Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1090/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1090/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 11944/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1090
Ședința publică din data de 26 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ formulat de apelanta contestatoare S.C. M. D. S.R.L., cu sediul social în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 2 C., cu sediul în C., ., județul C., apel îndreptat împotriva Încheierii F.N./05.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării la data de 26.11.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Analizând cererea de suspendare a executării măsurilor asiguratorii prin prisma motivelor invocate de contestatoarea ., instanța a apreciat-o a fi inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Legea a creat posibilitatea suspendarii executarii silite atunci cand exista o contestatie cu privire la masurile de executare ce s-au luat sau cand este in curs de cercetare titlul executoriu, caz in care debitorul are interesul sa opreasca indeplinirea executarii silite, care, o data dusa la bun sfarsit, poate avea urmari grave pentru el. Daca anularea intrevine abia dupa ce executarea silita a fost dusa pana la capat, se pot naste dificultati mari in ceea ce priveste posibilitatea pentru debitor de a obtine restituirea bunurilor ce i s-au luat ori repararea prejudiciului ce i s-a cauzat.
Masura prevazuta de legiuitor este fireasca, atita timp cit pe calea contestatiei la executare silita se urmareste a se verifica respectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita, desavirsirea operatiunilor de executare anterior solutionarii contestatiei la executare putind aduce grave prejudicii debitorului.
Cu chitanta CEC nr._/1 din data de 25.07.2014, contestatoarea a facut dovada consemnarii cautiunii in cuantum de 1000 lei, astfel cum a fost stabilita de catre instanta.
În fapt, prin promovarea acestei cereri, contestatoarea a solicitat suspendarea executării măsurilor asiguratorii ce au fost instituite prin Decizia nr._/25.03.2014 emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C.. Motivul principal invocat în argumentarea cererii a fost acela că prin instituirea măsurilor asiguratorii, i s-ar fi produs societății contestatoare o imagine negativă față de partenerii de afaceri, precum și un blocaj financiar cu repercursiuni grave asupra disponibilităților financiare.
Instanța a reținut că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea ar datora-o bugetului general consolidat, iar indisponibilizarea bunurilor acesteia nu echivalează cu executarea lor.
Viziunea legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat. În aceste condiții, pentru a se recupera creanțele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca măsurile asigurătorii să rămână valabile pe toată durata executării silite, ca o garanție pentru recuperarea creanței fiscale datorate. Faptul că odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii nu este decât o aplicare a imperativului mai sus enunțat.
Așa fiind, dacă s-ar dispune suspendarea executării acestor măsuri, practic s-ar tinde la desființarea temporară a măsurilor înseși, ceea ce contravine scopului legiuitorului avută în vedere la reglementarea măsurii.
Față de considerentele arătate mai sus și văzând că în cauză nu s-a demarat procedura executării silite a debitoarei, instanța a respins ca neîntemeiată cererea.
În termen legal contestatoarea a formulat apel împotriva încheierii din 05.08.2014.
În motivarea apelului se arată că judecătorul fondului a lăsat fără conținut disp. art. 129 alin. 6 și 11 din OUG 92/2003.
Instanța a reținut inadmisibilitatea cererii reanalizând probele în condițiile în care a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Motivarea instanței pleacă de la o premisă greșită și anume existența unei creanțe fiscale datorată bugetului de stat, iar procesul verbal de control din 24.03.2014 nu reprezintă titlu de creanță și nici act administrativ fiscal.
Apreciind că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea eronată a legii solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința admiterii cererii de suspendare.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului.
Procedând la judecata apelului se reține:
Contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/2014 și suspendarea executării acestor măsuri.
Prin încheierea din 5.08.2014 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare reținând în considerente că analizând cererea din prisma motivelor invocate aceasta apare ca inadmisibilă.
Instanța de apel apreciază însă că în motivare judecătorul fondului a făcut referiri și asupra temeiniciei.
Astfel acesta a reținut că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitorul ar datora-o bugetului iar indisponibilizarea acesteia nu echivalează cu executarea lor. Suspendarea executării ar tinde la desființarea temporară a măsurilor înseși, ceea ce contravine scopului legiuitorului.
În privința admisibilității cererii de suspendare instanța de apel reține că de asemenea cererea apare ca admisibilă în raport de dispozițiile legale din Codul de procedură fiscală. Art. 129 Cod procedură fiscală reglementează poprirea și sechestrul asiguratoriu.
A.. 11 arată că împotriva actelor prin care se dispune și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație conform art. 172.
Art. 172 Cod procedură fiscală reglementează contestația la executare iar alin. 2 arată că dispoziția cu privire la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzută de art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă nu se aplică (disp. art. 403 alin. 4 se regăsește în art. 718 alin. 7 Noul cod de procedură civilă).
