Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 355/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 10560/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr.355/RCA
Ședința publică din 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. L. O. D.
Judecător: D. R. C.
Judecător: C. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR -CRPC/CJPC/CPCMB CONSTANTA, cu sediul în C. . bis, intimat B. M. SA, cu sediul ales în București, ..31 sector 1, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ANPC_/321/28.03.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat av. în substituire M. V., conform delegației depuse, lipsind recurenta.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța constată acoperit viciul de procedură cu intimata prin prezența apărătorului ales.
Apărătorul intimatei arată că nu mai are alte cereri, excepții, sau probe de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, ia act de poziția procesuală a intimatului și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2013 sub nr._, petenta Millennium S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ANPC Constanta, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/321 din data de 28.03.2013 si implicit exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționată.
În fapt, petenta reclamă că, la data de 28.03.2013, CJPC Constanta a încheiat procesul verbal mai sus mentionat, dispunând amendarea sa cu suma de 30.000 lei, în temeiul art. 86 alin.1 din OUG nr. 50/2001 apreciind că nu au fost respectate dispozițiile art. 20 alin.1 ale aceluiași act normativ, în sensul în care persoanele care aplicau pentru acordarea unui credit nu erau informate în scris dacă cerera lor a fost aprobată sau nu. În continuare petenta susține că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, deoarece legislația în vigoare permite băncii să informeze solicitantul cu privire la aprobarea sau nu a creditui, prin orice formă aleasă de părți, și cum în cererile folosite de petentă și clienții săi, se prevedea ca informarea să se fac prin mesaj text tip sms, banca a respectat obligația legală ce îi revenea. Pentru toate aceste motive consideră că procesul – verbal de sancționare contravențională nu este temeinic, astfel încât solicită anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri
Intimata nu a depus întâmpinare.
La dosar au fost anexate următoarele înscrisuri: C. a procesului verbal . nr._/321 (f.4-5), certificat ONRC (f.22-42), un număr de trei exemplare a cererii tip completată de potențialii clienți pentru acordarea unui credit (f.12-17).
La termenul din data de 09.08.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petentă.
Prin sentinta civila nr._/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petenta B. MILLENNIUM S.A., în contradictoriu cu intimatul A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – C., a fost anulat procesului-verbal . nr._ din data de 28.03.2013 și exonerata petenta de la plata amenzii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Petenta a fost sancționată prin procesului verbal de contravenție ., nr._/321, cu suma de 30.000 de către agenții CJPC C., în temeiul art. 86 alin.1 din OUG nr. 50/2001, reținându-se în sarcina sa că nu au fost respectate dispozițiile art. 20 alin.1 ale aceluiași act normativ, în sensul în care persoanele care aplicau pentru acordarea unui credit nu erau informate în scris dacă cererea lor a fost aprobată sau nu.
În analizarea temeiniciei procesului verbal instanța a reținut că, în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute de acest articol consacrate în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție, dacă sunt îndeplinite condiții enumerate mai sus, trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate drepturile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agenții constatatori, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții. Totuși prezumțiile trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, totodată fiind necesar să se asigure respectarea dreptului la apărare.
Astfel, referitor la procesul verbal încheiat de către comisarii CJPC C. la data de28.03.2013, instanța a reținut că fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, respectiv de un lucrător al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor C. pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate. Totuși instanța are obligația, ca atunci când are posibilitatea reală, să verifice dacă situația de fapt a fost în mod corect reținută de agentul constatator, urmărind a stabili în definitiv dacă sancțiunea aplicată este are suport faptic sau nu.
Conform art. 16 alin 1) din OG 2/2001 Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Prin raportarea acestui articolului la conținutul procesul verbal încheiat de agentul constatator, instanța a reținut că petenta a fost sancționată, intrucat ,,în nici un dosar de credit supus analizei banca nu a prezentat informarea scrisă către consumatori privind răspunsul prevăzut de art. 20 alin.1 din OUG 50/2010.”
Astfel, descrierea făcută de organul constatator trebuie sa fie aptă să permită instanței să verifice legalitatea aplicării sancțiunii fapt pentru care aceasta constată că încadrarea juridică reținută prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Descrierea faptei in cuprinsul procesului verbal, ca o obligație instituită de OG 2/2001, are scopul menționat anterior, acela de a permite instanței să verifice legalitatea aplicării sancțiunii raportată la situația de fapt descrisă, fiind in același timp o modalitate prin care actul sancționator este verificat din punct de vedere al temeiniciei acestuia.
Analizând modul în care agentul constatator a înțeles să descrie fapta, instanța a observat că acesta nu a oferit nici un element de identificare al dosarelor ce au fost verificate cu ocazia controlului. Alegând să menționeze că petenta a fost sancționată pentru că în nici un dosar de credit verificat cu ocazia controlului, banca nu a prezentat informarea scrisă către consumatori privind răspunsul prevăzut de art. 20 alin.1 din OUG 50/2010, agenții constatatori nu îngăduie instanței posibilitatea de a identifica in mod exact dosarele în care aceștia susțin că petenta nu si-a îndeplinit obligația legală și deci să verifice temeinicia aplicării sancțiunii.
