Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 180/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 631/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 180/RCA
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CTA_, promovat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata . P. ADMINISTRATOR MAMBET MOAZIE, cu sediul în C., ., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4127 pronunțată în data de 21.03.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
La data de 10.01.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei C., sub nr. 631/ 212/2013, plangerea contraventionala formulata de petenta . P. ADMINISTRATOR MAMBET MOAZIE, prin care acesta solicita anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CTA nr_/14.12.2012 de către organul constatator Administrația Finanțelor Publice C..
În motivarea plângerii petenta a aratat ca fapta nu exista si face dovada depunerii declarațiilor D100 pentru luna iunie 2012, direct la AFPM Constanta, sub nr_/24.07.2012;respectiv D100,pentru luna septembrie 2012, direct la AFPM Constanta, sub nr._.10.2012.
Analizând actele dosarului instanța a constatat că:
P. procesul verbal . nr._/14.12.2012 a fost sancționată petenta cu amendă contravențională de 1.000 lei, reținându-se că nu a depus declaratiile D100, aferente lunilor iunie si septembrie 2012, ( impozit pe profit),
Fapta constituie contravenție potrivit disp. art. 219 alin. 1 lit.b) din OG 92/2003 și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei potrivit art. 219 alin. 2 lit.d) din același act normativ.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicata, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, nedepunand in termen legal( in data de 08.01.2013) declaratiile formular declaratiile D100, aferente lunilor iunie si septembrie 2012, ( impozit pe profit), aspect ce rezulta din inscrisurile depuse la filele 14,15,16, 17 din dosar de catre intimat.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii, instanța a considerat că sancțiunea amenzii de 1000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar sancțiunea avertismentului poate conduce pe viitor la evitarea acestor gen de situatii.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a admis în parte plângerea formulată de către petentă și a anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției, înlocuind sancțiunea amenzii de 1000 lei, aplicate, cu sancțiunea avertismentului.
În termen legal organul constatator a formulat recurs împotriva sentinței civile 4127/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se aduc critici cu privire la aplicarea și interpretarea art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 de către instanță.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Procedând la judecata recursului se reține:
Procesul verbal este legal și temeinic întocmit.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din O.G. 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Pentru aceste aspecte conform art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata . P. ADMINISTRATOR MAMBET MOAZIE, cu sediul în C., ., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4127 pronunțată în data de 21.03.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C.I. B.
Red.jud. decizie.M. C./ 10.02.2014
Tehnored. gref. E. D. / 21.02.2014
2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2975/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2236/2014.... → |
|---|
