Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 10/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 11097/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică de la 10.11.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: I. L. O. D.
Judecător: C. Moțirlichie
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent ., cu sediul ales în București ., parter ., în contradictoriu cu intimat P. C. COGEALAC, cu sediul în ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr.7432/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2008 sub nr._/212/2008, petenta . a solicitat în contradictoriu cu PRIMĂRIA C. COGEALAC să se constate nulitatea procesului-verbal nr.9359/31.10.2008 și, pe cale de consecință, exonerarea de la sancțiunile aplicate; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petenta a invocat nulitatea procesului-verbal pentru încălcarea dispozițiilor cu privire la organul competent să aplice sancțiunile – art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991. Sub acest aspect petenta arată că delimitarea agentului constatator de persoana care aplică sancțiunea este clar delimitată de lege și în concordanță cu prevederile art.27 din OG nr.2/2001. Or, procesul-verbal nr.9359/30.10.2008 a fost completat de o singură persoană – I. G., care semnează în calitate de agent constatator atât procesul-verbal, cât și înștiințarea de plată cu privire la sancțiunea aplicată.
Susține de asemenea petenta că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor privind denumirea contravenientului și a sediului acestuia, contrar art.17 din OG nr.2/2001.
Sub acest aspect, deși în procesul-verbal se menționează că beneficiarul lucrării este ., toată documentația tehnică referindu-se la această societate, sancțiunea este aplicată petentei, deși agentului constatator i s-au prezentat la momentul controlului înscrisurile din care rezulta că autorizația de control fusese emisă pentru societatea ..
Totodată, a învederat petenta, procesul-verbal este lovit de nulitate pentru încălcarea prevederilor art.19 raportat la art.17 din OG nr.2/2001 care impun cerința ca agentul constatator să semneze procesul-verbal pe fiecare pagină.
În privința calității agentului constatator, cerință a cărei lipsă este sancționată de asemenea cu nulitatea absolută conform art.17 din OG nr.2/2001, susține petenta că la rubrica destinată mențiunii s-a consemnat „agent constatator”, mențiune generală. Importanța respectării prevederilor legale sub acest aspect reiese și din Anexa nr.6 din Norma metodologică din 26.08.2005 de aplicare a Legii nr.50/1991. Așadar, trebuia indicată funcția agentului constatator.
Un alt motiv de nulitate, consideră petenta, rezultă din neindicarea locului unde este încheiat procesul-verbal, cerință obligatorie menționată de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001. Indicarea lacunară a șantierului NST 638 nu satisface cerința în cauză, fapt ce îngreunează dovedirea contrariului faptelor sancționate. De asemenea, din procesul-verbal lipsește data comiterii faptei reținute în procesul-verbal, motiv de nulitatea a procesului-verbal conform art.17 din OG nr.2/2001.
Pe fond, susține petenta că fapta nu există, toate lucrările fiind efectuate în temeiul autorizației de construire nr.6/26.02.2008 emisă de Consiliul Județean C. prin care petenta a fost autorizată să execute lucrări de construire pentru Parcul Eolian Fântânele. Precizează petenta că la 30.10.2008 petenta efectua lucrări în baza acelei autorizații.
La data de 27.10.2008 a fost încheiată convenția din 27.10.2008 între Tomis Team SRL în calitate de investitor și Serviciul Control Calitate Lucrări de Construcții nr.6 județ C., din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, cu privire la lucrările Parc Eolian Fântânele, convenție din care rezultă că au fost îndeplinite obligațiile de natură financiară și că urma să fie anunțată începerea lucrărilor, din înștiințarea din 27.10.2008 rezultând că lucrările urmau a fi efectuate de petentă pentru investitorul ..
Prin anunțul de începere a lucrărilor din 27.10.2008 a fost îndeplinită obligația prevăzută de lege sub acest aspect, prin procesul-verbal de trasare din 27.10.2008 emis de A.N.C.P.I. fiind delimitat pe baza lucrărilor cadastrale spațiul lucrărilor NST 638. Din planul se amplasament, planul se situație și schița trasări rezultă că porțiunea NST 638 este cuprinsă în autorizația de construire nr.6/26.02.2008. Precizează petenta că planul de situație datat decembrie 2007 cuprinde viza Consiliului Județean C., reprezentând în fapt planul de încadrare în zonă a stației de transformare 110/400 kV Tariverde și care este inclusă în porțiunea NST 638.
Prin adresa nr._/03.11.2008 se confirmă de către Consiliul Județean C. să stația de transformare menționată este parte integrantă a autorizației de construire nr.6/26.02.2008 emisă de C.J.C.
