Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 24/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1871/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 24
Ședința publică din data de 12.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de apelant petent TICULESCU C. S., cu domiciliul în Siret, .. 26, etaj 3, apt. 13, județ Suceava, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1904/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria M., intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.02.2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 08.05.2013, petentul T. C. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2013 încheiat de I.P.J. C. - Serviciul Rutier și exonerarea de plata amenzii aplicate de agentul constatator.
În subsidiar, petentul a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii cu amendă contravențională cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 întrucât nu menționează ocupația și locul de muncă ale contravenientului, a fost întocmit la KM 33 deși fapta contravențională a fost săvârșită la Km 32+33, petentul s-a simțit constrâns de felul în care a procedat agentul constatator, care nu i-a prezentat garanțiile dreptului la apărare de care ar fi beneficiat iar vătămarea, constând în dreptul de apărare al petentului, este vădită și dovedită.
S-a mai arătat de către petent faptul că la rubrica destinată încadrări juridice a faptei contravenționale se menționează un act normativ abrogat iar agentul constatator nu a făcut nicio mențiune cu privire la mijloacele tehnice certificate și verificate metrologic utilizate la constatarea contravenției, obligatorii potrivit art. 109 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, petentul a arătat că la data de 21.04.2013, în jurul orelor 16,00, se deplasa regulamentar la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare_ pe DN 39, dinspre C. spre M., iar în apropiere de . a țâșnit din mașina poliției rutiere un polițist care i-a făcut semn să oprească, i-a cerut documentele la control dar nu i-a adus la cunoștință motivul opririi în trafic iar într-un târziu l-a informat că a circulat cu viteza de 86 Km/oră în localitate dar a refuzat să îi prezinte vreo dovadă cu privire la fapta imputată.
Petentul a mai arătat și faptul că procesul-verbal contestat este netemeinic întrucât a circulat în afara localității, cu viteza legală, nu existau panouri de limitare a vitezei și, prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și în raport de art. 6 din Convenție, se bucură de prezumția de nevinovăție astfel că intimatului îi revine sarcina dovedirii faptei pentru care s-a dispus sancționarea prin procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Plângerii i-a fost anexat în copie procesul-verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2013 încheiat de I.P.J. C. - Serviciul Rutier.
Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, adresa nr._/2013 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție C. – SPR C., planșă fotografică înregistrată cu aparatul radar la data de 21.04.2013, ora 16,10, buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 eliberat de Laboratorul de Metrologie al B.B.S.C. Communications Systems S.R.L., atestatul operatorului radar C. I., certificatul de aprobare model nr. 185/2001 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, adresele nr._/2007 și nr._/2009 emise de Biroul Român de Metrologie Legală și suport DVD privind imaginile înregistrate de aparatul radar.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și testimonială iar în apărare, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, planșă fotografică și înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal contestat.
Deliberând asupra probelor solicitate de părți, instanța a apreciat că proba cu înscrisuri, solicitată de petent, și probele cu înscrisuri, planșă fotografică și înregistrarea video a faptei contravenționale, solicitate de intimat, sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și văzând dispozițiile art. 258 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 Cod pr. civilă, le-a încuviințat.
Cât privește proba testimonială și proba cu interogatoriu solicitate de petent, instanța a apreciat că nu sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei având în vedere situația de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar și înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului și văzând dispozițiile art. 258 alin. 1 rap. la dispozițiile art. 255 alin. 1 Cod pr. civilă, le-a respins motivat prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.10.2013.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluționării plângerii instanța a reținut următoarea situație de fapt.
Prin procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2013 încheiat de I.P.J. C. - Serviciul Rutier, petentul T. C. S. a fost sancționat cu 6 puncte – amendă în cuantum de 450 lei și 4 puncte de penalizare, în temeiul art.101 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată și art. 121al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 21.04.2013, orele 16,10, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 39 - Km 32+300, în zona de limitare a vitezei la 50 KM/oră, cu o viteză de 86 km/h, viteză înregistrată de aparatul radar Pyt_ montat pe auto cu număr de înmatriculare_ .
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea că nu a circulat cu viteza menționată în cuprinsul acestuia, nu este vinovat și nu i-au fost arătate planșele foto.
Din analiza planșei fotografice anexate la dosar și a înregistrării efectuate cu aparatul radar și comunicată instanței pe suport DVD se reține împrejurarea că reiese că la momentul înregistrării, respectiv 21.04.2013, orele 16,10, autovehiculul înmatriculat cu numărul_ circula cu viteza de 86 km/h.
