Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 642/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 642/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 19329/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 642

Ședința publică de la 24 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. J. N.

JUDECĂTOR L. V. M.

GREFIER A. N.

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta R. B. SA, cu sediul în București, Calea Floreasca, clădirea Sky Tower, nr. 246C, sector 1, în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR -COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CONSTANTA cu sediul în C., . bis, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1154/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic P. N., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Reprezentantul apelantei depune la dosarul cauzei delegație și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conf. chitanța nr._/24.09.2014.

Întrebat fiind, reprezentantul apelantei învederează că nu are alte cereri de formulat.

Instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție în principal ca nelegal, iar în subsidiar ca netemeinic.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1154/4.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. B. SA împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de agenții constatatori din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul județean pentru protecția Consumatorilor C..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut – în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013 petenta R. B. S.A. a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru fapta de a reține integral venitul consumatorului F. N. M. în cuantum de 1609 lei peste limita legală (respectiv 1/2sau 1/3 din venitul net lunar la data de 12.06.2013 conform Legii 134/2010 aplicată prin Legea 76/2012) și pentru fapta de a reține suma de 239,02 lei care reprezintă venitul consumatorului C. T. A. începând cu luna martie și până în luna iunie inclusiv 2013 peste limita legală. Agenții constatatori au reținut că faptele sunt prevăzute de art. 7 lit. c liniuța 4 din O.G. 21/1992 și art. 728 alin. 1 C.pr.civ. și se sancționează potrivit art. 50 lit. c din O.G. 21/1992.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013, agenții constatatori au dispus și restiuirea în conturile consumatorilor F. N. M. și C. T. A., diferențe de sume reținute peste limitele legale conform art. 15 alin. 4 din O.G. 21/1992.

La rubrica mențiuni, s-a consemnat că petenta are obiecțiuni cu privire la cele constatate în procesul verbal de contravenție, iar acestea vor fi formulate, depuse și susținute în fața instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă potrivit căruia intimata nu avea competența de a încheia procesul verbal de contravenție contestat și de a aplica sancțiunea contravențională a amenzii, precum și măsura de remediere prev. de art. 15 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992 rep., instanta il apreciază ca fiind neîntemeiat.

Potrivit art. 2 pct. 2 și 3 din O.G. nr. 21/1992 rep. prin consumator se înțelege persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activității sale profesionale, iar prin operator economic se înțelege persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii.

Mai mult, art. 1 din O.G. nr. 21/1992 rep. nu restrânge sfera de protecție a consumatorilor la raporturi juridice privind achiziționarea de produse și servicii născute ca urmare a încheierii unui contract între un consumator și un operator economic, ci are o sfera mult mai larga de aplicare, dispozițiile O.G. nr. 21/1992 rep. fiind incidente ori de câte ori serviciile destinate consumatorilor fac obiectul unor practici abuzive fără a se distinge natura raportului juridic in baza căruia consumatorul beneficiază de aceste servicii.

Poprirea ca forma a executării silite indirecte presupune și un raport juridic ulterior înființării acesteia, respectiv raportul juridic care ia naștere în urma adresei de înființare a popririi trimise de către executorul judecătoresc prin care terțul poprit va trebui sa indisponibilizeze sumele de bani necesare acoperirii creanței creditorului și apoi să le plătească creditorului. Acest raport juridic are natura unui raport de creanță, a unui raport de la creditor la debitor în sensul că debitorul poprit este creditor al terțului poprit.

Astfel, instanța apreciază că prin instituirea popririi, petenta a fost autorizată în cadrul activității sale profesionale să prestează în continuare servicii consumatorilor, însă cu respectarea unor limite prevăzute de lege, iar raportul juridic creat în speță, de poprire, este unul din sfera de competență ANPC care controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor referitoare la apărarea drepturilor legitime ale acestora.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că fapta reținută de acesta este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Cu privire la faptele reținute prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013 instanța constată că astfel cum reiese din motivarea în fapt a plângerii contravenționale formulate, petenta nu contestă existenta faptelor, însă invoca eroarea în care s-a aflat în momentul când au fost săvârșite faptele, cauzată de o descriere insuficientă a tranzacțiilor efectuate în vederea alimentării conturilor curente, petenta fiind în imposibilitatea de a cunoște proveniența sumelor respective.

Potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat atunci când intervine eroarea de fapt, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Nu constituie contravenție fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul contravențional al faptei. În cazul faptelor săvârșite din culpă pe care legea le pedepseste, eroarea înlătură caracterul contravențional numai dacă recunoșterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. Pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoială, adică o cunoaștere nesigură, deoarece, în acest caz, săvârșirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Or, în cauză, petenta cunoștea reglementările în materia popririi, în motivarea în fapt a plângerii recunoscând că potrivit art. 728 C.pr.civ avea obligația de a identifica sumele ce alimentează conturile debitorilor popriți. Astfel, instanța apreciază că în condițiile nedepunerii minimelor diligente în identificarea sumelor ce alimentează conturile debitorilor popriți, petenta a acceptat o cunoaștere nesigură, ceea ce a implicat acceptarea posibilității de a popri sumele de bani peste limitele legale impuse de lege, cu toate consecințele juridice ale acesteia.

Din analiza dispozițiilor legale care reglementeză procedura popririi, reiese faptul că petenta, în calitate de unitate bancară la care sunt deschise conturilor celor doi debitori popriti era singura în măsură să consemneze la dispoziția executorului judecătoresc sumele indisponibilizate în proporțiile impuse de art. 728 C.p.c rap. la art. 780 C.p.c. Limitele prevăzute de lege stabilesc în mod indirect obligația tertului poprit de a depune diligențe în vederea strângerii de informații suficiente pentru a releva natura specifică și proveniența sumelor cu care conturile debitoarelor sunt alimentate înainte de a proceda la indisponibilizarea acestora.

Insă, în cauza de față, instanța reține că situația invocată de către petentă nu se circumscrie unei erori de fapt în sensul dispozițiilor art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la solicitarea anulării măsurii complementare, petenta a arătat că nu este o măsură complementară propriu zisă, ci una de remediere, de refacere a serviciului sau a contravalorii serviciului prestat, fără bază legală de aplicare deoarce nu patrimoniul subscrisei s-a mărit ca urmare a plăților efectuate din conturile debitoarelor în conturile indicate de organele execuționale.

Potrivit art. 15 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992 rep. persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenția și să aplice sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță vor stabili pentru produse și servicii, odată cu sancțiunea, și măsuri de remediere, înlocuire, restituirea contravalorii acestora sau restituirea sumelor încasate necuvenit de la consumatori, după caz. Analizând aceste dispozițiile legale, instanța apreciază că măsura dispusă odata cu sancțiunea contravențională este legală, petenta urmând să se conformeze acesteia întrucât aceasta a indisponibilizat din conturile debitorilor popriți sume de bani peste limitele legale și a procedat mai departe la virarea acestor sume în conturile indicate de executorul judecătoresc. Prin aplicarea măsurii restituirii sumelor încasate necuvenit, se restabilește un echilibru in raportul dintre consumator și operator economic, interesul consumatorului fiind mai bine protejat.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei constând în reținerea integrală a venitului consumatorului F. N. M. în cuantum de 1609 lei peste limita legală (respectiv 1/2sau 1/3 din venitul net lunar la data de 12.06.2013 conform Legii 134/2010 aplicată prin Legea 76/2012) și în reținerea sumei de 239,02 lei care reprezintă venitul consumatorului C. T. A. începând cu luna martie și până în luna iunie inclusiv 2013 peste limita legală constituie contravenții și se sancționează potrivit art. 7 lit. c liniuța 4 din O.G. 21/1992 și art. 728 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 50 lit. c din O.G. 21/1992.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de_ lei lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit.

Astfel, instanța apreciază că a lipsit integral de venituri doi debitori popriti, aceștia aflându-se in imposibilitatea de a-și asigura condiițiile de subzistență pe o durată de câteva luni pe fondul unor împrejurări imputabile petentei. Mai mult, din prezentarea situație de fapt petenta a sugerat că a săvârșit fapta de a reține peste limitele legale venitul consumatorului C. T. A. pentru a repara o omisiune imputabilă băncii de a indisponibiliza conturilor acesteia ca urmare a unei adrese anterioare de înființare a unei alte popriri.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta a declarat apel.

