Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 557/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 557/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 12270/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.557/CA
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. B. S.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant P. D., cu domiciliul în C. ..31, în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_/28.04.2013 îndreptat împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 02.04.2014 și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr_ petentul P. D. a solicitat in contradictoriu cu I. de P. al Judetului Constanta – Serviciul Rutier, anularea procesului – verbal de constatare a contraventiei . nr_/20.04.2013 si a sanctiunilor aplicate .
In motivare arata petentul ca la data de 23.04.2013 conducea autoturismul cu nr_ , iar la . SUD a fost oprit de un echipaj de politie l –a sanctionat contraventional pentru ca ar fi depasit regimul de viteza maxima admis pe acel sector de drum .
Arata petentul ca cele retinute in sarcina sa nu corespund realitatii intrucat nu a luat cunostinta de continutul procesului – verbal de contraventie, intrucat acesta i –a fost comunicat la domiciliu .
Invedereaza ca nu putea sa se deplaseze cu viteza retinuta in sarcina sa intrucat se afla . masini si un trafic aglomerat pe toate benzile .
Apreciaza ca, in lipsa dovezilor care trebuiau sa ii fie puse la dispozitie, respectiv: datele privind verificarea metrologica a aparatului radar si filmarile aparatului din care sa rezulte temenicia faptei contraventionale retinute in sarcina sa, in conditiile in care in trafic se aflau si alte autoturisme ce circulau in paralel, nu poate fi apreciat ca procesul – verbal de contraventie a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale .
Se mai solicita a se avea in vedere ca agentul constatator nu a specificat in procesul – verbal de contraventie incheiat daca autospeciala de politie era in mers sau stationara si nici daca acesta avea inscrisa toleranta admisa de 3,4 km/h.
De asemenea, apreciaza ca sanctiunea aplicata a fost nelegala intrucat nu a fost aplicata de operatorul radar ci de un agent de circulatie.
Petentul apreciaza ca in procesul – verbal de contraventie s –a retinut gresit fapta contraventionala in raport de dispozitiile OUG 195/2002, rep .
A anexat: procesul – verbal de contraventie contestat, plicul de comunicare a procesului – verbal de contraventie contestat, carte de identitate .
Prin intampinarea formulata intimata a aratat ca la data de 28.04.2013, petentul a fost sanctionat intrucat a condus autoturismul cu nr de inmatriculare_ pe DN 39, in loc Eforie Sud – jud Constanta, cu viteza de 133 km / h ( abatere firmata cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de politie cu nr_ ), fapta prevazuta si sanctionata de art 121 alin 1 RAOUG 195/2002, rep cu ref la art 102 alin 3 lit e rap la art 111 alin 1 lit c din OUG 195/2002 rep . S –a mai retinut in sarcina petentului si contraventia prevazuta de art 141 alin 1 cu ref la art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, intrucat nu a prezentat la control permisul de conducere si cartea de identitate .
In consecinta a fost intocmit procesul – verbal de contraventie . nr_/ 28.04.2013.
In drept, OUG 195/2002, rep, HG 1391/2006, rep, OG 2/2001, rep.
In dovedirea faptei retinute in sarcina petentului a anexat: o plansa foto realizata cu aparatul de supraveghere a traficului rutier montat pe auto cu nr de inmatriculare_ ; buletinul de verificare metrologica, atestatul operatorului radar, certificatul de omologare a aparatului radar .
Prin raspunsul la intampinare, petentul invoca nerespectarea dispozitiilor imperative instituite de art 19 din OG 2/2001 si anume neconfirmarea celor inscrise in procesului – verbal de contraventie de un martor neutru.
Arata ca, procesul – verbal de contraventie este netemeinici si nelegal, avand in vedere ca cele inscrise in cuprinsul sau nu corespund realitatii .
Invedereaza ca la momentul opririi in trafic, agentul constatator nu i –a solicitat sa prezinte permisul de conducere si cartea de identitate, asa cum in mod abuziv a fost retinut in sarcina sa si care poate fi probat prin audierea unii martor .