În drept au fost invocate prevederile OG nr.2/2001, Legea nr.50/1991 și Norma metodologică din 26.08.2005 de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizația executării lucrărilor de construcții.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea plângerii petenta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie conformă cu originalul procesul-verbal contestat (f. 10-12), autorizația de construire nr.6/26.02.2008 (f. 13-16), convenția din data de 27.10.2008 (f. 17), anunțul de începere a lucrărilor din 27.10.2008 (f. 19), proces-verbal de trasare din 27.10.2008 (f. 20-22), adresa nr._/03.11.2008 (f. 23) și planul de situație (f. 24, 25).
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale în principal ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală, iar în subsidiar ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
Intimata a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C. Cogealac deoarece aceasta nu este subiect de drepturi și obligații, cu reprezintă doar o entitate/structură organizatorico-funcțională, aspect ce rezultă și din dispozițiile art.77 din Legea nr.215/2001.
Cu referire la faptul că primarul comunei Cogealac nu ar fi fost competent să dispună măsuri cu privire la lucrările ce se efectuat, intimata susține, invocând prevederile art.27 din Legea nr.50/1991, că alegațiile petentei sunt nefondate. Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal rezultă că sancțiunea a fost aplicată de către primarul C. Cogealac, în același sens fiind și ștampila aplicată pe procesul-verbal.
În privința indicării denumirii petentei și a sediului, intimata susține că aceste aspecte au fost în mod clar menționate în procesul-verbal, împrejurarea că de fapt ar fi trebuie sancționată . fiind o chestiune de fond.
Pe de altă parte, lipsa semnăturii agentului constatator de pe fiecare pagină a procesului-verbal poate fi privită din perspectiva nulității relative care ar putea interveni doar dacă petenta ar face dovada unei vătămări; evident, nu poate fi vorba de vreo vătămare din moment ce nu s-a contestat niciuna dintre mențiunile efectuate pe paginile procesului-verbal care poartă semnătura primarului.
În privința mențiunilor privind calitatea agentului constatator, susținerea petentei este nefondată din moment ce în procesul-verbal se menționează că numitul I. G. este agent constatator în baza autorizației nr.4 eliberată de Primăria . și cele învederate de petentă instanței cu referire la mențiunile privind locul unde s-a încheiat procesul-verbal. Intimata consideră că s-a indicat locul ca fiind șantierul situat pe . alte repere (străzi, etc.).
Cu privire la apărările petentei, intimata precizează că autorizația de construire nr.6/26.02.2008 emisă de C.J.C. se referă doar la teritoriul administrativ al . clar în cuprinsul acesteia. Nicio interpretare posibilă nu ar putea să conducă la concluzia că parte din lucrări ar fi fost autorizate să fie edificate pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale. Așadar, sancțiunea dispusă prin procesul-verbal – consideră intimata – este legală și temeinică.
În ședința publică din 25.03.2009 petenta a formulat precizări scrise solicitând respingerea excepției lipsei capacității de folosință invocată de intimată, arătând că înțelege să se judece cu Primăria Cogealac reprezentată prin Primar.
În ședința publică din 27.04.2009, instanța a apreciat că, potrivit OG nr.2/2001 și Legii nr.215/2001, calitatea de agent constatator o are P. comunei Cogealac, motiv pentru care a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei. De asemenea, la același termen, intimata a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravențională față de precizările făcute de petentă la 07.01.2009 în sensul că se judecă în contradictoriu cu P. . de instanță.
La termenul din 10.08.2009 intimatul P. . excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.6/2008 emisă de C.J.C.
Prin încheierea de ședință din 02.11.2009 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a invocării excepției de nelegalitate de către intimat, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr.66/2008 emisă de C.J.C., a dispus sesizarea Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.66/2008 emisă de C.J.C., înaintând dosarul în acest scop și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
La data de 05.11.2012 petenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei învederând că excepția de nelegalitate a autorizației de construire a fost soluționată irevocabil prin decizia nr.3379/01.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Petenta a depus o . înscrisuri în ședința publică din 31.01.2013, respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.9359/28.10.2008 (f. 22-24), extras registrul comerțului . (f. 25, 26), sentința civilă nr.6768/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ (f. 30-34), sentința civilă nr.3575/25.02.2009 pronunțată în dosarul nr._/212/2008 de Judecătoria C. (f. 35-39), raport de expertiză tehnică extrajudiciară depună în dosarul nr._/212/2008 (f. 41, 42), raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în cadrul aceluiași dosar (f. 43-47).
În ședința publică din 31.01.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul Călărași în vederea înaintării dosarului nr._, înregistrat la Tribunalul Călărași sub nr.1366/C/2011.
La termenul din 21.02.2013 petenta a depus notă de probatorii, solicitând proba cu înscrisuri (sens în care a depus mai multe extrase de pe paginile de internet a unor publicații locale – f. 52-80), dar și proba testimonială cu un martor – Nia P.-Serioja.