Apelanta opinează că hotărârea supusă controlului judiciar este nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este cea de admitere a apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, astfel:

- în principal, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat, deoarece este întocmit cu încălcarea prevederilor legale, ANPC neavând competența de a interveni în relația dintre bancă ca terț poprit și numitele F. N. M., respectiv C. T. A.;

- în subsidiar, să se dispună anularea procesului verbal, ca fiind netemeinic și nelegal;

- anularea măsurii complementare instituite în sarcina băncii, de restituire în conturile consumatoarelor F. N. M., respectiv C. T. A. a diferențelor de sume pretins reținute peste limita legală;

- pentru situația în care nu se va primi solicitarea de lipsire de eficiență a procesului verbal, să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment și obligarea intimatei la restituirea sumei de 1000 lei, amenda achitată cu OP nr._/17.07.2013.

Susține apelanta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art.2 și art.7 din OG nr.21/1992, că banca nu face parte dintre acele persoane avute în vedere de actul normativ în definirea noțiunii de operator economic, iar activitatea executorie în care a fost implicată, ca terț, prin procedura de poprire – pe de o parte, nu se circumscrie sferei de competență a ANPC, iar pe de altă parte, aducerea la îndeplinire a formelor de executare silită (consemnări, indisponibilizări de sume) constituie o obligație legală, născută în sarcina R. B. SA, printr-un act al organului de executare.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, apelanta apreciază că instanța de fond în mod greșit a concluzionat – cu trimitere la jurisprudența CEDO, că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie, câtă vreme agenții constatatori nu erau abilitați de lege să dispună sancționarea băncii, pentru că nu ar fi respectat dispozițiile art.728 c.pr.civ, neobservând prevederile art.711 c.pr.civ. și nici faptul că nu terțului poprit îi revine obligația de a respecta disp.art.728 c.pr.civ, ci această obligație revine în primul rând executorului care a înființat poprirea.

Apelanta reia în expunere situația faptică – prezentată în plângere, care a condus la înființarea popririlor, urmare a recepționării adreselor de la B. Manaef C., în ds.192/2012, respectiv de B. Sarkis I., în dosarul de executare nr.3/2013 și susține că verificările suplimentare pe care – potrivit instanței de fond, ar fi trebuit să le efectueze sunt nerealiste, având în vedere numărul de popriri înființate zilnic, cât și volumul tranzacțiilor efectuate la bancă în același interval de timp, pentru plata acestora.

Atât în referire la individualizarea sancțiunii- care nu este argmentată în referire la modul în care a fost stabilit gradul de pericol social, cât și la măsura complementară – pentru a cărui aplicare nu exista temei legal, apelanta solicită a se constata că instanța de fond a menținut nejustificat măsurile dispuse de agenții constatatori din cadrul intimatei.

Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 alin.1 c.pr.civ., Tribunalul constatată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2013, R. B. S.A. a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru fapta de a reține integral venitul consumatorului F. N. M. în cuantum de 1609 lei peste limita legală (respectiv 1/2sau 1/3 din venitul net lunar la data de 12.06.2013 conform Legii 134/2010 aplicată prin Legea 76/2012) și pentru fapta de a reține suma de 239,02 lei care reprezintă venitul consumatorului C. T. A. începând cu luna martie și până în luna iunie inclusiv 2013 peste limita legală. Agenții constatatori au reținut că faptele sunt prevăzute de art. 7 lit. c liniuța 4 din O.G. 21/1992 și art. 728 alin. 1 C.pr.civ. și se sancționează potrivit art. 50 lit. c din O.G. 21/1992. S-a dispus restiuirea în conturile consumatorilor F. N. M. și C. T. A., a diferențelor de sume reținute peste limitele legale conform art. 15 alin. 4 din O.G. 21/1992.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, plângerea dedusă judecății a fost respinsă, pentru considerentele mai sus expuse.

Analiza criticilor aduse hotărârii apelate relevă caracterul nefondat al acestora.

Contrar susținerilor apelantei, Tribunalul apreciază că în mod judicios instanța de fond a cenzurat solicitarea de constatare a nulității absolute a procesului verbal, sub motiv că a fost încheiat de un organ necompetent.

Stabilirea existenței contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale sunt activități pe care le desfășoară anumite persoane investite de lege cu această competență.

OG nr.21/1992 R privind protecția consumatorilor - în art.62 dispune că „ prevederile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiilor OG nr.2/2001 – aprobată cu modificări și completări prin Lg.180/2002”.

Prin prisma interpretării coroborate a disp.art.15 din OG.2/2001 cu prevederile art.54 din OG nr.21/1992 R, agenții constatatori erau abilitați de lege să constate și să sancționeze contravenția reținută în sarcina apelantei petente.

