Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1910/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1910/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 2927/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1910/2014
Ședința publică de la 29 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. C. cu sediul în C., .. 14 A, jud. constanța și pe pârâta DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI București, ., sector 5, având ca obiect contestație act administrativ fiscal DECIZIE NR._/25.09.2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă consilier juridic Stanev L., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Întrebat, reprezentantul reclamantului precizează că se contestă actul administrativ emis de pârâtă, arătând totodată că, contestația la executare a făcut obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei C..
Instanța față de obiectul precizat al cererii prin raportare la art. 172 și urm din OG nr. 92/2003 cu referire la art. 713 și art. 650 Cod pr.civ. invocă din oficiu excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la executare și pune în discuție această excepție.
Față de obiectul cererii, contestația la actul emis de pârâtă reprezentantul reclamantei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale.
Instanța, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ prin raportare la disp. art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 invocă excepția necompetenței materiale a instanței și pune în discuție această excepție.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ prin raportare la valoarea acestuia, respectiv art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 reprezentantul reclamantului precizează că instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalului C. secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra excepției necompetenței materiale :
Prin contestația la executare adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta . contradictoriu cu Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat.
- anularea Deciziei_/25.09.2013 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei 101/22.03.2013 privind instituirea obligației de plată a sumei de 3.606.148 lei cu titlu de accesorii
- anularea titlului executoriu nr._/08.05.2013 și a somației de executare nr. 61/_ /_ din 08.05.2013, emise în cadrul dosarului de executare silită_/_ /_
În motivare arată contestatoarea că în cursul anului 2008 urmare a efectuării unui control fiscal a fost întocmită Decizia de impunere nr. 279/30.06.2008 prin care a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a sumei de_ lei reprezentând debit (_ lei) și penalități de întârziere (_ lei), sume achitate prin OP 2680/10.12.2009
Asupra debitului în cuantum de_ lei, se precizează, au fost determinate accesorii în cuantum de_ lei, apreciind că în mod eronat a fost stabilită obligația de plată prin raportare la plata efectuată prin OP 594/22.03.2008, fiind efectuată o plată dublă a sumei de_,25 lei, care a fost ulterior compensată prin Deciziile de compensare 701/15.05.2013, respectiv 724/ 27.05.2013.
Suma de_ lei se precizează, reprezintă accesorii determinate pentru perioada 01.06.2008 – 10.12.2009 care nu era instituită la data plății și ca urmare R. C. a fost obligat la restituirea sumei neutilizate de_ lei conform al.8 din HG 1095/01.10.2009, astfel că această sumă nu reprezintă obligație de plată și este exceptată de la calculul de dobânzi conform art. 22 din OG 92/2003.
Invocă totodată în susținere dispozițiile art. 218 al.2 din OG 92/2003, art.1 și art. 10 din legea 554/2004, respectiv art. 28 din OUG 94/2011.
Au fost atașate contestației în copie înscrisuri (filele 11 -10, 31 - 46)
Intimata a depus întâmpinare (filele 49-54), prin care a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii relativ la capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu și a somației de plată prin raportare dispozițiile legale invocate în susținere.
Invocă în susținerea excepției dispozițiile art. 141 al.1, respectiv art. 172 din OG 92/2003.
Pe fond solicită respingerea contestației motivat de următoarele considerente:
Prin Decizia 101/22.03.2013 a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a accesoriilor aferente restituirii de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți în sumă de_ lei pentru perioada 30.05.2008 – 10.12.2009, obligație integral îndeplinită, astfel că cererea apare ca lipsită de obiect.
Prin Raportul de inspecție fiscală nr._/30.06.2008 și Decizia de impunere nr. 279/04.07.2008, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor debite:
- restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, în sumă de 6.451.069 lei
- dobânzi/majorări aferente acestor restituiri de fonduri în sumă de 2.525.713 lei, determinate până la data de 30.05.2008
- TVA de plată în sumă de 3.125.238 lei
- dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 2364 lei, determinate până la data de 30.05.2008
Reclamanta, se arată, a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, soluționată în sensul respingerii prin Decizia nr. 350/24.10.2008. Invocă totodată în susținere dispozițiile art. 2 din legea 571/2003, art. 2, art. 22 din OUG 94/2011, art. 119 al.1, art. 120 al. 1 din OG 92/2003, apreciind în sensul că sumele stabilite de plată cu titlu de subvenții de restituit în anul 2008, au fost achitate la data de 10.12.2009, motiv pentru care în mod corect organul de administrare a procedat la calcularea obligațiilor fiscale accesorii și pentru perioada cuprinsă între data de 30.05.2008 și 10.12.2009
Au fost atașate în susținere înscrisuri (filele 55-69)
La termenul din 29.07.2014, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței prin raportare la obiectul cererii și dispozițiile art. 172 din OG 92/2003, cu referire la art. 650, respectiv art. 713 c.proc.civ care a fost pusă în discuția părților potrivit disp. art. 248 c.proc.civ, asupra căreia se reține :
Prin Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 101/22.03.2013 a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 3.606.148 lei reprezentând accesorii aferente restituirilor de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, conform HG 1095/2009 privind repartizarea către bugetele locale a unor sume pentru operatorii economici care asigură energia termică pentru populație.
Împotriva actului administrativ fiscal a fost promovată potrivit art. 205 și urm., contestație fiscală, soluționată prin Decizia_/24.09.2013, în sensul respingerii.
În temeiul titlului de creanță reprezentat de Decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 101/22.03.2013 a fost emis în temeiul art. 141 din OG 92/2003 titlul executoriu nr._/08.05.2013, fiind pornită executarea silită în vederea realizării creanței în cuantum de 3.606.148 lei cu titlu de accesorii aferente restituirii de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, formându-se în acest sens dosarul de executare_/61/_ /_.
În cadrul dosarului de executare menționat a fost emisă în temeiul disp. art. 145 din OG 92/2003 somația de executare.
Potrivit disp. art. 172 al. 1 și 4 din OG 92/2003.
(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.(….)
(4)Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
De asemenea dispozițiile art. 713 al.1 c.proc.civ statuează în sensul Contestația se introduce la instanța de executare (…), iar potrivit art. 650 al.1 și 2 c.proc.civ stabilesc:
(1)Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel
(2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursurile executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (….)
Prin Decizia XIV/2007 pronunțată de ICCJ în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitor la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal a fost statuat în sensul că: Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În situația de speță, reclamanta promovează în temeiul art. 172 și urm din OG 92/2003 contestație împotriva titlului executoriu și a somației de executare, apreciindu-se că în speță fata de considerentele de fapt si de drept expuse, competența dezlegării raporturilor de drept material devenite litigioase și deduse judecății revine judecătoriei, împrejurare față de care în temeiul disp. art. 132 al.1 c.proc.civ va fi declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În temeiul disp. art. 139 c.proc.civ instanța apreciază asupra disjungerii capătului de cerere având ca obiect contestație act administrativ fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul R. C. cu sediul în C., .. 14 A, jud. constanța și pe pârâta DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI București, ., sector 5, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei C..
Dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestație act administrativ fiscal și formarea unui nou dosar.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 29.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. N. E. N.
conf.art. 426 al.4 c.proc.civ
semnează grefier A. N.
red. jud. C. N./19.08.2014/2.ex
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2089/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1703/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
