Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 1765/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 174
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta . SRL, cu sediul în procesual ales în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ C., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1950/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C., se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1950/8.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în ds._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta .” SRL împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de agentul constatator din cadrul Gărzii Financiare - Secția C., la 13.04.2013.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 13.04.2013 de către intimata Garda Financiară C., petenta S.C. CONMAR L. SERV S.R.L. a fost sancționată contravențional cu avertisment, cu amendă în cuantum de 8.000 lei și cu suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 reținându-se că, în data de 13.04.2013, ora 12, la punctul de lucru Chioșc alimentar, din localitatea M., ., jud. C., s-a constatat existența sumei de 522,8 lei neînregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal, conform diferenței dintre monetarul întocmit și raportul X al casei de marcat, încălcând dispozițiile art. 1 din O.U.G 28/1999 rep. Totodată s-a dispus confiscarea sumei de 522,8 lei.
Conform art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica, din oficiu, legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, conform solicitării petentei, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța reține că cei doi comisari ai Gărzii Financiare care au întocmit actul constatator contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 raportat la art.15 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, iar procesul - verbal contravențional conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, fapta reținută a fost, în mod corect, încadrată în dispozițiile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, conform cu care constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale. Instanța reține că art. 1 alin. 2 din același act normativ, instituie obligația operatorilor economici de a emite bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale.
Sancțiunea principală aplicată de agenții constatatori se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1994, fiind stabilită în cuantumul minim stabilit de legiuitor, respectiv 8.000 lei.
De asemenea, în temeiul art. 11 alineat 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 28/1999 republicată, conform cu care sumele care nu pot fi justificate se confiscă, petentei i-a fost confiscată suma de 522,8 lei, iar în temeiul art. 14 alin. 2, i s-a aplicat măsura suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Instanța apreciază, astfel, că procesul verbal contravențional a fost întocmit cu respectarea principiului legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal contravențional, instanța reține că, în ziua de 13.04.2013, ora 1150 raportul zilnic al casei de marcat de la punctul de lucru al petentei din M., indica valoarea de 617,2 lei, iar monetarul a evidențiat o sumă de bani de 1140 lei, rezultând o diferență de 522,8 lei, ce nu a fost înregistrată în casa de marcat. Această situație de fapt rezultă din procesul verbal contravențional și, prin nota explicativă dată de administratorul petentei, C. M., la data de 13.04.2013, aceasta a arătat că nu și poate explica de unde provine această sumă de bani, neputând să verifice la contabilitate proveniența acestei sume, menționând că reprezintă plăți furnizori din soldul casei și, întrucât este sâmbătă, contabilul fiind plecat din localitate, nu poate prezenta alte documente sau înscrisuri care să ateste proveniența sumei.
Instanța constată că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de temeinicie, ce nu a fost răsturnată în cauză, petenta săvârșind fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.
Prin urmare, procesul verbal atacat a fost încheiat temeinic sub aspectul situației de fapt reținute de agenții constatatori.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor, instanța reține că dispozițiile art. 21 alineat 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Articolul 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alineatului 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Totodată, potrivit articolului 7 alineat 3 din Ordonanță, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Instanța constată că, suma pentru care nu au fost emise bonuri fiscale este relativ mare și având în vedere pericolul social concret al faptei comise de către petentă, precum și scopul legii, acela de a combate evaziunea fiscală, prin prevederea unor sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care desfășoară activități comerciale fără a emite bonuri fiscale, instanța nu va proceda la o reindividualizare a sancțiunii principale aplicate petentei.
Față de toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._ întocmit la data de 13.04.2013 și a sancțiunilor dispuse în cadrul acestuia, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. CONMAR L. SERV S.R.L în contradictoriu cu intimata Garda Financiară C., ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta.