Apreciaza ca, in lipsa unui element constitutiv al contraventiei, respectiv vinovatia, nu se poate retine in sarcina sa fapta contraventionala, fapt pentru care solicita anularea procesulii – verbal de contraventie .
In subsidiar, a solicitat acesta ca in lipsa pericolului social concret fata de imprejurarile concrete de fapt in care a fost savarsita sa se dispuna schimbarea sanctiunii contraventionale cu masura avertismentului, in conformitate cu dispozitiile art 5 rap la art 7 alin 2 si 3 cu ref la art 21 alin 3 din OG 2/2001 .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea formulată reținând următoarele:
„ În data de 28.04.2013 petentul P. D. a condus pe DN39, in loc Eforie Sud – jud . Constanta, autoturismul cu nr de înmatriculare_, fiind surprins de aparatul radar montat pe autoturismul de politie cu nr_ , cu viteza de 133 km / h .S –a retinut in sarcina petentului in aceeasi imprejurare si faptul ca acesta nu avea asupra sa permisul de conducere si cartea de identitate .
Ca atare, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art 121 alin 1 din RAOUG 195 /2002 cu ref la art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195 / 2002, rep si cu aplicarea art 111 alin 1 lit c din OUG 195/2002 si art 141 alin 1 din RAOUG 195/2002, rep cu ref la art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, rep, cu amenda contraventionala cumulata in cuantum de 675 lei aferenta unui numar total de 9 puncte amenda si masura complementara a retinerii permisului de conducere .
În consecință, a fost întocmit de către agentul constatator procesul-verbal . nr._/28.04.2013(f4) .
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalitatii procesului – verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, iar faptei i s –a dat incadrarea juridica corecta .
Astfel, potrivit art 17 din OG 2/2011: » Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau asemnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului – verbal … « .
Din cuprinsul procesului – verbal de contraventie contestat se poate observa ca agentul constatator a facut toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute .
Astfel, in ceea ce priveste critica petentului referitoare la nedescrierea faptei in conformitate cu prevederile art 16 alin 1 din OG 2/2001, potrivit caruia: » Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea. „, se retine ca in mod clar si corect agentul constatator a retinut in sarcina acestuia faptul ca a condus pe drumurile publice, cu viteza de 133 km/ h, fiind descrisa in concret fapta si modalitatea de probare a celor retinute in sarcian acestuia .
Instanta nu va putea retine nici critica petentului referitoare la indicarea unui alt temei de drept in baza caruia s –a dispus sanctionarea sa, intrucat asa cum se observa din actul constatator sanctionarea acestuia s –a facut in conformitate cu prevederile art 121 alin 1 din RAOUG 195/2002, republicata si nu a aceluiasi articol din OUG 195/2002 republicata, diferenta fiind clara si fara putinta de incurcat, obligatorie insa pentru participantii la trafic a cunoaste prevederile instituite in continutul celor doua acte normative si pentru care nimeni nu poate sa invoce necunoasterea legii, nemo censetur ingnorarem legem .
Instanta nu poate retine nici critica petentului referitoare la neconfrmarea faptei contraventionale retinute in sarcina sa de catre un martor, in conformitate cu dispozitiile art 19 din OG 2/2001, intrucat abaterea cu privire la regimul de viteza se demonstreaza prin dovezile inregistrate de aparatul radar omologat si aprobat prin Buletin de Verificare Metrologica .
Nu se poate retine ca fiind pertinenta si concludenta cauzei si de natura a se dispune anularea procesului – verbal de contraventie neconfirmarea de catre un martor a temeiniciei celeilalte fapte contraventionale retinute in sarcina sa, respectiv aceea de a nu arata la momentul controlului actele de identificare si permisul de conducere, motivat de faptul ca asa cum rezulta din procesul – verbal de contraventie confirma faptul ca permisul de conducere a fost uitat la domiciliu.