Instanța a dispus redeschiderea judecății și a acordat cuvântul pe probe. În temeiul art.167 C.proc.civ. a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba cu martorul Nia P.-Serioja pentru petentă și a dispus audierea martorului asistent M. T.. Totodată, instanța a respins proba cu interogatoriul intimatului solicitat de petentă.
În ședința publică din 21.03.2013 petenta a formulat cerere precizatoare, invocând noi motive de nelegalitate ale procesului-verbal contestat.
Sub un prim aspect, a susținut petenta că au fost încălcate prevederile art.5 alin.7 din OG nr.2/2001, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă. Astfel, menționează petenta că, pentru aceeași faptă, există alte două procese-verbale emise pe numele .: procesul-verbal nr.9265/28.10.2008 și procesul-verbal nr.9388/31.10.2008, atât locul, cât și descrierea faptei și sancțiunile aplicate fiind identice.
În plus, petenta invocă și nulitatea procesului-verbal prin raportare la locul în care se pretinde că a fost săvârșită contravenția, acesta nefiind indicat cu exactitate – localitatea sau vreun alt reper. Totodată, în procesul-verbal nu se menționează locul unde a fost încheiat actul sancționator, fiind adusă petentei o vătămare deoarece nu există certitudinea elementelor menționate în procesul-verbal, atestate de martor și sancționate.
Petenta a depus în copie procesul-verbal nr.9388/31.10.2008 (f. 89-91), hartă C.-Tulcea (f. 92), procesul-verbal de predare-primire amplasament (f. 93) și ordinul de începere a lucrărilor (f. 94).
Intimata a invocat excepția tardivității cererii completatoare la termenul din 18.04.2014, petenta solicitând repunerea în termenul de formulare a cererii completatoare. Pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la aceeași dată, instanța a respins cererea de repunere în termen ca lipsită de interes și, considerând că cererea formulată de petentă nu este una completatoare ci doar precizatoare, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.
La termenul din 23.05.2013 instanța a ascultat martorul propus de petentă (f. 105) și a făcut aplicarea art.188 alin.3 cu privire la martorul asistent.
Petenta a depus un set de înscrisuri, respectiv planul de situație (f. 106), adresa nr._/07.08.2009 (f. 109-113), extras Google Maps (f. 114, 115). De asemenea, intimatul a depus la dosar dispoziția primarului din 09.08.2007 referitoare la mutarea domnului I. G. C. în compartimentul urbanism, amenajarea teritoriului și patrimoniu (f. 116), dispoziția primarului din 11.01.2009 (f. 117), fișa postului nr.9 pe numele I. G. C. din 31.12.2008 (f. 118-121), H.C.L. nr.62/05.11.2007 referitoare la organigrama și statutul de funcții al aparatului de specialitate al primarului (f. 122-125), contractul individual de muncă nr.457/17.08.2008 și actul adițional nr.57/27.08.2011 – M. T. (f. 126-130).
Prin sentința civilă nr.8152/05.06.2013 instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal nr.9359/30.10.2008 și a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 7.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si stabilire a contravenției nr.9359/30.10.2008, întocmit de P. C. Cogealac, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum 100.000 lei și măsura complementară privind sistarea lucrărilor de îndată, pentru încălcarea dispozițiilor art.26 alin.2 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că la șantierul de pe NST 638 executa lucrări de construire, drum de acces pentru beneficiarul . fără a deține autorizația de construire, documentele prezentate fiind pe unitatea administrativ teritorială Fântânele.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
De asemenea, potrivit art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Instanța a reținut că procesul verbal contestat cuprinde trei pagini, prima pagină nefiind semnată de către agentul constatator – I. G. C.. Totodată, rubricile privind descrierea faptei, contravenția reținută și persoana juridică sancționată sunt cuprinse în prima pagină a procesului verbal contestat. Instanța a constatat și faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, întrucât reprezentantul acesteia, martorul Nia P.-Serioja a refuzat să semneze, procesul verbal cuprinzând pe a doua pagină la rubrica martor – numele M. T. și semnătura acestuia.
A considerat instanța că nerespectarea dispozițiilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, motiv pentru care a analizat dacă lipsa semnăturii agentului constatator pe prima pagină a procesului verbal contestat este de natură a aduce o vătămare petentei. Sub acest aspect, din moment ce prima pagină a procesului verbal contestat cuprinde cele mai importante elemente, respectiv: descrierea faptei, contravenția reținută și persoana juridică sancționată, instanța a apreciat că este dovedită vătămarea petentei-contraveniente, aspect ce atrage nulitatea relativă a procesului verbal contestat, motiv pentru care se impune admiterea plângerii contravenționale.