Având in vedere jurisprudența Curții Europene, cum a fost stabilită prin hotărârea N. G. c. României, prezumția de nevinovăție a petentului într-adevăr nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru aș demonstra nevinovăția. Astfel o insuficientă de descriere a faptei, precum în cazul acesta, conduce practic la interzicerea accesului la justiție a petentului, instanța sesizată neavând posibilitatea să constate dacă procesul verbal a fost întocmit in mod corect in ceea ce privește vinovăția celui sancționat. O altă interpretare din partea instanței are drept consecință emiterea unei hotărâri judecătorești într-un proces în care celui acuzat nu îi este îngăduit să propună probe contrare și deci, este lipsit de însuși dreptul la apărare, pe cale de consecință instanța neputând realiza un control efectiv al legalității și temeiniciei actului constatator nefiind posibil să se stabilească dacă petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.
În același timp orice completare ulterioară a procesului verbal are un caracter superfluu deoarece actul administrativ astfel întocmit cu ocazia controlului nu îi sunt permise adăugiri efectuate după încheiere, orice întregire cu înscrisuri pro causa fiind interzisă.
Pentru toate aceste motive instanța a anulat procesul – verbal . nr._/321 întocmit de intimată la data de 28.03.2013 și a dispus în consecință, în sensul exonerării de la plata amenzii.
Intimatul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca fapta contraventionala exista si ca procesul-verbal de contraventie se bucura de o prezumtie legala relativa de adevar pana la proba contrara, neinvocand in mod expres niciun motiv de recurs.
Intimata petenta a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului intimat este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Petenta a fost sancționată prin procesului verbal de contravenție ., nr._/321, cu suma de 30.000 de către agenții CJPC C., în temeiul art. 86 alin.1 din OUG nr. 50/2001, reținându-se în sarcina sa că nu au fost respectate dispozițiile art. 20 alin.1 ale aceluiași act normativ, în sensul în care persoanele care aplicau pentru acordarea unui credit nu erau informate în scris dacă cererea lor a fost aprobată sau nu.
În analizarea temeiniciei procesului verbal instanța de fond in mod corect a reținut că, în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute de acest articol consacrate în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție, dacă sunt îndeplinite condiții enumerate mai sus, trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Astfel, referitor la procesul verbal încheiat de către comisarii CJPC C. la data de28.03.2013, instanța de fond corect a reținut că fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, respectiv de un lucrător al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor C. pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate. Totuși instanța are obligația, ca atunci când are posibilitatea reală, să verifice dacă situația de fapt a fost în mod corect reținută de agentul constatator, urmărind a stabili în definitiv dacă sancțiunea aplicată este are suport faptic sau nu.
Conform art. 16 alin 1) din OG 2/2001 Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Prin raportarea acestui articol la conținutul procesul verbal încheiat de agentul constatator, instanța a reținut că petenta a fost sancționată, intrucat ,,în niciun dosar de credit supus analizei banca nu a prezentat informarea scrisă către consumatori privind răspunsul prevăzut de art. 20 alin.1 din OUG 50/2010.”
Descrierea făcută de organul constatator trebuie sa fie aptă să permită instanței să verifice legalitatea aplicării sancțiunii fapt pentru care aceasta constată că încadrarea juridică reținută prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator. Descrierea faptei in cuprinsul procesului verbal, ca o obligație instituită de OG 2/2001, are scopul menționat anterior, acela de a permite instanței să verifice legalitatea aplicării sancțiunii raportată la situația de fapt descrisă, fiind in același timp o modalitate prin care actul sancționator este verificat din punct de vedere al temeiniciei acestuia.
Analizând modul în care agentul constatator a înțeles să descrie fapta, in mod just instanța de fond a observat că acesta nu a oferit nici un element de identificare al dosarelor ce au fost verificate cu ocazia controlului, in cuprinsul procesului-verbal menționandu-se doar că petenta a fost sancționată pentru că ,,în niciun dosar de credit supus analizei banca nu a prezentat informarea scrisă către consumatori privind răspunsul prevăzut de art. 20 alin.1 din OUG 50/2010”, descriere care nu îngăduie instanței posibilitatea de a identifica in mod exact dosarele în care aceștia susțin că petenta nu si-ar fi îndeplinit obligația legală, și, deci, să verifice temeinicia aplicării sancțiunii.
Având in vedere jurisprudența Curții Europene, cum a fost stabilită prin hotărârea N. G. c. României, prezumția de nevinovăție a petentului într-adevăr nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru aș demonstra nevinovăția. Astfel o insuficientă de descriere a faptei, precum în cazul acesta, conduce practic la interzicerea accesului la justiție a petentului, instanța sesizată neavând posibilitatea să constate dacă procesul verbal a fost întocmit in mod corect in ceea ce privește vinovăția celui sancționat. O altă interpretare din partea instanței are drept consecință emiterea unei hotărâri judecătorești într-un proces în care celui acuzat nu îi este îngăduit să propună probe contrare și deci, este lipsit de însuși dreptul la apărare, pe cale de consecință instanța neputând realiza un control efectiv al legalității și temeiniciei actului constatator nefiind posibil să se stabilească dacă petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.
S-a retinut, de asemenea, corect, ca orice completare ulterioară a procesului verbal are un caracter superfluu, deoarece actului administrativ astfel întocmit cu ocazia controlului nu îi sunt permise adăugiri efectuate după încheiere, orice întregire cu înscrisuri pro causa fiind interzisă.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR -CRPC/CJPC/CPCMB CONSTANTA, cu sediul în C. . bis, intimat B. M. SA, cu sediul ales în București, ..31 sector 1, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ANPC_/321/28.03.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2014.
Președinte: Judecător: Judecător:
I. L. O. D. D. R. C. C. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond D.B.A.
Red.decizie jud.I.L.O.D/10.04.2014/2 ex..
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 642/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1036/2014.... → |
|---|