In ceea ce priveste critica petentului cu privire la faptul ca fapta contraventionala a fost retinuta in procesul – verbal de contraventie de un alt agent decat cel constatator, instanta o va respinge motivat de faptul ca, intocmirea actului constatator se face de catre agentul de politie cu atributii legale in domeniu, oprirea autoturismului in trafic si sanctionarea de catre acelasi operator ar fi practic imposibila .
De altfel, critica referitoare sub acest aspect ar trebuie sa releve in fapt vatamarea clara si de necontestat a temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina sa, temeinicie care trebuie circumscrisa naturii actului in ansamblul sau sub aspectul coroborarii fapta – intreg .
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal de contraventie constata, prin prisma probatoriului administrat in cauza se va retine urmatoarele aspecte :
Procesul – verbal de contraventie, ca act administrativ jurisdictional, incheiat cu respectarea tuturor conditiilor legale de forma si de fond se bucura de o prezumtie relativa de adevar si face dovada savarsirii faptei pana la proba contrara, sarcina probei revenind petentei, in conformitate cu dispozitiile art 1169 c civ, care prevede ca, cel care face o propunere in fata instantei este dator sa o probeze .
Instanta retine faptul ca, aceasta prezumtie nu este interzisa de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care in cauza C. Neata contra Romaniei, nr_/03/18.11.2008, nu a aplicat garantiile oferite de latura penala a art 6, retinand lipsa prevederii in legea nationala a inchisorii contraventionale . S –a aratat expres in considerentele hotararii ca, atata timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile cauzei, in conditiile de contradictorialitate si mijlocire, petentul se bucura de toate garantiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte prin prisma art 6 din CEDO .
Din jurisprudenta constanta a Curtii, trebuie retinut ca celui sanctionat contraventional nu i se recunoaste ab initio si in orice situatie prezumtia de nevinovatie si implicit, incidenta principiului « in dubio pro reo ».
Concursul dintre cele doua prezumtii ( legalitatea si temeinicia procesului – verbal de contraventie, respectiv prezumtia de nevinovate a acelui « acuzat ‘ ) care nu au un caracter absolut impune ca solutia sa fie determinata de probatiunea administrata in cauza .
In ceea ce priveste prima sanctiune retinuta in sarcina petentului aceea de depasire a limitei de viteza admisibila in localitatea, instanta va retine ca din plansa foto surprinsa de aparatul radar, fotografie realizata cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - Buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012(f16), rezultă că petentul a circulat în localitate cu viteza de 133 de km/h in localitate ( f 14 cu ref f 16) .
Astfel, potrivit art 49 alin 2 din OUG 195 /2002 :” Pe anumite sectoare de drum din interiorul localitatilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteza mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul politiei rutiere.”, aspecte stiute si marcate cu indicatoare ca limita de viteza impusa pe raza localitatii Eforie Sud este de maxim 50 Km / h, la care se adaga toleranta legala – viteza de derulare putand ajunge pana la maximum 61km/h.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/ 2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Mai mult, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, având în vedere că din fotografia radar rezultă cu certitudine că petentul a circulat cu o viteza mai mare de 72 de km/h în localitate fata de limita legala, și că nu sunt motive de nulitate, care pot fi invocate din oficiu, instanța constată că procesul – verbal de contraventie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în materie.
Instanța va mai retine că în urma verificării cinemometrului, dacă se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea admis, înseamnă că eroarea de măsurare a cinemometrului s-a încadrat în limitele admise de NML 021-05 și acesta funcționează corect.
Măsurările efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu scade nici o eroare. Operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Faptul că aparatul cinemometric îndeplinea condițiile prevăzute de lege reiese din coroborarea mențiunilor din buletinul de verificare metrologică cu cele din certificatul de aprobare model, acesta putand actiona atat in regim stationar cat si in regim de deplasare .
In ceea ce priveste cea de a doua fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului si care stabiliea ca la momentul opririi in trafic a celor doua acte necesare si obligatorii, respectiv permisul de conducere si cartea de identitate, instanta nu va retine pozitia pe care aceasta o adopta prin plagerea formulata, motivat de faptul ca aceste acte nu i –au fost solicitate .