Din adresa nr._/2013 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție C. – SPR C. coroborată mențiunile din procesul-verbal de contravenție contestat și cu imaginile înregistrate de aparatul radar, instanța reține că autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de petent se afla la momentul înregistrării radar pe DN 39, KM 32+300, în raza de acțiune indicatorului de limitare a vitezei la 50 Km/oră, mențiune cuprinsă și în procesul-verbal de contravenție contestat, operator radar a fost agent șef de poliție C. I., procesul-verbal a fost întocmit de agent Cralev C. iar abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla în staționare pe DN 39.
Având în vedere faptul că la momentul săvârșirii faptei ce i-a fost reținută în sarcină petentul se deplasa pe DN 39, KM 32+300, în raza de acțiune indicatorului de limitare a vitezei la 50 KM/oră, instanța constată că petentul a depășit limita de viteză legal admisă cu 36 de km/h.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001 iar procesul-verbal de contravenție atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție contestat nu menționează ocupația și locul de muncă ale petentului, instanța apreciază că nu sunt de natură a afecta legalitatea procesului-verbal de contravenție, petentul nefăcând dovada, în condițiile art. 175 și art. 249 Cod procedură civilă, a vreunei vătămări suferite ca urmare a lipsei mențiunilor invocate și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contravențional.
Susținerile petentului în sensul că procesul-verbal nu a fost întocmit de operatorul radar la locul săvârșirii contravenției nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție câtă vreme actul de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de către un agent de poliție făcând parte din același echipaj de poliție rutieră ca și operatorul radar, pe baza înregistrărilor efectuate cu ajutorul cinemometrului folosit de către operator, iar OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002 nu reglementează obligativitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție doar la locul și la momentul comiterii faptei contravenționale.
Susținerile petentului în sensul că fapta contravențională a fost în mod ambiguu descrisă iar procesul-verbal nu face mențiune cu privire la mijloacele tehnice utilizate la constatarea faptei nu pot fi primite, din analiza actului de constatare și sancționare a contravenției rezultând că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă în mod corespunzător iar agentul constatator a indicat în mod expres datele de identificare ale aparatului radar, respectiv Pyt_ montat pe auto cu număr de înmatriculare_, elemente suficiente pentru verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru funcționarea cinemometrului.
Instanța mai reține faptul că potrivit art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, potrivit art. 108 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenție depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar potrivit art. 101 alin.2 din OUG nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Având în vedere faptul că la momentul săvârșirii faptei ce i-a fost reținută în sarcină petentul se deplasa pe DN 39, Km 32+300, în raza de acțiune indicatorului de limitare a vitezei la 50 KM/oră, instanța constată că petentul a depășit limita de viteză legal admisă cu 36 de km/h iar fapta contravențională reținută în sarcina petentului, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, a primit o corectă încadrare juridică iar susținerile petentului referitoare la acest aspect sunt nefondate.
Cât privește susținerile petentului în sensul că agentul constatator nu i-a respectat dreptul la apărare și procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, instanța apreciază, de asemenea, că nu pot fi primite.
Astfel, procesul-verbal de contravenție contestat a fost semnat de către petent și cuprinde și obiecțiunile formulate de acesta din urmă cu prilejul întocmirii actului de constatare și sancționare a contravenției, împrejurare care atestă respectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Tot astfel, nerespectarea textului de lege menționat anterior nu atrage nulitatea absolută a procesului – verbal ci nulitatea relativă, cu condiția dovedirii unei vătămări, interpretare ce rezultă din Decizia nr. XXII/19 martie 2007, decizie în cuprinsul căreia Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește toate condițiile de formă și de fond impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, în speță, fiind îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul aparatului radar ( cinemometru) instalat la autospeciala cu număr de înmatriculare_ și a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 21.04.2013, conform buletinului de verificare metrologică nr._/16.08.2012 eliberat de Laboratorul de Metrologie al B.B.S.C. Communications Systems S.R.L. și anexat la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005.
Susținerile petentului în sensul că nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat nu pot fi primite.
Astfel, petentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă și nu a făcut dovada afirmațiilor anterior menționate și, mai mult, susținerile petentului în sensul că a circulat cu viteza legală au fost combătute prin probele administrate în cauză și din care rezultă atât viteza de deplasare a autoturismului condus de petent cât și sectorul de drum pe care a fost săvârșită fapta contravențională.
