Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2536/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2536/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 5593/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2536
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
contestație act administrativ fiscal, formulată de reclamantul S. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 128A, ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - GUVERNUL ROMÂNIEI - DIRECȚIA PENTRU APLICAREA TRATATELOR INTERNAȚIONALE, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 și INSTITUȚIA P. - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 230/2003, cu sediul în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 28.10.2014, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 04.11.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._ reclamantul S. C. solicită instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu A. Națională pentru restituirea Proprietăților și Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 să dispună:
- admiterea contestației împotriva Deciziei nr.693/23.06.2014 emisă de ANRP prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva Hotărârii nr.379/27.01.2010, modificarea Deciziei contestate în sensul anulării Hotărârii nr.379/27.01.2010;
- obligarea pârâtelor să emită dispoziția de validare privind contravaloarea drepturilor recunoscute pentru bunurile ce au aparținut autorului său.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată că prin cererea înregistrată la Instituția P. jud.C. sub nr.293/22.08.2006, a solicitat acordarea despăgubirilor pentru bunurile ce au aparținut autorului său S. Sergehei, abandonate în loc.Baimaclia M.,județul Cahul, Basarabia, cerere aprobată prin Hotărârea nr. 217 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 la 30.05.2007.
Ulterior, prin Hotărârea nr.379/27.01.2010, respectiv prin Hotărârea nr.396/8.09.2010 a fost revocată Hotărârea nr.217/30.05.2007, cu consecința respingerii cererii, sub motiv că nu s-a făcut dovada statutului de refugiat și a proprietății bunurilor ce au aparținut autorului.
Menționează reclamantul că prin Decizia nr.693/23.06.2014 emisă de ANRP a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr.379/27.01.2010, act administrativ pe care-l consideră nelegal și netemeinic, raportat la faptul că în art.2 din Hotărârea nr.379/27.10.2010, Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr.290/2003 face referire la Hotărârea nr.217/2007 –cu privire la aceeași cerere și dispune revocarea acesteia, prin încălcarea tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză.
Cum Hotărârea nr.217/2007 intrase în circuitul civil, producând efecte juridice, revocarea ei după doi ani și jumătate de la emitere nu mai era posibilă, modalitatea de lipsire de efecte juridice fiind doar acțiunea în anulare promovată în instanța de contencios administrativ, în temeiul art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004. În sensul acestui raționament este și practica judiciară a instanței supreme în materia Legii nr.10/2001, prin care s-a statuat că revocarea/anularea ulterioară a deciziei/dispoziției de aprobare a restituirii în natură a imobilului nu se mai poate realiza pe cale administrativă, chiar dacă prin H.G., imobilul a fost inclus, între timp, în categoria bunurilor nerestituibile în natură.
Pe de altă parte, reclamantul apreciază că în mod greșit autoritatea pârâtă – sub motiv că nu a făcut dovada refugiului bunicilor S. S. și S. E., a fost menținută ca fiind legală și temeinică Hotărârea nr.379/27.01.2010, în condițiile în care, prin înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor, autentificate notarial, a dovedit că îndeplinește condițiile prevăzute de art.2 alin.1 din HG nr.1120/2006.
În ceea ce privește dovada refugiului autoarei S. Euforsina, reclamantul solicită a se observa că aceasta reiese din cuprinsul certificatului nr.130/1945 emis de primăria orașului T., eliberat pe numele S. I.- tatăl său, fiul lui S. S., care adeverește faptul că acesta era domiciliat în . în perioada 1940-1941 a locuit împreună cu familia sa, în a cărei compunere este menționată și S. E. – mamă.
Consideră reclamantul că în mod eronat instituția pârâtă a apreciat că refugiul nu poate fi dovedit cu acte de stare civilă, fără a corobora actele de stare civilă din care rezultă faptul nașterii autorilor săi pe teritoriul Basarabiei cu declarațiile autentificate ale martorilor B. M. și M. G..