Instanta va retine si va avea in vedere ca este putin probabil ca la oprirea in trafic agentul constatator sa – i fi adus la cunostinta doar savarsirea primei contraventii fara insa a i se fi cerut si actele personale de identificare si dovada ca poseda un permis de conducere valid .
Instanta a apreciat ca sub acest aspect nu poate fi audiat un martor care ar fi confirmat propriile sustineri si care vin in neconordanta cu evidenta faptica a celor retinute de agentul constatator .
Revine oricarui conducator auto, in mod obligatoriu si in conformitate cu prevederile art 141 alin 1 din RAOUG 195 / 2002, republicat :” Sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare”, constituind in conformitate cu prevederile art 101 alin 1 pct 18 c proc civ contraventie sanctionata cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni, aferenta unui numar de 6 – 8 puncte amenda .
Referitor la lipsa pericolului social al faptelor retinute in sarcina sa, si in baza caruia prin reapreciere sa se dispuna inlocuirea sanctiunilor dispuse cu masura avertismentului, instanta va retine ca pentru a putea dispune asupra acestui aspect, gravitatea faptei trebuie sa fie de natura minima si fara impact asupra sigurantei circulatiei pe drumurile publice .
Prin fapta sa si depasirea limitei de viteza impusa pe acel sector de drum, mai mare decat limita legala de 50 km / h in localitate, petentul nu a constientizat niciun moment riscul dat de viteza de rulare mai mare cu 72 km / h si ca in orice moment un obstacol ce ar fi putut aparea pe parcursul rularii ar fost de natura a avea consecinte deosebit de grave asupra sigurantei celorlalti participanti la trafic si nu numai .
De altfel, gravitatea faptelor contraventionale retinute in sarcina sa nu poate fi apreciata doar asupra unui aspect minim ca si gravitatea, ci aceasta se apreciaza in concret si in raport de circumstantele legale ale necesitatii oricarui participant la trafic ca ii revine obligatia legala de a respecta regulile de circulatiei – fie chiar si sub aspectul imposibilitatii de a prezenta actele de identificare si asupra caruia agentul constatator dispune de masurile de verificare in timp optim .
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Constanta - Servicul P. Rutiera, împotriva procesului-verbal . nr_/28.04.2013, ca neîntemeiată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul P. D., care solicită schimbarea sentinței apelate și admiterea plângerii, reiterând ca motive de apel motivele de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal de contravenție expuse prin plângerea introductivă de instanță.
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel formulate, instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.04.2013 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art 121 alin 1 din RAOUG 195 /2002 cu ref la art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195 / 2002, rep si cu aplicarea art 111 alin 1 lit c din OUG 195/2002 si art 141 alin 1 din RAOUG 195/2002, rep cu ref la art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, rep, cu amenda contraventionala cumulata in cuantum de 675 lei aferenta unui numar total de 9 puncte amenda si masura complementara a retinerii permisului de conducere . Ca situație de fapt s-a reținut ca în data de 28.04.2013 petentul P. D. a condus pe DN39, in loc Eforie Sud – jud . Constanta, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fiind surprins de aparatul radar montat pe autoturismul de politie cu nr._ , cu viteza de 133 km / h .S –a reținut in sarcina petentului in aceeași împrejurare si faptul ca acesta nu avea asupra sa permisul de conducere si cartea de identitate .
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petent, instanța de apel reține că din interpretarea per a contrario a disp. art.109 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că este necesară confirmarea faptelor de către martori atunci când constatarea contravențiilor nu s-a realizat cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar procesul-verbal este încheiat în lipsa contravenientului . Or, în cauză constatarea primei contravenții s-a realizat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, astfel încât nu era necesară confirmarea faptelor de către martori, cu atât mai mult cu cât prin obiecțiunile formulate petentul a recunoscut si săvârșirea celei de a doua fapte, arătând că a uitat permisul la domiciliu. Mai mult, apelantul-petent a semnat procesul –verbal dar a refuzat să îl primească, astfel că rolul martorului ar fi fost doar de a atesta acest refuz, și nicidecum săvârșirea faptelor contravenționale.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în ceea ce privește cea de a doua contravenție, fapta a fost constată în mod direct și concomitent săvârșirii de către agentul constatator.