Față de prevederile art.274 C.proc.civ., reținând că intimatul a căzut în pretenții, instanța a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat prin raportare la dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ., reținând că onorariul de avocat solicitat de către petentă cu titlu de cheltuieli de judecată, în cuantum de 90.520, 51 lei este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca avocatului.
Ulterior, la 31.07.2013, petenta a formulat o cerere de completare a hotărârii, solicitând instanței să se pronunțe și cu privire la celelalte motive de nelegalitate invocate în cadrul plângerii contravenționale, cerere ce a fost respinsă de instanță ca inadmisibilă prin sentința civilă nr._/11.11.2013.
Instanța a reținut în esență că nu s-ar putea uza de procedura completării hotărârii atunci când s-a soluționat cererea, fără însă să analizeze toate motivele de nelegalitate invocate prin reclamant, cu atât mai mult cu cât cererea petentei a fost admisă. În cazul plângerilor contravenționale, a reținut instanța, este suficient să se constate că există și un singur motiv de nelegalitate sau netemeinicie pentru ca plângerea să fie admisă, fără să prejudicieze în acest fel petenta.
Prin urmare, neanalizarea tuturor motivelor invocate de petentă nu s-a datorat unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea unei sentințe de completare a sentinței inițiale, nefiind vorba despre omisiunea de a se pronunța cu privire la un capăt de cerere.
Împotriva primei sentințe pronunțate au formulat recurs ambele părți, iar în privința celei de-a doua sentințe a formulat cale de atac doar petenta.
Prin decizia civilă nr.391/19.02.2014 Tribunalul C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, a admis recursurile formulate de părți împotriva sentinței nr.8152/05.06.2013, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Totodată, a respins recurcul formulat de recurenta petentă împotriva sentinței civile nr._/11.11.2013.
Tribunalul a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal este sancționată cu nulitatea relativă și nu cu nulitatea absolută în condițiile în care nulitatea absolută vizează numai lipsa semnăturii. În speță semnătura agentului constatator există, chiar dacă nu pe fiecare pagină. Prin urmare, sub acest aspect, recursul declarat de recurenta petentă nu este întemeiat.
Tribunalul a constatat însă că judecătorul fondului a reținut în mod greșit existența unei vătămări a petentei prin lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal de contravenție. A reținut Tribunalul că procesul-verbal de contravenție este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art.17, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Potrivit dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constatată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional. Or, în speță, se constatată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art.16 alin.1 art.19 din OG nr.2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale atrag nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba, susține Tribunalul, de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Astfel, sub acest aspect, recursul declarat de recurentul organ constatator a fost considerat întemeiat.
Referitor la neanalizarea de către instanța de fond a celorlalte motive de nulitate și netemeinicie a procesului verbal de contravenție, tribunalul a constatat că judecătorul fondului s-a limitat la a reține că procesul-verbal de contravenție este nelegal pentru lipsa semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal de contravenție, astfel că nu a mai analizat celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal de contravenție. A reținut Tribunalul că recursul declarat de recurenta petentă este întemeiat sub acest aspect.
Referitor la recursul declarat de petentă împotriva sentinței nr._/11.11.2013, tribunalul a reținut că nu este întemeiat, judecătorul fondului reținând în mod corect că neanalizarea tuturor motivelor invocate de petentă nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea unei sentințe de completare a sentinței inițiale, nefiind vorba despre omisiunea de a se pronunța cu privire la un capăt de cerere. De altfel, petenta a criticat acest aspect și în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8152/05.06.2013.
În condițiile în care procesul verbal de contravenție este completat corespunzător în fiecare dintre rubricile sale nu se poate reține că nu au fost respectate prevederile art. 17 din OG 2/2001, astfel că recursurile au fost admise de Tribunal care a menționat că prima instanță urmează să se pronunțe cu privire la fondul dreptului dedus judecății, în funcție de motivele invocate de petentă.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La termenul din 16.05.2014 instanța a respins proba cu interogatoriul intimatei precum și proba cu martorul asistent M. T. pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de la acea dată. În fața instanței intimata a invocat din nou necompetența agentului constatator I. G. în condițiile în care a fost numit șef de compartiment după întocmirea procesului-verbal.
La data de 26.05.2014 petenta a depus la dosar concluzii scrise.
În cuprinsul acestora a invocat faptul că nu este întrunită condiția prevăzută la art.1 din OG nr.2/2001, în sensul că nu a săvârșit cu vinovăție fapta stabilită și sancționată prin lege, în condițiile în care nu a avut cunoștință despre neregularitățile identificate în cuprinsul autorizației de construire nr.6/26.02.2008, lucările fiind executate cu bună-credință, mai ales că la baza emiterii autorizației a stat o amplă documentație tehnică.