În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut că dispozițiile privind suspendarea executării nu se aplică așa cum a înțeles să reglementeze suspendarea provizorie – art. 172 alin. 2, formularea cererii de suspendare a deciziei emise conform art. 129 apare ca inadmisibilă având în vedere dispozițiile art. 718 Noul cod de procedură civilă.
În concluzie se reține că prevederile Codului de procedură fiscală – lege specială se completează cu codul de procedură civilă – lege generală în natura executării silite.
Cum art. 172 alin. 2 Cod procedură fiscală – lege specială impune expres că doar prevederile privind suspendarea executării provizorii nu se aplică în aceste cazuri, per a contrario restul prevederilor din legea generală respectiv suspendarea executării conform art. 718 alin. 1 NCPC au aplicabilitate.
Asupra fondului cererii de suspendare se reține:
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă în conformitate cu alin. 3 din art. 129 Cod procedură fiscală care arată că aceste măsuri pot fi luate și înaintea emiterii titlului de creanță.
Conform procesului verbal de sechestru s-a aplicat sechestru asupra a două autoturisme în condițiile în care valoarea obligației de plată este în sumă de 107.690,86 lei.
Prin emiterea deciziei de instituire măsuri asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor existente în conturile reclamantului și sechestrul asupra bunurilor organele fiscale au urmărit protejarea creanței pe care debitoarea o datorează bugetului.
Contestatoarea nu a dovedit în ce fel a fost prejudiciată prin aceste prin aceste măsuri sau că nu își poate desfășura activitatea.
Nici faptul că luarea acestor măsuri o împiedică să încheie noi contracte de colaborare nu apare ca nefondat în a justifica necesitatea suspendării măsurilor.
Oricând contestatoarea poate solicita ridicarea măsurilor în condițiile art. 130 Cod procedură fiscală.
Prin urmare analizând cererea de suspendare formulată aceasta apare ca neîntemeiată, cum corect a reținut instanța de fond.
Pentru aceste considerente instanța de control va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. M. D. S.R.L., cu sediul social în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 2 C., cu sediul în C., ., județul C., apel îndreptat împotriva Încheierii F.N./05.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 26.11.2014.
P., Judecator,
M. C. A. B. S.
Grefier,
G. M.
Jud. fond. Înch.P.A.R.
Red. Jud. dec. M.C. / 10.12.2014
Tehnodact. gref. E. D. / 11.12.2014
4 ex
OPINIE CONCURENTĂ
În acord cu soluția de respingere apelului ca nefondat opinez că în mod legal a reținut instanța de fond în considerente chestiuni de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării măsurilor asigurătorii.
Astfel, potrivit Cod procedură fiscală:
Art. 126 Constituirea de garanții
Organul fiscal solicită constituirea unei garanții pentru:
a) suspendarea executării silite în condițiile art. 148 alin. (7);
b) ridicarea măsurilor asigurătorii;
c) asumarea obligației de plată de către altă persoană prin angajament de plată, în condițiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 127 Tipuri de garanții
Garanțiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 126 se pot constitui, în condițiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanție bancară;
c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din țară;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
Art. 129 Poprirea și sechestrul asigurătoriu
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;
b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 130 Ridicarea măsurilor asigurătorii
Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
Art. 172 Contestația la executare silită
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este act de executare silită astfel încât să poată face obiectul unei cereri de suspendare a executării silite. Chiar dacă împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se poate formula, contestatorul nu are deschisă și calea cererii de suspendare, suspendare care potrivit art.711- 718 Cod procedură civilă nu poate privi decât executarea silită sau un anumit act de executare silită.
Contestația în cauză nu este o contestație împotriva executării silite ci o contestație împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii.
Mai mult, atât Codul procedură civilă cât și Cod procedură fiscală prevăd procedura ridicării măsurilor asigurătorii, sub condiția consemnării unei garanții, în condițiile art. astfel că reclamantul are instrument procedural prin care să înlăture efectul deciziei până la pronunțarea instanței asupra legalității măsurii. Nu orice cerere în anularea unui act presupune în mod obligatoriu și asigurarea instrumentului procedural pentru suspendarea executării actului respectiv, mai cu seamă în condițiile în care scopul instituirii măsurii asigurătorii este acela de a preveni sustragerea, ascunderea sau risipirea patrimoniului iar prin suspendarea executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii acest scop nu mai este protejat.
D. care apreciez că soluția de respingere a apelului se impune din perspectiva inadmisibilității cererii, reținută de instanța de fond în considerente.
JUDECĂTOR
S. A.-B.
Tehnored. S.A.B./ 12.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 174/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 172/2014.... → |
|---|
