Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 12171/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1036/APCA
Ședința publică din data de 18.11.2014
Completul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă ., cu sediul în București, . (P. City) sector 1, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU C. – COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 18.11.2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține :
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei C. cu numarul_ petenta . a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata G. N. de Mediu Constanta să dispună anularea procesului-verbal de contravenție prin care a fost sancționata.
În motivarea în fapt a plângerii,petenta a invocat, in esenta, motive de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal de contraventie.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu inscrisuri.
In drept, petenta a invocat dispozitiile relevante ale O.G.nr.2/2001.
Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.In motivarea in fapt a intampinarii, intimata a aratat, in esenta, ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale si ca fapta contraventionala a fost corect constatata.
In drept, intimata a invocat dispozitiile relevante ale O.G.nr.2/2001.
Prin Sentința civilă_/26.11.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță faptul că petenta a fost sanctionata contraventional pentru nerespectarea dispozitiilor art.10 al.2 din OUG nr.175/2005, iar critica referitoare la neconsemnarea calitatii agentului constatator va fi inlaturata,întrucât din continutul procesului-verbal rezulta ca persoana care a aplicat sanctiunea are aceasta calitate.
Prima critica referitoare la fondul cauzei va fi inlaturata, areține instanța,avand in vedere ca petenta nu s-a incadrat in dispozitiile art.10 al.2 din OUG nr.195/2005,potrivit carora:
,,In termen de 60 de zile de la data semnarii/emiterii documentului care atesta incheierea uneia dintre procedurile mentionate la al.1,partile implicate transmit in scris autoritatii competente pentru protectia mediului obligatiile asumate privind protectia mediului,printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.”
Or, textul legal, apreciază instanța,a fost incalcat de catre petenta, deoarece notificarea din partea petentei s-a facut fara asumarea referitoare la protectia mediului.
De asemenea, faptul ca intimata a raspuns petentei nu are relevanta, avand in vedere ca aceasta din urma era obligata sa comunice notificarea in cele 60 de zile inclusiv cu asumarea prevazuta de textul legal.
Solicitarea petentei de a se inlocui sanctiunea amenzii cu avertismentul va fi respinsa, apreciază instanța, deoarece fapta retinuta in sarcina acesteia prezinta un grad ridicat de pericol social raportat la consecintele pe care le are fata de mediu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 05.08.2014.
În motivarea apelului apreciază apelanta asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței apelate apreciind că sentința apelată nu conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, nu au fost analizate susținerile/apărările părților, iar simpla mențiune că agentul constatator este angajat al intimatei nu este suficientă pentru a stabili legalitatea procesului verbal.
De asemenea, învederează apelanta că instanța de fond a aplicat în mod eronat normele de drept material incidente în speță prin raportare la art. 10 din OUG 195/2005, iar în situația încetării activității unui obiectiv precum depozitul de produse petroliere al P., OUG 195/2005, prevede o procedură specifică de urmat ce nu se limitează strict la aceste prevederi.
Astfel, se arată că din probatorul administrat în cauză rezultă cu putere de evidență că petenta a urmat procedura relevantă cu referire la etapa notificării (adresa M134/19.11.2012), prin care a fost informată APM că în perioada imediat următoare se desfășurau activități de punere în siguranță a instalațiilor și securizare a depozitului și a solicitat acestei instituții să fie comunicate documentele care trebuie depuse pentru obținerea obligațiilor de mediu care trebuie asumate după încetarea activității.
Conformându-se cerințelor comunicate, societatea a depus la data de 12.02.2013, prin adresa 2335, notificarea pentru stabilirea obligațiilor de mediu la încetarea activității depozitului însoțită de bilanțul de mediu nivel 0, autorizația de mediu a obiectivului nr. 233/13.06.2008, autorizația de gospodărire a apelor și copia actului de proprietate.
De asemenea, depunerea de către P. la APM C. a notificării menționate anterior în vederea stabilirii obligațiilor de mediu la închiderea depozitului a fost efectuată în termen de 60 de zile de la momentul adresei APM C. nr._/RP/12.12.2012.
În referire la etapa informării de către autoritatea de mediu a titularului activității cu privire la obligațiile de mediu ce trebuie realizate în conformitate cu prevederile art. 10 al.1 ind.1 din OUG 195/2005, apelanta arată că după depunerea de către P. a notificării menționate, APM C. a comunicat la data de 12.03.2013 prin adresa 2335RP obligațiile de mediu la încetarea activității depozitului în conformitate cu prevederile art. 10 al.1 ind.1.