Mai mult, art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 sancționează lipsa autorizației de construcție în integralitatea sa, iar nu nelegala întocmire a acesteia, în condițiile în care autorizația exista fizic la momentul constatării faptei contravenționale și îndeplinea aparent toate condițiile impuse de lege. Prin urmare în mod greșit fapta a fost încadrată în prevederile art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991.
De asemenea, petenta invocă principiul “error communis facit ius” – art.17 C.civ., aceasta întemeindu-se pe aparența invincibilă că autorizația de construire întrunește condițiile prevăzute de lege.
Pentru aceste motive petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal nr.9359/31.10.2008ș și exonerarea de la sancțiunile aplicate ; cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.05.2014 instanța a repus cauza pe rol, apreciind că pentru justa soluționare a cauzei se impune emiterea unei adrese către Primăria Cogealac pentru depune înscrisurile care au stat la baza emiterii autorizației de control nr.4 pe numele I. G. C. menționată în procesul-verbal de contravenție nr.9359/30.10.2008 și să precizeze postul pe care era încadrat acesta, sens în care urmează să depună și fișa postului.
Înainte de începerea ședinței de judecată, la data de 27.06.2014, Primăria Cogealac a comunicat prin fax faptul că nu există autorizația de control nr.4 și că la data de 30.10.2008 domnul I. G. C. era încadrat pe postul de referent, sens în care a depus fișa postului. Până la terminarea ședinței de judecată, aceleași înscrisuri au fost trimise și prin email.
Prin sentința civilă nr.7432/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul P. C. COGEALAC, s-a dispus anularea procesului-verbal nr.9359/30.10.2008 și exonerarea petentei de la sancțiunile aplicate și a fost obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 9.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal nr.9359/30.10.2008 întocmit de agentul constatator I. C. G., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei reținându-se că la aceeași dată, ora 14:30, la șantierul de pe NST 638, executa lucrări de construire, respective drum de acces pentru beneficiarul ., fără a deține autorizație de construire, documentele prezentate fiind valabile pentru unitatea administrative-teritorială Fântânele.
Reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, iar șeful de șantier a refuzat să semneze procesul-verbal. La rubrica alte mențiuni agentul constatator a arătat că reprezentantul petentei a luat la cunoștință despre încheierea procesului-verbal și a prezentat autorizația de construire nr.6/26.07.2008 eliberată de C.J.C.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Având în vedere decizia civilă nr.391/19.02.2014 a Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în condițiile în care nu au fost cercetate de către instanța de fond toate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale procesului-verbal invocate de petentă, iar instanța superioară a casat sentința cu trimitere pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, prezenta instanță a cercetat în continuare toate aspectele invocate în plângerea contravențională, cu excepția lipsei semnăturii agentului constatator de pe toate paginile procesului-verbal contestat cu privire la care Tribunalul a constatat că, deși ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, sancțiunea nu poate interveni în lipsa unei vătămări. Din moment ce petenta nu a suferit nicio vătămare, sancțiunea nu putea interveni.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind denumirea și sediul contravenientului din perspectiva dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001, instanța a apreciat că susținerile petentei sunt vădit neîntemeiate, în condițiile în care procesul-verbal cuprinde toate aceste elemente.
Conform art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Este adevărat, cauza de nulitate este invocată prin prisma faptului că nu petenta ar fi trebuit sancționată, ci beneficiarul lucrărilor de construcție și titular al autorizației de construire – .. Totuși, art.26 alin.1 lit.a se referă la executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art.3, cu excepția celor menționate la lit.b, de către investitor și executant. Așadar, nu numai investitorul poate fi subiect activ al contravenției, ci și executantul. Oricum, criticile petentei nu se circumscriu cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art.17, fiind mai degrabă chestiuni ce țin condițiile de fond ale procesului-verbal.
