Pretentii. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 7164/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 164
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretentii, formulată de reclamantul M. B., cu domiciliul procesual ales în Techirghiol, .. 11, județ C., în contradictoriu cu pârâta D. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., chemat în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 NCPC se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, în raport de disp. art. 74 alin. 2 Cod procedură civilă admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității, asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului:
1.1. Prin cererea înregistrată – la 30.07.2013, pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanta M. B. a chemat în judecată AFP C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.814 lei – achitată cu titlu de timbru de mediu, precum și a dobânzii legale aferente.
Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată că a achiziționat un autoturismul ce fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europe, iar înmatricularea în România i-a fost condiționată de plata timbrului de mediu instituit prin OUG.nr.9/2013
Mai arată reclamanta că a fost nevoită să achite taxa, că ulterior s-a adresat autorității solicitând restituirea dat fiind faptul că taxa este contrară normelor comunitare, și implicit nelegală decizia de calcul a taxei și prelevarea sa, dar pârâta a refuzat restituirea, într-o manieră ce ține de tehnica eschivării, săvârșind un exces de putere publică în condițiile în care nu se poate prevala de ignoranța priorității dreptului comunitar în fața dreptului național.
Arată reclamanta că se relevă cu prisosință caracterul nelegal al taxei pe emisii poluante, de vreme ce:
Din perspectiva dreptului comunitar, ilegalitatea de plano a timbrului de mediu se concretizează prin raportare la art.148 alin.2 din Constituție și art.34 și art.110 din TFUE.
Principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național - instituit prin art.148 alin.(2) din Constituția României, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României impun judecătorului național să lase neaplicate dispozițiile fiscale naționale contrare dreptului comunitar.
Raportat la art.34 din TFUE, susține reclamantul că prin măsura instituite de OUG nr.9/2013, măsură cu efect echivalent restricțiilor la import, sunt discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, ci în UE, dat fiind că acest timbru de mediu nu se aplică autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate în România în cazul unei noi înmatriculări, în urma transferului proprietății, cu condiția să se fi achitat vreuna din variantele vechi ale taxei.
Relativ la art.110 alin.1 din TFUE, opinează reclamantul că acest text de act normativ a fost încălcat de către pârâtă, dat fiind faptul că dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România.
Nu în ultimul rând, reclamanta arată că dacă nu s-ar primi cererea sa, s-ar încălca principiul nediscriminării, că discriminarea este evidentă câtă vreme cei ce au plătit taxa sub oricare dintre reglementările vechi pentru autoturisme second hand din UE sunt scutiți de la plata timbrului de mediu.
În dovedirea pretențiilor deduse judecății, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri
1.2. Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – continuatoare în drepturi și obligații a AFP C., a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu (f.32-33).
Pârâta solicită respingerea ca nefondată a acțiunii deduse judecății, opinând că prin noua reglementare consacrată de OUG.nr.9/2013 este înlăturată discriminarea constatată în dispozițiile OUG.50/2008. În caz de admitere a pretențiilor reclamantei, în temeiul art.72-74 c.pr.civ., solicită ca plata sumelor la care ar fi îndatorată să fie instituită în sarcina chematei în garanție, dată fiind destinația taxei, care se constituie venit la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrației F. pentru Mediu.
1.3. Administrația F. pentru Mediu – chemat în garanție și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.38-45).
Pe cale de excepție, a fost invocată inadmisibilitatea acțiunii, apărare procesuală argumentată prin prisma disp.art.9 din legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, opinează chemata în garanție că se impune respingerea acțiunii deduse judecății, soluția preconizată fiind susținută prin prisma deplinei concordanțe a OUG nr.9/2013 cu legislația comunitară.
2.Tribunalul,
procedând la judecarea pricinii, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1.Premisele declanșării litigiului
La data de 16.05.2013, cu chitanța . nr._ (f.17), reclamanta a achitat la Trezoreria Mun.C., suma de 16.05.2013 lei - „ timbru de mediu” .
Taxa a fost stabilită de către Administrația Finanțelor Publice C., pentru înmatricularea pe numele reclamantului a autoturismului marca Renault, . VF611GTA_, având primă înmatriculare 13.07.1998, într-un stat membru al Uniunii Europene.