În ceea ce privește dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au aparținut autorilor săi, reclamantul solicită a se constata că a făcut și această dovadă, depunând documentele ce atestă că tatăl său deținea în . de sumane”, cu motor benzină conform cererii de înmatriculare din 6.05.1942, cu număr înregistrare a firmei 733 și nr.189 de înmatriculare și autorizațiuni nr.53/28.05.1942. A fost depus și contractul de vânzare-cumpărarea încheiat între vânzător I. B. și cumpărător S. S..
În probațiune, reclamantul arată că înțelege să se folosească de înscrisuri și martori.
1.2. Pârâta ANRP și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.48-55), solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii dedusă judecății.
În apărare, pârâta arată că Hotărârile emise de Comisiile județene sau a Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezintă un act însușit și opozabil ANRP- Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, care are atribuții de verificare și control a acestor hotărâri.
În speță, pârâta susține că din analiza actelor depuse la dosarul format la Comisia Județeană C., s-a constatat că Hotărârea nr.217/2007 a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii nr.290/2003, deoarece nu s-a făcut dovada proprietății bunurilor pentru care s-au acordat despăgubiri și nici dovada refugiului autorului și s-a solicitat Comisiei reanalizarea dosarului în vederea revocării hotărârii.
Mai arată pârâta că, prin sentința civilă nr.3/12.01.2010, pronunțată în dosarul_, instanța a admis acțiunea reclamantului S. C. și a obligat ANRP să emită o decizie de validare sau de invalidare a Hotărârii nr.217/2007, că a fost emisă Decizia nr.776/4.05.2010 prin care a dispus revocarea Hotărârii nr.217/2007 și, în acest sens, Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a emis Hotărârea nr.379/27.01.2010 (completată prin Hotărârea nr.396/8.09.2010) prin care a fost respinsă cererea.
2. Tribunalul,
Analizând pretențiile reclamantului și apărările pârâtei – prin prisma materialului probator administrat în cauză și a normelor juridice incidente, reține următoarele:
2.1. Situația faptică.
P. Hotărârea nr.217/30.05.2007 (f.41), Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, aprobă cererea formulată de numiții S. C., M. M., PavelAna, Caltea P. și S. D. – moștenitorii def. S. S. și propune acordarea despăgubirilor bănești în sumă de 228.51 lei pentru bunurile solicitate și certificate prin acte doveditoare.
Hotărârea a fost comunicată reclamantului și autorității pârâte, pentru întocmirea documentației de plată.
A. pârâtă - prin adresa nr.9704/2009, înregistrată la Instituția P. Jud.C. sub nr._/2009, solicită Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, revocarea HCJ nr.217/2007.
P. Hotărârea nr.379/27.01.2010, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003, respinge cererea înregistrată sub nr.293/2006 și revocă HCJ nr.217/2007.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul S. C. a formulat contestație (f.102-103), înregistrată la ANRP sub nr.1593/23.02.2010.
Ulterior emiterii Hotărârii nr.379/27.01.2010, Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 – urmare a Deciziei nr.776/4.05.2003 emisă de Vicepreședintele ANRP în baza sentinței civile nr.3/2010 pronunțată în ds._, a emis o nouă hotărâre, respectiv HCJ nr.386/8.09.2010.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat contestație, înregistrată la ANRP sub nr._/28.10.2010
P. Decizia nr.639/23.06.2014 (f.46-59), emisă de Vicepreședintele ANRP „se respinge contestația nr.1593/23.02.2010” și „ se menține Hotărârea nr.379/27.01.2010 ca legală și temeinică”, apreciindu-se că actele de stare civilă care indică locul nașterii autoarei reclamanților în Basarabia, respectiv al decesului pe teritoriul României nu fac dovada refugiului, iar dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate a fi despăgubite, de asemenea, nu a fost făcută.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat, la 22.07.2014, reclamantul a investit instanța de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice aplicabile situației de fapt. Soluția instanței.Obiectul acțiunii deduse judecății se circumscrie ipotezei art.8 alin(1) din Legea nr.554/2004.
