Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 328/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 328/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 8986/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 328
Ședința publică din data de 31 IANUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ - formulată de reclamanta M. D. S.R.L., cu sediul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. A. M. pentru reclamantă, av. C. C. și av. Carpov O. M. pentru pârât, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al pârâtului arată că Anexa la HCLM 82/2013 este cea aflată la fila 19 din dosar.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al reclamantei arată că nu mai insistă în solicitarea de a se depune Anexa la HCLM 82/2013.
Instanța revine asupra probei cu înscrisuri, respectiv asupra dispoziției de a se depune de pârâtă Anexa la HCLM 82/2013.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită ca reclamanta să depună autorizația de construire pentru beach baruri, având în vedere că din Anexă rezultă că există construcții supuse zonării, respectiv construcțiile autorizate sunt zonate.
Reprezentantul convențional al reclamantei apreciază că cererea formulată de reprezentantul convențional al pârâtului excede cadrul procesual și susține că pe plajă sunt autorizate doar construcții provizorii, ce nu aveau cum să fie luate în calcul pentru HCLM.
În replică, reprezentantul convențional al pârâtului arată că HCLM-ul este pentru un singur an.
Instanța deliberând respinge ca neutilă proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul convențional al pârâtului.
Reprezentanții convenționali ai părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentanților convenționali ai părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de suspendare.
Reprezentantul convențional al reclamantului formulează concluzii de admitere a cererii și solicită suspendarea actului atacat până la soluționarea acțiunii în anulare. Apreciază îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 lit. a din Legea nr. 554/2004 și susține că reclamanta nu avea obligația să achite taxa având în vedere că teritoriul asupra căruia pârâtul a emis decizia nu intră în aria de competență a acestuia, fiind vorba de plajă. Plajă ce este un bun public, administrat de Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, iar Primăria C. nu poate solicita și obține taxe aferente, existând taxe care se achită către Apele Române.
Mai arată că din oficiu SPIT a emis decizii de impunere, unele comunicate, altele nu, în baza declarațiilor făcute de reclamantă la Registrul Comerțului pe deschidere puncte de lucru, în lipsa unui control fiscal, motiv pentru care apreciază decizia nelegală. În ceea ce privește paguba iminentă susține că în temeiul acestor acte se poate începe executarea silită. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul convențional al pârâtului formulează concluzii de respingere a cererii de suspendare. Arată că titlul de proprietate aparține Statului Român, chiar dacă este domeniu public nu are relevanță asupra obligației de plată a taxelor și impozitelor atâta timp cât se află în raza administrativ teritorială a Municipiului C.. Face analogie cu Portul C.. Mai arată că reclamanta plătește chirie către Apele Române. În ceea ce privește metoda de impozitare arată că aceasta este cea prevăzută de art. 67 alin. 2 lit. b Cod procedură fiscală. Din Anexă reiese că taxele se stabilesc în funcție de obiectul activității ce rezultă din deschiderea punctului de lucru.
În ceea ce privește paguba iminentă, reprezentantul convențional al pârâtului arată că taxa a fost instituită la cererea Asociației pentru promovarea și dezvoltarea turismului Litoral – Delta Dunării. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică reprezentantul convențional al reclamantei arată că se face o confuzie în analogia cu portul C., având în vedere că prezenta taxă este o taxă de promovare. Susține că pentru cei ce vor să plătească această taxă sunt reglementări speciale. Mai arată că dispozițiile art. 67 Cod procedură fiscală pot fi aplicate numai în urma unui control, nu din oficiu.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de chemare în judecată de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul M. D. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C. suspendarea executării Deciziei de impunere nr. S66521/22.08.2013, până la pronunțarea instanței asupra contestației formulate împotriva aceluiași act.
Motivează în fapt cererea arătând, în esență, că prin Decizia de impunere nr. S66521/22.08.2013 s-au stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 6500 lei, cu titlul de taxă de promovare a turismului în stațiunea Mamaia și . HCL C. nr. 330/2012, modificată prin HCL C. nr. 82/2013 .
Apreciază că, în speță sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat si paguba iminentă .