Fapt necontestat, reclamanta – invocând prelevarea ilegală a taxei, a adresat organului fiscal o cerere de returnare integrală a taxei pentru emisii poluante.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
2.2.1.Asupra admisibilității acțiunii.
În considerarea disp.art.248 c.pr.civ., analiza cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Administrația F. pentru Mediu, relevă caracterul nefondat al susținerilor chematei în garanție.
Este de principiu că, aspectele ce diferențiază sub aspectul procedurii cererile în contencios administrativ de cele din materie civilă, nu privesc și principiul disponibilității acțiunii care își găsește reflecția nu doar în dreptul reclamantului de a investi instanța de judecată, ci și în determinarea cadrului procesual, prin indicarea obiectului și cauzei acțiunii în contencios administrativ.
În situația de speță, reclamantul nu a investit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004, în raport de care chemata în garanție a invocat inadmisibilitatea acțiunii, ci a supus cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul organului fiscal de restituire a unei taxe pe care o apreciază ca fiind neconformă cu legislația comunitară.
Prin prisma obiectului determinat al cererii formulate de reclamantă, instanța apreciază că nu poate fi sancționată cu fine de neprimire acțiunea dedusă judecății, excepția inadmisibilității urmând a fi respinsă ca nefondată.
2.2.2. Analiza fondului litigios.
Cenzura actului administrativ atipic – refuzul pretins a fi nejustificat al autorității administrative de a proceda restituirea sumei de 10.814 lei reprezentând timbru de mediu, se va realiza de instanță în considerarea legislației sub imperiul căreia a fost emis, cu observarea reglementărilor anterioare ce au consacrat taxa de poluare, taxa de emisii poluante și respectiv, timbrul de mediu și a raporturilor reglementărilor naționale cu normele dreptului comunitar.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din Legea 9/2012, a fost suspendată potrivit dispozițiilor OUG 1/2012, perioadă în care se menținea discriminarea privitoare la prima înmatriculare.
Raportul juridic de drept material devenit litigios și dedus judecății a survenit sub imperiul OUG nr.9/2013.
Prin art.4 alin.1 se dispune că „ Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare” (..).
Art.6 din OUG. nr.9/2013 identifică elementele în raport cu care determină cuantumul timbrului de mediu, iar art. 7 prevede că:
(1)În cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului. (2)Valoarea reziduală a timbrului reprezintă suma care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, calculată în baza legislației după care s-a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul înmatriculării, în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu-se vârsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto național (..).
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) – în raport de care se invocă neconformitatea legii interne, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De asemenea, în jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.110 paragraf 1 din TFUE, în funcție de criterii obiective, ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (hot.Outokumplu, C.213/96, Nadasdi și N. C.290/05), precum și dacă sistemul de taxare este suficient de precis, astfel încât să se poată efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/98).
Sub acest aspect, din cuprinsul noului act normativ, rezultă că timbrul de mediu se aplică autoturismelor –indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al uniunii Europene sau de pe piața internă, fiind exclusă din sfera de aplicare a timbrului autoturismele prev. la art.3 din OUG nr.9/2013, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația, iar nu proveniența.
În aceste condiții, se constă că nu este incidentă încălcarea art.110 TFUE deoarece taxa aplicată produselor din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este determinată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective (emisii de CO2, capacitate cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului), fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale.
De asemenea, se observă că sistemul de taxare stabilit prin OUG.nr.9/2013 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismelor care se înmatriculează pentru prima dată în România, și prevede – prin art.9, posibilitatea de a contesta deprecierea.
Articolele 34 -35 din TFUE se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 TFUE., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 TFUE.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.34-36 din Tratat, concluzie susținută și de Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012. În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„Pentru a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene. Modalitatea de calcul a timbrului de mediu este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitat la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
Sub acest aspect, nu se mai poate reține că OUG nr.9/2013 (ca de altfel și Legea nr.9/2012 după încetarea efectelor OUG nr.1/2012) ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Pentru considerentele - de fapt și drept, ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
Consecință a respingerii cererii principale, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chematul în garanție.
Respinge acțiunea, formulată de reclamantul M. B. – CNP_, cu domiciliul procesual ales în Techirghiol, .. 11, județ C., în contradictoriu cu pârâta D. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
5 ex./5.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1345/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1733/2014.... → |
|---|