Apelanta petenta apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, precizând că:
Urmare a controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare C. la punctul de lucru situat în M., .. C., s-a încheiat procesul verbal contestat, reținându-se că nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 522,8 lei, deși această sumă reprezinta soldul numerarului existent din ziua anterioară.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în analiza art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O., a statuat că interesele economice legate de gestiunea unei afaceri constituie ”bun” în sensul Convenției, iar suspendarea activității are consecințe negative asupra fondului de comerț și a valorii întreprinderii, iar măsurile luate de autoritățile statului care aduc atingere acestui drept pot fi necesare într-o societate democratică, pentru prevenirea faptelor penale, bunăstarea economică a țării sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, nefiind suficient ca acestea să fie și justificate, ci trebuie să fie și proporționale, iar accesul la instanță nu poate fi lipsit de un remediu adecvat, instanța putând aprecia cu privire la oportunitatea acestei măsuri, clientela și vadul comercial fiind afectate în mod direct de sancțiunea complementară, fiind evident că, în măsura în care activitatea unei societăți comerciale încetează, numărul persoanelor care apelau la serviciile acesteia va scădea, ca și capacitatea comerciantului de a atrage aceste persoane.
Societatea nu a încălcat prevederile legale, având în vedere că la întocmirea monetarului nu s-a ținut cont de faptul că suma de 522,8 lei reprezintă soldul numerarului existent din ziua anterioară, drept pentru care consideră că aceste sancțiuni au fost atribuite societății în mod eronat, fiind neîndreptățită, întrucât nu a săvârșit aceste fapte.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, în limitele cererii de apel, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
S.C. CONMAR L. SERV S.R.L a fost sancționată prin procesul verbal . nr._/13.04.2013 pentru neconformarea la disp.art.1 alin.2 din OUG.28/1999 R, fiind reținută în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.”b” din actul normativ menționat, constând în aceea că nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 522,8 lei.
Sub un prim aspect, se reține faptul că – prin recursul promovat nu este criticată sentința recurată – în concret, nu se indică motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii judecătorești, ci acestea vizează criticile aduse procesului verbal de contravenție prin „ cererea de precizare și completare a plângerii” (f.8-11 dosar fond).
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Judecătorul fondului a argumentat soluția de respingere a plângerii contravenționale, motivarea hotărârii fiind clară, precisă și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, reținând că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal contravențional nu a fost răsturnată în cauză.
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Analiza relevă că prima instanță a valorificat materialul probator administrat în cauză, din a cărui analiză a concluzionat că nu se poate da eficiență apărărilor petentei, în mod judicios raportându-se la nota explicativă dată de administratorul societății și înlăturând înscrisurile de care s-a prevalat petenta, înscrisuri care dacă nu erau exhibate pro causa ar fi fost prezentate agenților constatatori cu ocazia controlului.
De asemenea, controlul judiciar observă că judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare a normei juridice la situația faptică, astfel cum a fost reținută din ansamblul materialului probator.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul nu se justifică.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
Pentru contravenția reținută în sarcina recurentei petentei, sancțiunea stabilită – potrivit art.11 alin.1 lit.”b” este amenda de la 8.000 la 10.000 lei.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a tericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, delictele fiscale prin ele însele sunt fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive instituie sancțiuni contravenționale severe pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare.
În speță, relevanța pericolului social este dată nu doar obiectul material al contravenției - suma de 522,8 lei, care nu a fost înregistrată cu aparatul de marcat electronic fiscal, ci de obiectul juridic al acesteia, respectiv valoarea socială ocrotită și relațiile sociale generate de aceasta.
A concluziona că delicte fiscale, ca cel săvârșit de recurenta petentă, se circumscriu ilicitului contravențional cu un grad de pericol social redus ar însemna să ignorăm scopul mediat al faptei, dar și mobilul, motivația comiterii sale.
Față de cele ce preced, instanța de control judiciar constată caracterul nefondat al criticilor aduse de apelanta petentă hotărârii primei instanțe și, pe cale de consecință, în temeiul art.480 alin.1c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul - promovat de apelanta . SRL, cu sediul în procesual ales în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ C., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1950/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ - ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2014
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond.D. A.C.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./13.05.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 639/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