Relativ la etapa asumării de către titularul originar al activității sau de către noul titular al activității a obligațiilor de mediu astfel comunicate în termen de 60 de zile de la data emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre operațiunile descrise la art. 10 al.1 din OUG 195/2005, prin transmiterea notificării prevăzută de art. 10 al.2 din OUG 195/2005, precizează că ulterior adresei APM nr. 2335/RP/12.03.2013, prin care intimata a comunicat obligațiile de mediu, petenta, în data de 25.04.2013, prin urmare în interiorul termenului de 60 de zile, a comunicat către APM C. adresa nr. 5749 prin care își asumă obligațiile de mediu emise de APM C. în data de 12.03.2013
Învederează faptul că instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 10 din OUG 195/2005 fără a lua în considerare rațiunea instituirii obligațiilor prevăzute de norma legală, procedura de asumare vizând în special și aplicându-se cu precădere titularului unei activități cu impact asupra mediului înconjurător. Rațiunea instituirii termenului de 60 de zile trebuie interpretată,apreciază reclamanta, într-un sens aplicabil din punct de vedere juridic situației particulare descrise, astfel că ori de câte ori titularul originar al activității rămâne în continuare obligat ipso facto la îndeplinirea obligațiilor de mediu stabilite de autoritatea de mediu asumarea răspunderii pentru îndeplinirea unor obligații nu poate curge decât de la data la care se cunoaște care sunt obligațiile de mediu în cauza dată la care astfel de obligații sunt stabilite.
Apreciază,de asemenea, apelanta în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a reținut momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art. 10 din OUG 195/2005, apreciind în sensul că nu se poate vorbi despre posibilitatea de asumare a unor obligații în abstract, fiind necesar ca APM C. să comunice mai întâi obligațiile de mediu relevante în conformitate cu prevederile art. 10 ind.1 din OUG 195/2005, urmând ca ulterior acestui moment petenta să transmită în scris APM C. că își asumă aceste obligații.
Astfel, față de cele anterior expuse precizează, se poate constata că în raport de oricare dintre cele două momente indicate anterior, respectiv 11.02.2013 (data raportului de inspecție Seveso II) și data de 12.03.2013, data adresei nr. 2335/RP prin care APM a comunicat obligațiile de mediu la încetarea activității, petenta a respectat întocmai prevederile OUG 195/2005, asumarea acestor obligații neputând fi efectuată decât ulterior comunicării acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 c.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare (filele 27-31) prin care solicită respingerea apelului motivat de următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază prin raportare la art. 425 c.proc.civ și a a fost reținut în mod corect faptul că petenta nu s-a încadrat în dispozițiile art. 10 al.2 din OUG 195/2005, netransmițând obligațiile asumate privind protecția mediului în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la alineatul 1 al aceluiași articol în speță data de la care apelanta a decis prin decizia 1/15.11.2012, încetarea activității.
Astfel la data de 21.11.2012, societatea a informat autoritatea de mediu asupra faptului că începând cu data de 01.12.2012, la depozitul de produse petroliere din C. se va înceta în mod definitiv activitatea și s-a solicitat scoaterea obiectului din inventarul SEVESO fără însă a înainta deciziile adoptate în acest sens, decizii care au fost înaintate la solicitarea autorității de mediu.
Prin documentul emis la 12.03.2013, urmare a cererii adresată de societate și înregistrată cu nr. 2335/RP/12.03.2013, autoritatea de mediu a stabilit obligațiile de mediu la încetarea activității de la sectorul secundar, obligații care au fost asumate prin adresa petentei înregistrată la autoritatea de mediu în data de 25.04.2013.Apreciază în sensul că potrivit art. 10 al.2 din OUG 195/2005, asumarea obligațiilor de mediu se face în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încetarea activității și nu de la data la care APM transmite care sunt obligațiile de mediu la încetarea activității depozitului.
Or, în speță, potrivit înscrisurilor atașate, data semnării/emiterii documentului care atestă încetarea activității este data de 01.12.2012, aceasta semnificând data de la care a început să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art. 10 al.2 din OUG 195/2002, obligațiile fiind asumate abia la data de 25.04.2013, cu depășirea acestui termen.