P. art.8 din Legea nr.290/2003, este consacrată procedura de soluționare a cererilor depuse de persoanele care se consideră îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru bunurile proprietatea lor sau a autorilor, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Potrivit dispoziției legale menționate, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face contestație la ANRP- Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, care le va aproba sau le va respinge prin decizia motivată a vicepreședintelui ANRP.
P. art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 se dispune că „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).
Plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.217 adoptată de Comisia Județeană C. la 30.05.2007 nu a fost executată de autoritatea pârâtă în condițiile și termenii la care obligau dispoziția legală menționată, respectiv disp.art.18 alin.5 din HG.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.290/2003.
Spre a-și justifica conduita, pârâta se prevalează la mai bine de 2 ani de la momentul comunicării Hotărârii nr.217/2007, de dispozițiile HG 1120/2006 și solicită revocarea actului administrativ.
Este adevărat că, prin art.14 alin.4 din HG.1120/2006, este conferită Vicepreședintelui ANRP posibilitatea de a solicita comisiilor județene de aplicare Legii nr.290/2006 revocarea actelor administrative emise, în situația în care se constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Art.14 alin.4 lit.”h” din HG.1120/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, astfel cum a fost modificat prin HG.nr.57/2008, vin în contradicție cu dispozițiile Legii nr.290/2003, act normativ cu forță juridică superioară, în aplicarea căruia au fost emise. Astfel:
P. art.8 din Legea nr.290/2003 se stabilește competența Comisiilor județene, respectiv a municipiului București, de a primi, verifica și rezolva cererile formulate de cei ce se consideră beneficiari ai legii reparatorii.
Potrivit alin.(3) și(4) al dispoziției legale menționate, solicitantul nemulțumit de hotărârea Comisiei poate face contestație, în termen de 14 zile de la comunicare, la ANRP – serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 care, în termen de 60 de zile, le va analiza și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată.
În privința căii de atac, legea stabilește în alin.5 al art.8, că hotărârile ANRP, date în soluționarea contestațiilor formulate de solicitanți, sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii nr.554/2004.
Interpretarea dispozițiilor legale menționate impune concluzia că doar solicitantul are deschisă calea contestației la ANRP, respectiv la instanța de contencios administrativ. În lipsa unei contestații exercitate de solicitant în temeiul art.8 alin.3 din lege, în termenul de 15 zile, hotărârea Comisiei județene devine definitivă, nemaiputând fi pusă în discuție.
Tribunalul apreciază că în raport de ierarhia actelor normative, de disp.art.108 din Constituție, nu poate fi primită apărarea pârâtei, nu se poate justifica depășirea dispozițiilor legii prin hotărâre de Guvern, că eventuala ineficiență a mecanismului de verificare a legalității hotărârilor emise în baza Legii nr.290/2003 impunea o eventuală modificare a legii, iar nu adăugarea la lege printr-un act administrativ emis de Guvern.
Într-adevăr, art.2 alin.1 din HG.1120/2006 prevede că „(…) persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii”, dovadă care se face con fart.2 alin.4 teza I cu „acte doveditoare certificate de autorități”.
Aceeași dispoziție legală menționează însă că „ în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului însoțită de declarațiile a cel puțin doi martori, de asemenea autentificate”, iar alin.5 al art.2 dispune că „ imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M., abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz”.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul administrativ rezultă că reclamantul se încadrează în ipoteza consacrată de art.2 alin.4 din HG.1120/2006.
