Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 37/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 29315/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.37
Ședința publică de la 08 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A.-B. S.
GREFIER: C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent R. C., cu domiciliul în mun.C. ., ., ., in contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în mun.C., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3013/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat av.Coconi Tasy în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, lipsă fiind recurentul petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, menționându-se că recurentul petent nu a răspus la excepția tardivității formularii recursului invocată de intimat la termenul anterior.
Instanța acordă cuvântul intimatului cu privire la excepția decăderii recurentului din dreptul de a formula recurs.
Intimatul prin apărător având cuvantul, solicită admiterea excepției decăderii recurentului din dreptul de a formula recurs, raportat la data la care acesta a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar Borderou centralizator onorarii avocațiale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției decăderii recurentului din dreptul de a formula recurs.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată ulterior, petentul R. C. a contestat procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._, încheiat de 09.11.2012 de Primăria Muncipiului C. Direcția Poliția Locală, solicitând anularea acestuia ca nelegal si netemeinic.
Petentul a arătat că desfășoară activitatea de taximetrie si că la data de 09.11.2012 a fost amendat de către lucrătorii IPJ Constanta – SPR deoarece a oprit într-un loc în care oprirea era interzisă, respectiv pe bld. Al.Lăpusneanu în zona City Park Mall. De asemenea, petentul a precizat că a oprit autoturismul pe care îl conducea pentru a prelua un client cu handicap locomotor si a indicat prevederile art.20 pct.4 din Legea nr.38/2003 potrivit cărora pentru îmbarcarea si debarcarea clienților taxiurile pot opri si pe drumurile publice cu restricții privind oprirea cu exceptia locurilor periculoase cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.
Plângerea a fost motivată în drept prin invocarea prevederilor OG nr.2/2001.
In susținerea plângerii, petentul a depus la dosar o copie a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției .>
Intimatul, deși legal citată, nu a depus întâmpinare însă a înaintat raportul agentului constatator la momentul constatării contravenției și planșe foto.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată ca prin procesul verbal de constatare si stabilire a contravenției . nr._, încheiat de 09.11.2012, întocmit de intimata ca urmare a controlului efectuat, petentul a fost sancționat cu amendă si două puncte amendă, ca urmare a staționării în loc nepermis, pe . City Park, astfel cum se menționează în procesul-verbal de constatare a contravenției depus la dosar (f.15).
Prin sentinta civila nr.3013 din 28.02.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulat ade petentul R. C..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut ca „Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală avertismentului în temeiul dispozițiilor art. 142 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) și art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi a fi oprit în data de 09.11.2012, autoturismul înmatriculat sub nr._ pe . C., fără a respecta semnificația indicatorului „oprirea interzisă”.
Conform dispozițiilor normative indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție:
Art. 142 din Regulamentul de aplicare al O.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) - Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă";
Art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002 – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: (…) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002 – (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 8. oprirea neregulamentară;
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
În ceea ce privește prezumția relativă de adevăr, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.1169 C.civ. în cauză privitoare la sarcina probei.
În acest sens, instanța reține că sarcina probei revine celui care face o afirmație, în cazul de față celui care contestă procesul verbal, act care conform legii se bucură de prezumția de legalitate si adevăr („actori incumbit probatio”).
D. fiind faptul că petentul nu a dovedit o altă situație de fapt față de cea reținută în actul de constatare, din probe nereieșind că persoana pentru care s-au depus acte medicale a fost prezentă la momentul întocmirii procesului-verbal, instanța constată că plângerea formulată este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ., având în vedere că petentul este partea care a căzut în pretenții, urmează a fi obligat la plata către intimat a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.”
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria Constnata.
In motivarea recursului recurentul a aratat ca nu este e acord cu sanctiunea primita, deoarece probele folosite de politia localanu sunt reale.
La termenul de judecata din data de 6.11.2013 intimatul a invocat exceptia tardivitatii recursului.
Asupra exceptiei decaderii recurentului din dreptul de a formula recurs, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 c.proc.civ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 al.2-4 se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile art. 103 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Instanța reține că Sentința civilă 3013/28.02.2013 a Judecătoriei C. a fost comunicată recurentului-petent la data de 20.06.2013, potrivit dovezii de comunicare atașată la dosarul de fond iar calea de atac a fost promovată la data de 9.07.2013, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit prin dispozițiile legale sus citate.
Față de considerente ce preced și având în vedere dispozițiile menționate anterior, instanța apreciază excepția decaderii ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 312 c.pr.civ., să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
In temeiul art.274 C., constatand culpa procesuala, instanta va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecata catre intimat in cuantum de 350 lei reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția decăderii.
Respinge recursul promovat de recurentul petent R. C., cu domiciliul în mun.C. ., ., ., in contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în mun.C., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3013/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca tardiv formulat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 350 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2014.
P., Judecator Judecator,
M. C. E. C. A.-B. S.
Grefier,
C. G.
Jud.fond M.Timoașcă
Red.dec. jud.E.C./2 ex./ 23.01.2014
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2975/2014.... → |
|---|
