Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 620/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.228
Ședința publică de la 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție- promovat de recurenta petentă ..R.L. cu sediul în mun.C. . Cam.4, . și sediul procesual ales la S.C.A. Litcanu-G. cu sediul în C. . nr.38, ., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚEOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.7268/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta petentă av. Urmosi R. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta petentă prin apărător având cuvântul solicită admiterea recursului, modificare în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat. În subsidiar solicită, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, reindividualizarea sancțiunii amenzii și înlocuirea ei în avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.7268/2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 14.12.2012 de agentul constatator din cadrul AFP C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată contravențional conform art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru nedepunerea declarației 300 aferentă lunii iulie 2012, conform art. 81-83 din OG nr.92/2003 .
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora și se sancționează cu amendă 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice .
Conform Instrucțiunilor pentru completarea formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" stabilite prin Anexa nr.2 la OPANAF nr.3665/2011: “ Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Codul fiscal.
Persoanele impozabile care conduc evidența contabilă, potrivit legii, pentru operațiunile realizate pe bază de contract de asociere în participațiune declară inclusiv datele și informațiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operațiuni.
Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:
a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;
b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;
c) semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI "Taxa pe valoarea adăugată" din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice;
d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 80 alin. (4) din Normele metodologice și de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;
e) până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiași trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală și care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde și operațiunile realizate în prima lună a acestuia. în situația în care exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile lit. a) din prezentul paragraf.„
Potrivit art. 1561 alin.1 și 2 cod fiscal: “(1) Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere și/sau neimpozabile în România conform art. 132 și 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depășit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepția situației în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri.”
Astfel, prin raportare la disp. art.1561 alin.1 și 2 Cod fiscal și Instrucțiunile pentru completarea formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" stabilite prin Anexa nr.2 la OPANAF nr.3665/2011, instanța reține că petenta avea obligația depunerii Declarației 300 lunar .
Instanța constată că petenta nu a probat depunerea formularului 300 aferent lunii iulie 2012 la organul fiscal .
Față de aceste împrejurări, fiind întrunite condițiile de legalitate și temeinicie ale procesului-verbal contestat, instanța constată că nu există nici un motiv de anulare a acestuia și urmează să respingă această cerere.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr.2/2001” Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite .”
Potrivit art. 7 din OG 2/2001 1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune .
F. de dispozitiile art. 21, alin.3 din OG 2/2001, gradul de pericol social al faptei, imprejurarile in care a fost savarsita, instanta apreciaza ca scopul sanctiunii poate fi atins doar prin mentinerea masurii.
Instanta apreciaza ca atentionarea petentei asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale nu este suficienta pentru restabilirea ordinii de drept incalcate, astfel incat sanctiunea amenzii contraventionale aplicate acestuia este intemeiata.
Pentru considerentele expuse anterior instanta urmeaza a respinge plangerea formulata ca fiind neintemeiata.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petenta.
Soluția preconizată de recurenta petentă este cea a admiterii recursului și modificării hotărârii recurate, în principal, în sensul anulării procesului verbal și, în subsidiar, admiterea în parte a plângerii în sensul reindividualizării sancțiunii contravenționale, prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
Susține recurenta că organul constatator putea verifica din bilanțul anual situația financiară a societății/ care în fapt nu desfășoară activitate, că – în condițiile în care societatea a făcut dovada că nu a realizat operațiuni comerciale care să genereze obligativitatea întocmirii decontului de TVA periodic, în mod eronat a concluzionat instanța de fond că societatea avea obligația de a depune Declarația D 300.
În ipoteza în care s-ar aprecia că fapta contravențională există, recurenta apreciază că se impunea reindividualizarea sancțiunii – prin înlocuirea amnezii cu avertisment, în considerarea criteriilor consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Legal citată, intimata petentă nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cu raportare la art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la 14.12.2012 de agentul constatator din cadrul AFP C. a fost sancționată contravențional ., conform art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru nedepunerea declarației 300 aferentă lunii iulie 2012, conform art. 81-83 din OG nr.92/2003
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.
Instanța de fond, competentă să soluționeze plângerea, s-a conformat prescripțiilor legale prescrise de art.34 din OG.2/2001.
Judecătorul fondului, în respectul art.261 pct.5 c.pr.civ., a argumentat de ce a înlăturat apărările petentului atât sub aspectul criticilor de nelegalitate, cât și a celor ce vizau netemeinicia procesului verbal sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Criticile formulate de recurentă sub aspectul inexistenței faptei contravenționale sunt nefondate, obligațiile declarative instituite în sarcina contribuabililor, conform art.81-83 din OG.92/2003 nefiind condiționate de realizarea efectivă a operațiunilor comerciale.
Se verifică însă critica privitoare la greșita dezlegare a cererii formulate, în subsidiar, respectiv de reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Este adevărat că sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prescrise de actul normativ în temeiul căruia s-a constatat și sancționat fapta contravențională, însă dacă aceste limite nu ar fi fost respectate intervenea nulitatea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
În considerarea disp.art.21 alin.3 din OG.2/2001, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii contravenției, dar și de conduita intimatei petente, care nu se află în situația unei recidive contravenționale, nu se poate susține cu temei că aplicarea unei sancțiuni mai blânde nu ar fi îndestulătoare pentru corectarea conduitei acesteia.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
În atare situație, controlul judiciar relevă că prin prisma art.7 alin.3 din OG.2/2001, solicitarea recurentei petente de înlocuire a amenzii cu avertisment este perfect justificată.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., Tribunalul va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a plângerii deduse judecății, prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta petentă ..R.L. cu sediul în mun.C. . Cam.4, . și sediul procesual ales la S.C.A. Litcanu-G. cu sediul în C. . nr.38, ., jud.C., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚEOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.7268/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 1000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. L. V. M.
Grefier,
C. G.
Jud.fond.I. C.D.
Tehnored. jud.A. N.
2 ex./11.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 28/2014. Tribunalul... | Somaţie de plată. Sentința nr. 431/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