În referire la solicitarea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul apreciază în sensul că în speță o astfel de măsură nu se impune prin raportare la gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei.
În drept au fost invocate disp. art. 201 și art. 205 c.proc.civ
Prin răspunsul la întâmpinare apreciază apelanta asupra caracterului întemeiat al apelului reiterând în esență motivele invocate în cuprinsul motivelor de apel.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 .c.proc.civ, Tribunalul, reține următoarele :
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 10 al.2 cu referire la art. 96 al.3 pct 6 din OUG 195/2005, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a prezentat autorității de mediu un document certificat care să cuprindă obligațiile asumate privind protecția mediului în termen de 60 de zile de la data emiterii documentului care atestă încetarea activității de la punctul de lucru din C./ Depozit produse petroliere, pentru care deține autorizație de mediu, obiectiv închis în inventarul SEVESO. Constatările, se reține, au fost confirmate în Raportul de inspecție SEVESO din data de 11.02.2013 și în Nota de Constatare din 22.03.2013.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se apreciază astfel că in speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta nu a făcut dovada faptului pozitiv al îndeplinirii în totalitate și la termen a măsurilor prevăzute prin dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Potrivit acestor dispoziții în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la alinatul 1, părțile implicate transmit în scris autorității competente pentru protecția mediului, obligațiile asumate privind protecția mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
Potrivit disp. art. 10 al.1 din OUG 195/2002 (1)În cazul în care titularii de activități pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului prin emiterea autorizației de mediu, respectiv a autorizației integrate de mediu urmează să deruleze sau să fie supuși unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare ori în alte situații care implică schimbarea titularului activității, precum și în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activității, conform legii, dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. a) se aplică în mod corespunzător.(…)
În speță, potrivit înscrisurilor atașate dosar petenta a adus la cunoștința intimatei la data de 21.11.2012 faptul că începând cu data de 01.12.2012 depozitul de produse petroliere situat în C. își va înceta activitatea, astfel că începând cu data de referință curge termenul stabilit de art. 10 al.2 pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute prin aceste dispoziții legale.
Petenta invocă în susținere dispozițiile art. 10 al.1 ind.1 din același act normativ (potrivit cu care. autoritatea competentă pentru protecția mediului informează titularii prevăzuți la alin. (1) cu privire la obligațiile de mediu care trebuie asumate de părțile implicate, pe baza evaluărilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare existente. În situația în care titularii prevăzuți la alin. (1) nu dețin acte de reglementare, obligațiile de mediu sunt identificate pe baza bilanțului de mediu ),apreciind în sensul că în prealabil sunt necesare operațiunile de notificare a autorității de reglementare cu privire la intervenirea unuia dintre cazurile prevăzute la art. 10 al. 1 prin raportare la art. 15 al.2 din același act normativ, comunicarea obligațiilor de mediu în condițiile art. 10 al.1 ind. 1 și în final comunicarea obligațiilor de mediu asumate potrivit art. 10 al. 2 din OUG 195/2002.
Or, după cum se poate observa din lecturarea dispozițiilor art. 10 al.2, termenul de 60 de zile începe să curgă de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la al.1, în speță încetarea activității depozitului menționat și nu de la data emiterii unei informări potrivit art. 10 al.1 ind,1 apreciindu-se că teza susținută de petentă nu poate fi reținută.
Astfel prin raportare la data la care petenta a comunicat asumarea obligațiilor de mediu, respectiv 25.04.2013, se apreciază că termenul stabilit prin dispozițiile legale menționate anterior a fost depășit.
Analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat, criticile formulate de apelanta petentă apărând ca neîntemeiate.
În referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelanta nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale menționate anterior.
Astfel, nu se poate retine un grad redus de pericol social pentru o contravenție ce are o sancțiune cuprinsa intre 50.000 lei si 100.000 lei. Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Față de considerentele ce preced instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității, temeiniciei procesului verbal și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelanta petentă ., cu sediul în București, . (P. City) sector 1, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU C. – COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
conf. art. 426 al.4 c.proc.civ semnează
vicepreședinte instanță,
T. V. G.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.R-V.D.
Tehnoredact.jud.C.N./4 ex./29.12.2014
Emis 2 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 355/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 69/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
