Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 4766/256/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP-_/16.05.2013, formulat de apelantul petent F. B., cu domiciliul în Medgidia, ., jud. C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. MEDGIDIA - BIROUL RUTIER, cu sediul în Medgidia, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2275 pronunțată în data de 28.10.2013 de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 155 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei,constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea introdusă pe rolul acestei instanțe și înregistrată sub nr._ /21.06.2013 s-a solicitat de către petentul F. B. anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.05.2013 de intimatul I.P.J. C. – Poliția M. Medgidia – Biroul Rutier.
În motivarea plângerii petentul a înțeles să învedereze că nu a sesizat existența vreunui pieton angajat în trecerea regulamentară a străzii, arătând că nu este vinovat, iar sancțiunea aplicată este injustă.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depus la dosarul cauzei înscrisurile ce au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Prin Sentința civilă 2275/28.10.2013, Judecătoria Medgidia a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță în sensul că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 16.05.2013 întocmit de intimat petentul a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 16.05.2013, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare Ct-10-BDK în municipiul Medgidia, . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 această faptă este prevăzută și sancționată contravențional.
Se mai reține că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Instanța a reținut și aspectele consemnate în procesul verbal de contravenție la rubrica alte mențiuni în care se menționează declarația petentului, după cum urmează: Dacă frânam brusc se strica marfa din autoutilitară. Nu îmi recunosc fapta. Nu aveți dovezi. Nu primesc procesul verbal.
Instanța a constatat că nu există nici un element de fapt care să ducă la înlăturarea celor consemnate de agentul constatator, înlăturarea mențiunilor agentului constatator, făcute a urmării constatării cu propriile simțuri, neputând fi făcute doar pe simpla afirmație a petentului ca nu sunt adevărate.
Instanța a mai constatat că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din PG nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii, cuprinzând descrierea faptei, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului.
Instanța mai reține că procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea prevederilor legale, așa cum este cazul în speță, se bucură de o prezumție de temeinicie și fără ca cel care are interes, în speță petentul, să facă dovada că nu este așa nu se poate dispune anularea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 23.12.2013.
.În susținerea poziției procesuale invocă petentul jurisprudența CEDO, în cauzele Ozturk vs Germania, 21.02.1984, Ziliberberg vs M. din 01.02.2005, Garyfallou AEBE vs G., 22.09.1998, Dorota Szott –Medinska și alții vs Polonia, 09.10.2003, A. vs România și Dombo Beheer BV vs Olanda.
Sub aspectul individualizării sancțiunii invocă apelantul dispozițiile art. 5 al.5 din OG 2/2001, art. 7 al.2 și ale art. 21 al.3 din același act normativ, invocând în esență faptul că sancțiunea aplicată este necesar a fi proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri și martori
Intimatul, legal citat nu a exprimat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 cproc.civ, Tribunalul retine următoarele :
Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional în temeiul disp. art. 135 lit. h respectiv art. 147 al.1 din RAOUG 195/2002 cu referire la disp. art. 100 alin. 3 lit. b), respectiv art. 101 al.1 pct. 18, din OUG 195/2002 reținându-se in sarcina sa că la data de 16.05.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal . A mai fost reținut faptul că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.
În referire la criticile formulate, Tribunalul observă că acestea fac referire la aspecte privind netemeinicia procesului verbal prin prisma aprecierii ansamblului probator relativ la îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii aplicate.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității acestuia, constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciază că in speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată. În declarația dată în fața instanței arată petentul că la momentul în care a traversat trecerea pentru pietoni se angajase în trecerea acesteia un pieton, însă pe sensul opus de mers. Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul verbal, petentul arată că în situația în care ar fi frânat brusc s-ar fi deteriorat marfa pe care o transporta, situație care în aprecierea instanței nu este de natură să exonereze conducătorul auto de obligația de a respecta regulile de circulație.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului participant la trafic.
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelantul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale anterior citate.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent F. B., cu domiciliul în Medgidia, ., jud. C., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. MEDGIDIA - BIROUL RUTIER, cu sediul în Medgidia, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2275 pronunțată în data de 28.10.2013 de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. I.-L. O.-D.
Semnează potrivit art. 261 al.2 c.proc.civ
Vicepreședinte instanță
T. V. G.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. E.E. M.
Tehnored.jud.decizie C. N./ 18.04.2014 /2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 360/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