Or, atunci când fapta imputată a fost constată în mod direct și concomitent săvârșirii de către agentul constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată.. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor, iar în materie contravențională, de exemplu, art. 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție: În cazul în care legea nu dispune altfel, procesele-verbale sau rapoartele întocmite de către ofițerii și agenții de poliție judiciară și agenții de poliție adjuncți, sau funcționarii sau agenții însărcinați cu anumite funcții de poliție judiciară, cărora legea le-a atribuit puterea de a constata contravențiile, fac dovada până la proba contrarie. În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele. Cu privire la acest aspect, instanța de recurs apreciază că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie . Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisocială, să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată, cu atât mai mult cu cât, în speță, la momentul constatării faptei aceasta nu a fost contestată. .
Mai mult, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională .
Din interpretarea Curții Tribunalul mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar .
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse Tribunalul apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Instanța de recurs nu a pornit în judecarea cauzei de la ideea preconcepută că recurentul-petent ar fi vinovat, ci de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal. Prezumția este una relativă iar procedura contravențională oferă petentului toate garanțiile procedurale în răsturnarea acestei prezumții întrucât instanța, potrivit art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001, exercită un rol activ mai pronunțat decât în cele pur civile și verifică din oficiu inclusiv temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea dacă acesta s-a prezentat, citează și ascultă martorii indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și orice alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Or, în cauză petentul-recurent nu numai că nu a adminsistrat nici o probă, dar nici nu a formulat vreo obiecțiune față de cele reținute în sarcina sa. Or, formularea obiecțiunilor reprezintă prima formă de manifestare a dreptului la apărare, și cea mai susceptibilă de sinceritate, față de împrejurarea că obiecțiunile sunt formulate imediat după constatarea și sancționarea faptei, și nici nu a propus vreo probă în contra celor consemnate în procesul-verbal de contravenție .
În ceea ce privește cererea de reindividualizare a sancțiunii contravenționale, se observă în primul rând că în nici un caz nu ar putea fi reindividualizată o sancțiune contravențională complementară – suspendarea temporară a dreptului de a conduce, într-una principală- avertismentul .
De asemenea, în analiza principiului proporționalității, trebuie observat ca dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării in siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietarii publice și private.
Suspendarea dreptului de a conduce nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto, risc dovedit tocmai prin săvârșirea contravenției în cauză, și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic . Gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze participanții la trafic de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată . Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării exercitării dreptului de a conduce de 90 de zile. Împrejurarea că prin săvârșirea faptei contravenționale nu s-a produs nici un accident de circulație este o chestiune de șansă a celorlalți participanți la trafic, iar împrejurarea că permisul de conducere îi este necesar pentru desfășurarea activității profesionale, trebuia, măcar aceasta, să îl determine pe recurentul-petent să respecte normele de circulație rutieră, în condițiile în care consecințele nerespectării acestora sunt predeterminate și cunoscute .
Astfel, văzând că situația de fapt a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, că nu există cauze de nulitate absoluta ale actului sancționator, că nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și din cuprinsul acestuia nu rezultă cel puțin un dubiu de netemeinicie,că sancțiunea a fost corect individualizată față de valoarea socială instituită prin norma sancționatoare, și anume siguranța circulației pe drumurile publice, instanța de apel urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant P. D., cu domiciliul în C. ..31, în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_/28.04.2013 îndreptat împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 02.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
D. V. S.
Jud. fond L.V.M.
Red.decizia jud.A.B.S./2 ex/28.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 166/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2930/2014.... → |
|---|