Nu se poate susține cu temei că în contextul speței nu erau aplicabile prevederile OG nr.21/1992 R, de vreme ce legea specială sancționează practicile abuzive ale profesionistului, fără a distinge în referire la natura raportului juridic în care acesta se află cu consumatorul.

În mod judicios și argumentat, judecătorul fondului a concluzionat că raportul juridic creat în speță intră în sfera de competență a ANPC – care controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la apărarea drepturilor legitime ale acestora.

Nici criticile de netemeinicie aduse procesului verbal și, respectiv, hotărârii supuse controlului judiciar nu apar ca fiind întemeiate.

Este de reținut că nici pe calea plângerii contravenționale, nici în motivarea apelului, nu este contestată existența faptelor reținute ca abateri de la legalitate, fiind prezentate circumstanțele în care banca a procedat la înființarea popririlor și invocat faptul că obligația instituită prin art.728 c.pr.civ. îi revine, în primul rând, executorului care a înființat poprirea. Fără doar și poate însă nu se poate concluziona în referire la exonerarea băncii de a proceda la indisponibilizarea sumelor în limitele impuse de art.728 rap.la art.780 c.pr.civ, căci terțului poprit îi incumbă obligația de a depune minime diligențe pentru identificarea sumelor ce alimentează conturile debitorilor popriți.

Fără a mai relua în motivarea acestei concluzii argumentele expuse de instanța de fond - pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, apreciem că nu pot fi exoneratoare de răspundere aspectele ce privesc amploarea activităților pe care le realizează banca prin prisma numărului mare de popriri pe care le efectuează zilnic și volumul tranzacțiilor pentru plata acestora, nefiind incidente în cauză disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001.

Obligația de conformare la adresele de înființare a popririi emise de executorii judecătorești ce-i revenea apelantei din condiția terțului poprit se subsuma obligației de respectare a legalității măsurilor întreprinse, prin prisma respectării disp.art.728 c.pr.civ. care stabilește limitele în care pot fi urmărite anumite categorii de venituri, potrivit specificului lor și în considerarea asigurării unor norme de protecție socială a debitorului, care, deși dator, într-o societate democrată și evoluată, nu poate fi anihilat până la limita subzistenței.

Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, fapta apelantei de a reține peste limitele legale venitul consumatorului debitor C. T. A. – pentru a repara o omisiune imputabilă băncii, de indisponibilizare a conturilor acesteia ca urmare a adresei anterioare de înființare a unei alte popriri, corect a fost calificată drept abatere contravențională și sancționată, ca atare.

Nu se poate susține cu temei că nu ne aflăm pe tărâmul contenciosului contravențional, că doar instanța de executare ar fi în măsură să ineficientizeze – în cadrul unei contestații la executare, urmărirea silită realizată cu nerespectarea prescripțiilor legale.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, corect instanța de fond - analizând criteriile generale prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001, a apreciat că agenții constatatori au procedat în respectul legalității, nefiind cazul de a proceda la reindividualizarea sancțiunii, iar în referire măsura complementară dispusă prin procesul verbal contestat, corect a concluzionat judecătorul fondului că acesta are acoperire în disp.art.15 alin.4 din OG nr.21/1992 R.

Aprecierile apelantei potrivit cu care sumele reținute peste nivelul legal pot fi recuperate de debitorii popriți doar pe calea contestației la executare sau a întoarcerii executării nu pot justifica înlăturarea măsurii complementare, spre a evita un demers judiciar al băncii, în detrimentul consumatorilor, obligați la un atare demers. De altfel, doar dacă poprirea ar fi fost validată, desființarea acesteia se putea realiza doar de către instanța de executare, prin încheiere executorie.

Concluzionând, Tribunalul apreciază că nu există motive pentru a schimba hotărârea supusă controlului judiciar, care este corolar al unei corecte interpretări și aplicări a legii la situația faptică astfel cum a fost susținută probator.

Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății se va respinge, ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul - promovat de apelanta R. B. SA, cu sediul în București, Calea Floreasca, clădirea Sky Tower, nr. 246C, sector 1, în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR -COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CONSTANTA cu sediul în C., . bis, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1154/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Menține sentința civilă nr. 1154/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.09.2014.

Președinte, Judecător,

A. J. N. L. V. M.

GREFIER,

A. N.

jud.fond O. I.

red.jud. A. N. 24.10.2014

tehnored gref.A,.N. 27.10.2014 / 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 642/2014. Tribunalul CONSTANŢA