor originare, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție consfințind, de altfel, principiul supremației dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național - instituit prin art.148 alin.(2) din Constituția României, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României impun judecătorului național să lase neaplicate dispozițiile fiscale naționale contrare dreptului comunitar, sens în care stau hotărârile CJUE în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976).
Din perspectiva dreptului comunitar, ilegalitatea de plano a taxei se concretizează prin raportare la 110 TFUE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Nu în ultimul rând, reclamantul arată că dacă nu s-ar primi cererea sa s-ar încălca principiul nediscriminării, făcând trimitere la practica jurisprudențială a CJCE, în cauzele T. c.României și N. c.României
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii introductive de instanță, în copie: decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante,chitanța . nr._/13.02.2013, adeverința nr.4300/11.02.0213, cererea prin care a solicitat pârâtei restituirea taxei și adresa răspuns, cartea de identitate a autoturismului și certificatul de înmatriculare emis de autoritățile italiene.
1.2. Administrația Județeană a Finanțelor Publice C./ Serviciul Fiscal Municipal M. – continuatoare în drepturi și obligații a A. C., a depus întâmpinare (f.22-23), prin care solicită respingerea ca nefondată a acțiunii deduse judecății, opinând că prin noua reglementare consacrată de Legea nr.9/2012 este înlăturată discriminarea constatată în dispozițiile OUG.50/2008.
2.Tribunalul,
procedând la judecarea pricinii, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1.Premisele declanșării litigiului
La data de 13.02.2013, cu chitanța . nr._ (f.8), reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Mun.M., suma de 2.752 lei - „ taxă emisii poluante auto” .
Taxa a fost stabilită de către Administrația Finanțelor Publice M., prin Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante(f.9), pentru înmatricularea pe numele reclamantului a autoturismului marca Mini One, . WMWRB11020TF21323.
Condiționarea achitării taxei pentru emisii poluante pentru înmatricularea autoturismului pe numele reclamantului, a survenit în condițiile în care taxa de poluare achitată de proprietarul vânzător - Tuglui B. C., a fost restituită acestuia, fapt atestat prin adeverința 4300/11.02.2013 (f.10).
Reclamantul – invocând prelevarea ilegală a taxei, în contra dispozițiilor art. 110 TFUE, a adresat organului fiscal o cerere de returnare integrală a taxei pentru emisii poluante (f.11).
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Cenzura actului administrativ atipic – refuzul pretins a fi nejustificat al autorității administrative de a proceda restituirea sumei de 2752 lei reprezentând taxă emisii poluante, se va realiza de instanță în considerarea legislației sub imperiul căreia a fost emis.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Tribunalul constată că atât la data emiterii deciziei de calcul a taxei, cât și la data achitării sumei determinate, respectiv la cea la care a fost exprimat refuzul de restituire a sumei de 2752, efectele suspensive edictate de prevederile OUG.1/2012, încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România
Prin art. 6 al Legii nr.9/2012 – cu trimitere la anexe, au fost determinate elementele pe baza cărora se determină suma de plată.
Modalitatea de calcul a taxei pentru emisii poluante este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
Sub acest aspect, practic nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Nu se verifică nici susținerea reclamantului potrivit cu care taxa a cărei restituire o solicită ar contraveni legislației comunitare..
Potrivit art.30 din TFUE (ex-articol 25 din TCE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, interdicție care se aplică și taxelor vamale cu caracter fiscal, dispoziție legală ce trebuie în mod necesar coroborată cu prevederile art.34-35 TFUE.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 T.F.U.E., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 T.F.U.E.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Sub aspectul analizat, practic nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.34-36 din Tratat, concluzie ce se desprinde și din Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012, în considerarea căruia în legislația internă a fost adoptată ulterior OUG 9/2013 privind timbrul de mediu.
În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„Pentru a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene.
Concluzionând, nu se poate susține cu temei, că prin taxa consacrată de Legea nr.9/2012(după încetarea efectelor suspensive ale OUG.1/2012), s-au instituit restricții cantitative/măsuri cu caracter echivalent sau că ar avea un caracter direct sau indirect discriminatoriu, în accepțiunea dată de art.34-36 și art.110 TFUE.
De altfel, se impune a menționa și faptul că analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății de reclamant a fost realizată de instanță în raport de legislația internă sub imperiul căreia a fost stabilit raportul juridic fiscal, în condițiile în care reclamantul s-a rezumat în motivarea cererii introductive la a preciza neconcordanța cu art.110 TFUE a taxei instituită prin OUG.50/2008.
Pentru considerentele ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant S. M., cu domiciliul în comuna Siliștea ., jud. C., în contradictoriu cu pârât A. M., cu sediul în M., ., jud. C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 08.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. D. V. S.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./6.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1216/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4590/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