De asemenea, nu pot fi primite nici apărările pârâtei care susține – în întâmpinare, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, astfel că în mod corect Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a dispus revocarea HCJ 217/2007 și respingerea cererii, Tribunalul observând că – cel puțin în ceea ce privește dovada că autorul reclamantului a deținut în proprietate o „piuă de sumane” a fost făcută ( aspect reținut – de altfel și de autoritatea pârâtă în motivarea Deciziei nr.776/4.05.2010)
În raport de considerentele ce preced, cu referire și la disp.art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va dispune anularea actelor administrative contestate, respectiv Decizia nr.639 emisă de Vicepreședintele ANRP la 23.06.2014 și Hotărârea nr.379 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Instituției P. Județului C..
Deși Legea nr.554/2004 consacră un contencios de plină jurisdicție, fiind în căderea instanței nu doar anularea actului supus controlului de legalitate ci și obligarea autorității la o anumită conduită (emiterea unui act, eliberarea unui înscris, efectuarea unei operațiuni administrative), Tribunalul apreciază că nu poate fi primită solicitarea reclamantului de „ obligare a pârâtelor să emită dispoziție de validare privind contravaloarea drepturilor recunoscute pentru bunurile ce au aparținut autorului”.
Spre a concluziona în acest sens, Tribunalul observă că – pe de o parte, spre deosebire de reglementările din Legea nr.9/1998 – în care hotărârile Comisiilor Județene se înaintează spre validare ANRP care emite decizie de validare sau invalidare, Legea nr.290/2003 nu implică o atare procedură, hotărârea Comisiei Județene neimpunându-se a fi validată prin Decizie/dispoziție. Plata despăgubirilor se efectuează – conform art.10 alin.2 din lege și art.18 din Normele metodologice de aplicare, în baza hotărârii definitive a Comisiei Județene, respectiv în baza hotărârii judecătorești în cazul prev. de art.8 alin.4-6.
Pe de altă parte, instanța – prin prezenta hotărâre, chiar dacă a anulat Decizia nr. 639/23.06.2014 prin care a fost respinsă contestația împotriva HCJ nr.379/27.01.2010, nu ar putea obliga autoritatea pârâtă la întocmirea documentației și efectuarea plății sumei acordate cu titlu de despăgubire prin Hotărârea Comisiei Județene nr.217/2007, pe de o parte întrucât s-ar depăși obiectul cererii, iar pe de altă parte întrucât nu a fost anulată și Hotărârea Comisiei Județene nr.396/8.09.2010 (f.68).
Chiar dacă analiza a relevat că prin HCJ nr.396/8.09.2010 s-au dispus aceleași măsuri ca și cele din HCJ nr.379/27.01.2010 – diferite fiind doar actele, menționate în preambul, prin care ANRP a solicitat Comisiei Județene reanalizarea dosarului (adresa nr.9704/2009, respectiv Decizia nr.76/4.05.2010), câtă vreme în cuprinsul Deciziei nr.639/23.06.2014 se menționează explicit că „ se respinge contestația nr.1593/23.02.2010”/ fără a se face vorbire de contestația nr._/28.10.2010, formulată împotriva celei de-a doua hotărâri, Tribunalul nu poate omissio medio să dispună lipsirea de eficiență juridică și a HCJ nr.396/8.09.2010.
Pe cale de consecință, va fi respinsă cererea inserată la pct.2 din petitul acțiunii.
În sensul celor ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea - formulată de reclamantul S. C. – CNP_, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 128A, ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - GUVERNUL ROMÂNIEI - DIRECȚIA PENTRU APLICAREA TRATATELOR INTERNAȚIONALE, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 și INSTITUȚIA P. - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII 230/2003, cu sediul în C., ., județ C..
Anulează Decizia nr. 639 emisă de autoritatea pârâtă la 23.06.2014.
Anulează Hotărârea nr. 379/27.01.2010 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 290/2013.
Respinge cererea inserată la punctul 2 din petitul acțiunii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
red. A. N. 05.12.2014
tehnored.gref. N. A.
4 ex./12.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1133/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 166/2014.... → |
|---|