Petenta susține de asemenea că din cuprinsul procesului-verbal lipsește „calitatea” agentului constatator, lipsa acestei mențiuni fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Din această perspectivă, instanța a apreciat de asemenea că cele învederate de petentă sunt nefondate în condițiile în care, după cum rezultă din fișa postului, domnul I. G. C. îndeplinea la acea dată funcția de referent în cadrul departamentului de urbanism – inspector. Aceste elemente rezultă din probe extrinseci procesului-verbal, însă în condițiile în care rubrica respectivă este completată, critica ar atrage mai degrabă nulitatea relativă a procesului-verbal, fiind necesară invocarea și dovedirea unei vătămări, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Mai mult, la momentul întocmirii procesului-verbal s-a făcut referire la o anumită autorizație de control nr.4, autorizație pe care Primăria . nu a emis-o și că nu există. Totuși, pe ultima pagină a procesului-verbal agentul constatator a aplicat ștampila instituției, fiind evident că astfel agentul constatator și-a legitimat calitatea și faptul că avea atribuții de control. Oricum, în fișa postului de la data întocmirii procesului-verbal nu rezultă activitățile ce urmau a fi desfășurate de aceste în cadrul departamentului de urbanism. Din această perspectivă fișa postului nr.9 din data de 31.12.2008 (f. 119) este mult mai detaliată, făcând referire la posibilitatea de a constata și aplica sancțiuni contrtavenționale, în condițiile în care funcția era aceeași – inspector de specialitate urbanism. Din punctul de vedere al instanței, față de cele deja arătate, domnul I. G. C. avea calitatea de agent constatator, ținând cont și de prevederile art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991 - contravențiile prevăzute la art.26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)–m), se constată și se sancționează de către organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Referitor la neindicarea locului încheierii procesului verbal și a neindicării cu exactitate a locului săvârșirii faptei, criticile petentei se circumescriu dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001: procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, […] descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.
Astfel cum se arată într-o jurisprudență constantă a instanțelor, mențiunile obligatorii prevăzute la art.16 din OG nr.2/2001 nu sunt sancționate expres cu nulitatea procesului-verbal însă aceasta poate interveni în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare.
Din această perspectivă, cel puțin în privința locului săvârșirii pretinsei contravenții, procesul-verbal satisface condițiile legale. În cuprinsul acestuia este indicat expres șantierul NST 638, locul fiind suficient de bine individualizat, mai ales în condițiile în care la dosar există numeroase schițe din care rezultă cu exactitate situarea acestuia. Prin urmare, susținerile petentei sunt vădit neîntemeiate.
În privința locului încheierii procesului-verbal, în cuprinsul acestuia se face mențiunea că petenta (n.i. șeful de santier și reprezentantul de facto al petentei la acel moment) a refuzat să semneze procesul-verbal. Prin urmare, rezultă că actul sancționator a fost întocmit chiar la locul constatării presupusei fapte, aspect confirmat și de martorul propus chiar de petentă. De altfel, nu se înțelege care este vătămarea ce i s-a produs petentei prin nemenționarea acestui aspect, susținerile acesteia în sensul că ar fi îngreunată dovada contrară a faptelor reținute în sarcina sa fiind mai degrabă puerile, mai ales că în principiu proba cu înscrisuri este proba esențială în astfel de situații. Or, prezentarea în fața instanței a unor înscrisuri nu poate fi îngreunată de lipsa menționării locului în care a fost încheiat procesul-verbal.
Sub aspectul datei comiterii faptei contravenționale, invocă petenta lipsa acesteia și, prin urmare, nulitatea absolută a procesului-verbal prin raportare la art.17 din OG nr.2/2001. Potrivit deciziei nr.VII/2000 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției. În speță este evident că respectivele lucrări de construire nu erau însă finalizate, astfel încât data săvârșirii presupusei fapte de către petentă este chiar cea menționată în cuprinsul procesului-verbal și care coincide cu controlul – respectiv 30.10.2008. Prin urmare, cele învederate instanței de către petentă sunt nefondate.
Cu referire la împrejurarea că petenta ar fi fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă, cu încălcarea art.5 alin.7 din OG nr.2/2001, în condițiile în care există alte două procese-verbale în care contravenient apare ., respectiv procesul-verbal nr.9265/28.10.2008 și procesul-verbal nr.9388/31.10.2008 (locul, descrierea faptei și sancțiunile aplicate fiind identice), instanța apreciază de asemenea că nu poate interveni nulitatea procesului-verbal contestat. Pe de o parte, legea (art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991) nu exclude ca și executantul și investitorul să fie sancționați pentru desfășurarea de lucrări de construire fără autorizație, iar pe de altă parte, în condițiile în care singurul proces-verbal încheiat pe numele petentei este cel care face obiectul prezentei, nu se poate considera că s-au aplicat mai multe sancțiuni pentru aceeași faptă. Conform art.5 alin.7 din OG nr.2/2001, pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. Văzând procesul-verbal contestat, dar și procesele-verbale nr.9265/28.10.2008 și nr.9388/31.10.2008, instanța conchide că cerința textului legal a fost respectată în cauză.
Totuși, instanța a apreciat că susținerile petentei referitoare la necompetența agentului constatator de a aplica sancțiunea sunt fondate pentru următoarele motive.
Potrivit art.21 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea. Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.
