Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1345/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1345/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 25822/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1345/APCA
Ședința publică din data de 17.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului promovat de apelant P. C. AGIGEA – POLIȚIA LOCALĂ AGIGEA, cu sediul în Agigea, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4393/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat petent fiind M. M. M., cu sediul în Eforie Nord . nr.9, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, pentru ca intimatul să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.12.2014, când a decis următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4393/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul M. M. M. în contradictoriu cu P. C. Agigea _ poliția Locală Agigea. S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.09.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.09.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei în baza art. 5 lit c și art. 5 pct. 3 din HCL Agigea nr. 297/2012
S-a reținut în acest sens faptul că la data de 04.09.2013 ora 12.05 petentul a depozitat gunoi menajer pe teritoriul administrativ al comunei Agigea de-a lungul căii ferate ce face legătura între . Eforie Nord. La fața locului au fost efectuate fotografii.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fiind semnat de martorul asistent T. P., conform art. 19 din OG 2/2001.
Potrivit art. 5 al.2 lit. c din HCL Agigea nr. 297/2012, sunt interzise depozitare, abandonarea sau aruncarea deșeurilor astfel încât să afecteze negativ peisajul sau zonele de interes special.
Conform art. 5 al.3 nerespectarea obligațiilor prevăzute la al.1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 la 2200 lei pentru persoane fizice.
De observat că în procesul verbal se reține că fapta săvârșită de petent este prevăzută de art. 5 lit. c, în condițiile în care conform HCL depusă la dosar, art. 5 are 2 alineate care cuprind fiecare litera c, fără a se indica alineatul.
Fapta săvârșită de petent se circumscrie art. 5 al.2 lit.c, dar potrivit art. 5 al.3, sancțiunea amenzii se aplică în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la al.1.
Potrivit art. 5 al.1 lit. c beneficiarii, antreprenorii și executanții lucrărilor de construcții au obligația de a lua măsuri pentru protejarea și conservarea construcțiilor și să mențină igiena pe durata executării lucrărilor de construcții, de la început și până la finalizarea acestora, astfel, să întrețină și să conserve zidurile, gardurile și porțile, inclusiv estetica acestora, faptă pe care petentul nu a săvârșit-o.
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal este nelegal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Potrivit procesului-verbal de constatare, în urma verificărilor efectuate de agentul constatator,într-una dintre grămezile de gunoi în care se aflau mai multe resturi de materiale de construcții, a fost găsită o factură eliberată de supermarketul Selgros pe numele petentului
În raport circumstanțele constatării faptei, instanța reține că prezumția de temeinicie a actului sancționator a fost răsturnată în cauza de față prin conduita petentului de nerecunoaștere a faptei imputate și în condițiile în care, simplul fapt că acea factură s-a găsit în acel loc nu duce indubitabil la concluzia că a fost aruncată în acel loc de petent.
Fiind audiat, martorul asistent a declarat că nu a fost de față la momentul constatării faptei, agentul constatator solicitându-i să semneze procesul-verbal pentru a certifica faptul că a fost încheiat în lipsa contravenientului.
Prin urmare, își găsește aplicarea prezumția de nevinovăție, astfel cum rezultă din art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind instalat un dubiu rezonabil cu privire la realitatea faptei. Dacă s-ar aplica prezumția temeinicie în situația dată, s-ar înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază acuzatul inclusiv în materia plângerii contravenționale, întrucât acesta a negat acuzația.
Pentru considerentele arătate instanța urmează să admită plângerea formulată și să dispună anularea procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator.
Soluția preconizată de apelant este aceea a schimbării în tot a hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat.
Apelantul susține că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză, ci doar susținerile petentului, că instanța de fond nu a judecat cauza, ci doar a luat act de nerecunoașterea faptei de către petent, fără a analiza și întâmpinarea organului constatator și documentația aferentă procesului verbal.
Opinează apelantul că în condițiile în care petentul nu a administrat nici o probă în dovedirea unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal se impunea menținerea actului sancționator, sens în care stă și hotărârea pronunțată de instanța de contencios european, în cauza N. c.României.
Legal citat, intimata petentul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, în limitele cererii de apel, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.09.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei în baza art. 5 lit c și art. 5 pct. 3 din HCL Agigea nr. 297/2012, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 04.09.2013 ora 12.05, a depozitat gunoi menajer pe teritoriul administrativ al comunei Agigea de-a lungul căii ferate ce face legătura între . Eforie Nord. La fața locului au fost efectuate fotografii.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor
Prin sentința apelată, instanța de fond – pentru motivele sus menționate, a admis plângerea dedusă judecății, dispunând anularea procesului verbal contestat.
Controlul judiciar relevă că nu sunt întemeiate criticile aduse de apelant hotărârii instanței de fond.
Sub un prim aspect, se observă că în mod judicios judecătorul fondului a reținut corect că în cauză nu se identifică, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, nici un motiv de nulitate absolută din cele prevăzute de art.17 din OG.nr.2/2001, aspect care nu este însă de natură să impună respingerea plângerii a cărei dezlegare trebuie realizată și sub aspectul criticilor de netemeinicie ale actului sancționator.
Instanța de fond s-a raportat la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție - de care se prevalează apelanta, și corect a pornit în analiză de la caracterul relativ al acestei prezumții.
Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg subliniază importanța respectării garanțiilor prevăzute de Convenție și în materie contravențională, prin necesitatea de completare a dispozițiilor legale interne cu principiile statuate de instanța de contencios european.
În raport de cele trei criterii și înțelesul dat lor în jurisprudența Curții (calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii), procedura contravențională – situată în dreptul intern în afara penalului, poate fi asimilată – din perspectiva articolului 6 din Convenție, procedurii penale, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul asigurării garanțiilor fundamentale, printre care figurează și prezumția de nevinovăție și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
În egală măsură, Curtea acceptă că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
În egală măsură, prezumția este asociată doar proceselor verbale în care sunt înscrise faptele percepute personal de agenții constatatori.
Or, în situația de speță, analiza relevă că agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție nu a constatat personal fapta de care este „ acuzat” intimatul petent, ci - astfel cum se menționează în procesul verbal de constatare (f.27- ds. fond) doar a observat mai multe grămezi de gunoi și resturi de materiale provenite din construcții și de la societățile comerciale, fără a surprinde și identifica persoana/persoanele care au realizat operațiunea de depozitare în zona respectivă.
La fel ca și judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că identificarea – în grămezile de gunoi, a unei facturi fiscale eliberată pe numele petentului nu este o împrejurarea care să impună, în afara oricărui dubiu, concluzia asupra căreia s-a oprit agentul constatator, respectiv faptul că petentul ar fi realizat operațiunea de depozitare/aruncare a gunoiului și resturilor de materiale provenite din construcții.
Concluzionând, dubiul profită „ acuzatului” astfel că și dacă nu ne raportăm la prezumția de nevinovăție, lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal contestat a fost corect dispusă de instanța de fond, în considerarea incidenței în cauză a principiului „ in dubio pro reo”.
Pentru considerentele - de fapt și drept expuse, în temeiul art. 480 alin.1 c.pr.civ., va fi respins ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant P. C. AGIGEA – POLIȚIA LOCALĂ AGIGEA, cu sediul în Agigea, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4393/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat petent fiind M. M. M., cu sediul în Eforie Nord . nr.9, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond A. D.E.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex/ 14.01.2015
.
2 .>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1979/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