Astfel, activitatea pe care a desfășurat-o pe sectorul de plajă Mamaia VII, subsector 9, nu se încadrează în domeniul de aplicare a HCL C. nr. 82/2013, în care se menționează că taxa de promovare a turismului se stabilește în mod diferențiat, în funcție de destinația spațiului, și se încasează de la agenții economici care își desfășoară activitatea în stațiunea Mamaia și . prevăzute în Anexa nr. 18 a hotărârii . Însă în Anexa nr. 18 nu este inclusă și plaja aferentă stațiunii Mamaia, ci numai teritoriul ce se include în administrarea autorității locale . Inaplicabilitatea HCL C. nr. 82/2013 rezultă și din interpretarea coroborată a prevederilor HCL C. nr. 82/2013 privind actele ce se anexează declarației privind impunerea acestei taxe și O.U.G. nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării N. și controlul activităților desfășurate pe plajă . De asemenea, valoarea stabilită prin decizia de impunere este eronată .
În ceea ce privește paguba iminentă, această condiție este îndeplinită, executarea silită a sumei stabilite prin decizia de impunere conducând la blocajul financiar al societății.
În drept invocă disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 215 Cod procedură fiscală. .
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Arată, în esență, că HCL C. nr. 82/2013 a primit acordul tacit al Instituției Preefectului Județului C., nefiind contestată în contencios administrativ, iar taxa pentru promovarea turismului a fost instituită la inițiativa Asociației pentru promovarea și dezvoltarea turismului Litoral-Delta Dunării . Stațiunea Mamaia, care include și sectorul de plajă, se află în limitele teritoriale ale Municipiului C., iar reclamanta datorează taxa în cauză întrucât are deschise puncte de lucru în stațiunea Mamaia, dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 19/2006 nefiind aplicabile. În ceea ce privește cuantumul taxei, aceasta este stabilită diferențiat, în funcție de destinația spațiului, respectiv 4000 lei pentru instalații și dotări specifice agrementului turistic specific sectoarelor de plajă și 2500 lei/an baruri-zona 2 .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri: Decizia de impunere nr. S66521/22.08.2013; contestație administrativ-fiscală; HCL C. nr. 82/2013 și Anexa nr. 18; alte înscrisuri .
Pe fondul cererii de chemare în judecată, din probele administrate, instanța de judecată reține:
Prin Decizia de impunere nr. S66521/22.08.2013 întocmită de S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C., s-a stabilit în sarcina S.C. M. D. S.R.L. obligația de plată a sumei de 6500 lei cu titlul de taxă de promovare a turismului în stațiunea Mamaia și . HCL C. nr. 82/2013.
Împotriva Deciziei de impunere nr. S66521/22.08.2013 s-a formulat de către S.C. M. D. S.R.L. contestație, înregistrată la S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C. la data de 09.10.2013 .
Potrivit art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Instanța de judecată apreciază că împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ-fiscala cărui executare se cere a fi suspendată . Astfel, fără a analiza legalitatea actului administrativ-fiscal sau a HCL C. nr. 82/2013, în baza căreia este pretinsă respectiva taxă, instanța de judecată are în vedere împrejurarea că HCL C. nr. 82/2013 prevede că taxa de promovare a turismului se stabilește în mod diferențiat, în funcție de destinația spațiului, și se încasează de la agenții economici care își desfășoară activitatea în stațiunea Mamaia și . prevăzute în Anexa nr. 18 a hotărârii. Deși în mod evident plaja Mării N., aferentă stațiunii Mamaia, face parte din teritoriul administrativ al Municipiului C., aparent însă în Anexa nr. 18 se realizează o zonare care exclude plaja Mării N., ceea ce face ca afirmațiile reclamantei în sensul că, aparent, este exclusă de la aplicarea HCL C. nr. 82/2013 să apară ca fondate.
În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art.2 lit.ș din Lege, respectiv prejudiciul material viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actele administrativ –fiscale ar fi ulterior anulat, față de valoarea considerabilă a creanței fiscale stabilite în sarcina reclamantei, de natură a duce la imposibilitatea executării obligațiilor bănești și desfășurării activității comerciale, se apreciază ca fiind îndeplinită și această condiție legală,
D. pentru care, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată urmează a admite cererea și a dispune suspendarea executării actului administrativ –fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr. S66521/22.08.2013 până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta M. D. S.R.L., având cod de identificare fiscală_, cu sediul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE C., cu sediul în C., ., județul C., cont RO61TREZ__ .
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. S66521/22.08.2013 emisă de SPIT C. până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a aceluiași act administrativ.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 31.01.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 4 ex.
17.02.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2577/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1182/2014. Tribunalul... → |
|---|