Conform art.27 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1991, contravențiile prevăzute la art.26 alin.1, cu excepția celor de la lit.h)–l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
Contrar susținerilor intimatului, împrejurarea că procesul-verbal cuprinde ștampila Primăriei comunei Cogealac nu satisface cerința în cauză, în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată de agentul constatator I. G. C. care la acel moment nu îndeplinea niciuna dintre funcțiile menționate în dispozițiile menționate și care i-ar fi permis să aplice amenda contravențională, astfel cum rezultă din fișa postului depusă la data de 27.06.2014. Susținerile intimatului cum că de fapt sancțiunea ar fi fost aplicată de primarul comunei Cogealac nu au putut fi reținute din moment ce agentul constatator nu avea această calitate la acel moment. Prin urmare, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100.000 de lei a fost aplicată nelegal.
Este adevărat, legalitatea sancțiunii aplicate nu este menționată expres printre cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal indicate în art.17 din OG nr.2/2001, fiind mai degrabă a chestiune de fond, iar nu de formă. Jurisprudența este însă constată în a aprecia de exemplu că o sancțiune aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, atrage nulitatea necondiționată a procesului-verbal.
Din punctul de vedere al instanței aceeași este situația și în cazul în care agentul constatator nu avea competența să aplice sancțiunea contravențională. În esență este vorba de teoria nulităților extrinseci actului de procedură.
Potrivit art.105 alin.2 C.proc.civ., actele îndeplinite de un funcționar de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
În cazul în care funcționarul este necompetent trebuie cercetat dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, însă într-un caz precum cel în speță este evident că o sancțiune nelegal aplicată atrage prin ricoșeu nulitatea întregului proces-verbal, vătămarea fiind evidentă câtă vreme persoana îndreptățită să aplice sancțiunea ar fi putut să aibă în vedere o altă sancțiune.
În condițiile în care obligația prevăzută nu este doar o condiție de formă ci mai degrabă de procedură, urmărind asigurarea cadrului legal în vedere sancționării faptelor contravenționale de către agentul constatator pentru a permite ulterior instanței să analizeze eventuala plângerea contravențională sub toate aspectele în vederea asigurării garanțiilor prevăzute de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului – latura penală, vătămarea există și nu poate fi acoperită prin cererea adresată petentei instanței. Instanța nu poate valida o sancțiune nelegală, nu poate aplica sancțiunea contravențională și nici nu o poate reindividualiza, mai ales că petenta este cea care a formulat plângerea.
Așadar, procesul-verbal este nelegal astfel încât instanța nu a mai cercetat temeinicia acestuia.
Față de aceste considerente, instanța a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal nr.9359/30.10.2008 cu consecința exonerării petentei de la sancțiunile aplicate.
Potrivit art.274 alin.1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
A constatat instanța că petenta a depus la dosar factura fiscală nr.731/07.01.2013 (în valoare de 91.033,05 lei), precum și extrasul de cont din care rezultă că a fost achitată contravaloarea acesteia. Pe de altă parte, petenta a depus la dosar și raportul de situație privind cheltuielile efectuate în dosar, rezultând un cuantum total de 90.520,51 lei. De asemenea, la rubrica serviciilor prestate se menționează « onorariu de avocat punctual, conform contract nr._/01.09.2003 V. C., act adițional nr.8 din data de 01.09.2003 ». Este evident că între petentă și societatea de avocatură a fost încheiat un contract de consultanță juridică și de reprezentare în fața instanțelor încă din 2003, nerezultând însă că întreaga sumă facturată se referă la cheltuielile efectuate în prezentul dosar, mai ales că părțile s-au judecat și în fața instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit art.274 alin.3, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivar că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Ca o chestiune prealabilă, instanța a apreciat că nu este ținută în cauză de suma la care intimatul a fost obligată să o plătească petentei cu acest titlu în primul ciclu procesual – 7.500 de lei.
A constatat în schimb instanța că prezenta cauză a fost una complexă, fiind invocate o . motive de nulitate, în condițiile în care amenda contravențională aplicată a fost de 100.000 lei, valoarea extrem de ridicată. Pe de altă parte, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. în anul 2008 și a fost soluționat după 6 ani, chiar dacă a existat o perioadă lungă în care a fost suspendat. Mai mult, dosarul a fost casat de instanța superioară cu consecința trimiterii acestuia spre rejudecare. În total în cauză au fost peste 30 de termene de judecată (fond, recurs), termene la care reprezentanții convenționali ai petentei s-au prezentat și au susținut cauza.
Pe de altă parte, culpa procesuală a intimatului este relevantă, din moment ce abia la ultimul termen de judecată a comunicat fișa postului agentului constatator de la data întocmirii procesului-verbal, anterior comunicând o fișă a postului ulterioră din care ar fi rezultat posibilitatea acestuia de a aplica sancțiunile contravenționale.
