Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 294/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 3938/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică din data de 03.06.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA MUNICIPIULUI M., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 237/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat petent fiind V. M., cu domiciliul în C., ., .., apt. 16, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 03.06.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 31.10.2013 sub numărul de mai sus, petentul V. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.10.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., solicitând anularea procesului – verbal contestat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, întrucât prin manevra sa nu s-a creat niciun pericol pentru siguranța circulației, niciun participant la trafic nefiind stânjenit.
Plângerii i-a fost atașat, în original, procesul-verbal contestat și schiță a intersecției
Cererea nu a fost motivată în drept.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului – verbal.
Întâmpinării i-au fost atașate transcrierea mecanică a procesului-verbal, înregistrarea video a faptei, 6 planșe fotografice, certificat de aprobare model nr. 185/2001, atestat al operatorului radar și buletin de verificare metrologică.
În termenul prevăzut de lege, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a invocat nulitatea procesului-verbal datorată faptului că acesta nu a fost întocmit de către agentul care a constatat direct și nemijlocit fapta, ci de altul, căruia i-a fost transmis prin stație faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr. 237/07.02.2014 Judecătoria M. a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând următoarele:
La data de 29.10.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autovehiculul cu nr._ pe . dinspre localitatea 2 Mai iar când a ajuns la intersecția cu . virajului stânga nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea și nu a acordat prioritate unui auto Mercedes nr._, care circula pe drumul prioritar.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Petentul a semnat procesul-verbal, menționând că autoturismul era la distanță și a avut timp să treacă fără a-i crea vreo stare de pericol.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, proba contrară este furnizată tocmai prin înregistrarea video a faptei depusă la dosar de către intimat.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept”
Condițiile existenței neacordării priorității rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definesc acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții rezultă că, pentru a se a reținut în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei de neacordare a priorității de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- făptuitorul să își continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră;
- alți participanți la trafic să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească;
- respectivii participanți la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii;
- între acțiunea făptuitorului și cea a celorlalți participanți la trafic să existe o legătură de cauzalitate.
În urma vizionării înregistrării video, instanța a constatat că fapta săvârșită de către petent nu întrunește condițiile expuse anterior. Sunt îndeplinite primele trei condiții redate, însă nu și ultima. Astfel, acționarea dispozitivelor de frânare de către autoturismul care circulă pe drumul cu prioritate nu este datorată manevrei efectuate de către petent. Autovehiculul marca Mercedes începe frânarea la ora 09:33:39, cadrul 2153, înainte ca petentul să pătrundă în intersecție (ora 09:33:41, cadrul 2217) și o continuă și după ce acesta părăsește intersecția, până la momentul propriei ajungeri la următoarea intersecție (ora 09:33:44, cadrul 2411), unde drumul pe care se află pierde prioritatea, având indicatorul „OPRIRE”. Tocmai acesta este motivul pentru care respectivul autoturism acționează sistemele de frânare, nu manevra efectuată de către contestator.
Pe cale de consecință, constatând că manevra efectuată de către petent nu este cea care i-a obligat pe ceilalți participanți la trafic să-și modifice brusc direcția ori viteza de deplasare, neexistând, așadar, o legătură de cauzalitate între comportamentul contestatorului și cel al celuilalt participant la trafic, instanța a reținut că petentului nu i se poate imputa săvârșirea faptei de neacordare a priorității, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond a anulat în mod greșit procesul verbal de contravenție, fiind dovedită săvârșirea faptei de către petent prin probatoriul administrat.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.
Intimatul petent a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
La data de 29.10.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autovehiculul cu nr._ pe . dinspre localitatea 2 Mai iar când a ajuns la intersecția cu . virajului stânga nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea și nu a acordat prioritate unui auto Mercedes nr._, care circula pe drumul prioritar.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod greșit prima instanța a reținut că manevra efectuată de către petent nu este cea care i-a obligat pe ceilalți participanți la trafic să-și modifice brusc direcția ori viteza de deplasare, neexistând, așadar, o legătură de cauzalitate între comportamentul contestatorului și cel al celuilalt participant la trafic.
În mod greșit a reținut instanța de fond că autovehiculul marca Mercedes începe frânarea la ora 09:33:39, cadrul 2153, înainte ca petentul să pătrundă în intersecție (ora 09:33:41, cadrul 2217) și o continuă și după ce acesta părăsește intersecția, până la momentul propriei ajungeri la următoarea intersecție (ora 09:33:44, cadrul 2411), unde drumul pe care se află pierde prioritatea, având indicatorul „OPRIRE”, acesta fiind motivul pentru care respectivul autoturism acționează sistemele de frânare, nu manevra efectuată de către contestator.
Se constată din înregistrarea video că autoturismul condus de petent nu a redus viteza pentru a se asigura deși avea această obligație.
S-a reținut corect de către judecătorul fondului că autovehiculul marca Mercedes a început frânarea la ora 09:33:39, însă în mod greșit a apreciat că manevra s-a datorat apropierii de intersecție unde și acest autoturism avea semnul „STOP”.
Împrejurarea că autoturismul Mercedes rula cu o viteză în descreștere datorită apropierii de intersecție nu înlătură obligația petentului de a acorda prioritate acestuia.
Se observă că autoturismul Mercedes frânează mai puternic în momentul în care autoturismul condus de petent pătrunde în intersecție fără o minimă asigurare.
Chiar dacă susținerile petentului, în sensul că în acea intersecție se obișnuiește acordarea priorității autoturismelor ce vin de pe drumul fără prioritate, ar fi adevărate, în speță nu se poate reține această împrejurare, conducătorul autoturismului marca Mercedes nu a oprit pentru a-i acorda petentului prioritate.
Se reține că organul constatator a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar acesta nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, simpla sa afirmație în acest sens nefiind dovedită prin nici un mijloc de probă, fapta săvârșită de petent a fost corect reținută și încadrată în drept, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție.
Astfel, Tribunalul constată caracterul fondat al apelului care, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, urmează a fi admis, modificată sentința apelată în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelant intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA MUNICIPIULUI M., cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 237/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat petent fiind V. M., cu domiciliul în C., ., ., apt. 16, județ C..
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.10.2013 de către organul constatator.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2014.
P.,PTR. JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
aflată în CO semnează conf.
art.426 alin. 4 N.C.P.C.
Președinte complet
A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.V.E.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./01.07.2014
4 ex.
2 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1182/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 935/2014.... → |
|---|