Prin urmare, deși munca depusă de avocat în prezenta cauză nu justifică onorariul solicitat de 90.520,51 lei, totuși instanța a apreciat că o sumă de 9.000 de lei este rezonabilă.
Instanța nu poate nega existența unui onorariu de succes pe care părțile să-l fi inclus în cheltuielile de judecată, însă a apreciat că acesta nu poate fi pus în sarcina celui care pierde procesul.
Prin urmare, instanța a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 9.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta criticând-o ca fiind neteninică și nelegală în ceea ce privește soluția adoptată cu privire la cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că reducerea onorariului avocațial de la 90.520,51 lei la 9000 lei, este nejustificată, având în vedere numărul termenelor de judecată, respectiv peste 30, ceea ce echivalează cu o sumă extrem de mică pentru asitența juridică acordată petentei la fiecare termen, respectiv sub 300 lei, precum și în raport de complexitatea cauzei și durata procesului.
S-a mai susținut că au fost punctual justificate cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocațial prin raportul de situație de cheltuieli, facturi fiscale, extrase de cont, suma fiind achitată pentru efectuarea tuturor demersurilor necesare exclusiv în acest dosar, demersuri ce au fost individualizate și reunite cuprinsul raportului de situație cheltuieli depus la dosarul cauzei împreună cu nota explicativă a cheltuielilor de judecată din data de 20.02.2013.
Recurenta a mai susținut că, raportat la demersurile efectuate de reprezentantul convențional al petentei pe parcursul soluționării dosarului, suma de 90.520,51 lei este pe deplin justificată, întrucât, după cum reține și instanța de fond, cauza este una foarte complexă, cheltuielile de judecată având drept cauză culpa intimatului, care cu rea credință a transmis instanțeidocumente menite a o induce în eroare cu privire la competența de aplicare a sancțiunilor contravenționale a agentului constatator în speță.
S-a mai arătat că nu este justificată reducerea onorariului de avocat atât prin prisma faptului că plângerea a fost admisă, dar și pentru că onorariul a fost stabilit potrivit Statutului profesiei de avocat, în raport cu dificultatea și amploarea cauzei, a timpului de muncă solicitat, importanța interesului în cauză, dar și avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta petentă și a dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariile minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Acest text de lege este aplicabil în tot cursului procesului civil, inclusiv în faza executării silite, fază distinctă a procesului civil.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Asa dupa cum rezulta cu claritate din prevederile art. 34 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat si dupa cum s-a preluat si în decizia nr. 1479/1996 a Sectiei Comerciale a Curtii Supreme de Justitie, în ceea ce priveste raporturile juridice stabilite între avocat si client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibila.
Însa, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C .pr.civ., potrivit cu care „Judecătorii au însa dreptul sa mareasca sau să micșoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat” nu se intervine în contractul de asistenta judiciara, care îsi produce pe deplin efectele între parti (art. 969 C .civ.), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul partii care a câstigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si de complexitatea cauzei.
Fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata, în care sunt incluse si sumele de bani platite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezinta culpa procesuala, iar în functie de situatia concreta instanta are posibilitatea sa îl oblige pe cel care a pierdut procesul sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul de avocat platit de partea ce a câstigat procesul, apreciind ca aceasta din urma a savârsit un abuz de drept, deci o fapta ilicita si prejudiciabila care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielii de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. (decizia nr.401/14.07.2005 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.274alin.3 Cod procedură civilă)
De asemenea, practica Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea din 24 mai 2006 în cauza Weissman și alții v. României, hotărârea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v. României, hotărârea din 24 mai 2005 cauza B. v. României) a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În concret, Tribunalul apreciază că suma de 9000 lei, stabilită de instanța de fond cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus, este într-un cuantum rezonabil, având în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei, obiectul acesteia, plângere împotriva procesului verbal de sancționare contravențională, munca depusa de avocat, faptul că procesul a fost soluționat într-un număr mare de termene de judecată, criterii ce au fost analizate prin prisma necesitatii asigurarii unui raport de proportionalitate si a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Prin urmare, față de munca depusă de avocatul reclamantului, de complexitatea cauzei, se apreciază că onorariul de 90.520,51 lei solicitat de petentă, este nejustificat, un onorariu de 9000 lei fiind, în situația dată, proporțional și în limita unui cuantum rezonabil.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul apreciază nefundat recursul declarat de recurenta petentă, urmând a-l respinge menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă ., cu sediul ales în București ., parter ., în contradictoriu cu intimat P. C. COGEALAC, cu sediul în ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr.7432/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. N. I. L. O. D. C. Moțîrlichie
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond V.M.
Red.decizie jud.C.Moțârlichie/08.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 109/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 2828/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