În concluzie, probele administrate în cauză relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, aspect față de care instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, întrunește atât sub aspect subiectiv cat și sub aspect obiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de textele legale indicate de agentul constatator.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanța a constatat și împrejurarea că atât sancțiunea principală aplicată petentului cât și sancțiunea complementară - 4 puncte de penalizare, au fost în mod corect individualizate de către agentul constatator, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 al.3 din OG 2/2001 și de OUG nr. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale le contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta săvârșită de petent nu este de gravitate redusă, sancțiunea principală aplicată petentului și sancțiunea complementară au fost în mod corect individualizate de agentul constatator și sunt de natură să conducă la realizarea scopului preventiv, educativ și de exemplaritate al sancțiunilor contravenționale.
Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2013 încheiat de I.P.J. C. - Serviciul Rutier ca fiind legal și temeinic întocmit.
În termen legal petentul a formula apel împotriva sentinței civile nr. 1904/2013 pronunțată de Judecătoria M..
În motivarea apelului se arată că hotărârea apelată a fost pronunțat’ cu aplicarea greșită a legii, invocând aspectele de nelegalitate și netemeinicie din plângere.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Instanța de fond a apreciat corect legalitatea procesului verbal reținând că nemenționarea în procesul verbal a ocupației și locul de muncă ale apelantului nu atrage anularea procesului verbal întrucât nu i-a produs nici o vătămare care să poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
De asemenea organul constatator a făcut o descriere corespunzătoare a faptei, invocând corect fapte în raport de OUG 1495/2001 astfel că susținerile petentului apelant sunt nefondate.
Instanța de fond a comunicat pârâtului întâmpinarea și înscrisurile depuse la organul constatator astfel că petentul a răspuns la întâmpinare conform înscrisurilor din dosar. Prin urmare se înlătură criticile apelantului referitor la lipsa de apărare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal se reține:
Instanța de apel are în vedere faptul că, pornind chiar de la definiția contravenției – faptă antisocială de un pericol social redus în comparație cu faptele calificate drept infracțiuni, sancționarea acesteia nu impune efectuarea unei anchete prealabile în situația în care fapta contravențională este constatată, în mod direct și concomitent săvârșirii, de către agentul constatator.
Astfel, deși art. 109 al. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că: constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, constatarea cu un mijloc tehnic certificat sau omologat este obligatorie numai pentru anumite fapte contravenționale, care presupun operațiuni de măsurare, pentru determinarea vitezei (art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 sau pentru stabilirea prezenței și a concentrației de alcool în aerul expirat (art. 88 al. 3 și 4 din OUG nr. 195/2002) care nu pot face obiectul unei constări ex sensibus nici a agentului constatator și nici a altei persoane. Pentru celelalte contravenții, este posibilă dar nu obligatorie constatarea faptei cu un mijloc tehnic (de exemplu, camera video a aparatului cinemometru), situație în care potrivit art. 109 al.3 din OUG nr. 195/202 procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Astfel, potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar din interpretarea per a contrario a disp. art. 109 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, precum și ale art. 149 din OG 5/2001 rezultă că este necesară confirmarea faptelor de către martori atunci când constatarea contravențiilor nu s-a realizat cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și procesul-verbal este încheiat în lipsa contravenientului, sau, potrivit dreptului comun, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.
Rezultă astfel potrivit dreptului național, contravenția pentru care a fost sancționat petentul-intimat putea fi sancționată direct de către polițistul rutier, fără a fi necesare alte mijloace de probă.
Urmează ca instanța de recurs să analizeze dacă potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului o astfel de constatare este suficientă pentru a proba săvârșirea faptei.
Astfel, din nici un paragraf al Hotărârii Curții Europene a Dreptului Omului în cauza A. contra României, invocată de către intimatul-petent, nu reiese faptul că instanța europeană consideră procedura contravențională ca neconformă Convenției, doar modul de aplicare a acesteia conducând la condamnarea statului român. Curtea a avut în vedere faptul că, la data aplicării sancțiunii, în caz de neplată a amenzii contravenționale, OG nr. 2/2001 prevedea posibilitatea înlocuirii acesteia cu sancțiunea închisorii contravenționale, situație în care garanțiile procedurale oferite acuzatului/petentului trebuie să fie mai puternice în cazul analizat de Curte decât în reglementarea actuală, în care închisoarea a fost înlăturată din sancțiunile contravenționale. Determinantă pentru instanța europeană în constatarea încălcării articolului 6 din Convenția de către autoritățile naționale a fost modalitatea de administrare și interpretare a probelor, soluția de respingere a plângerii bazându-se pe mărturia chiar a persoanei față de care s-a săvârșit contravenție, contravenție care nu fusese constatată în mod direct de către agentul constatator ci adusă la cunoștința acestuia de către același martor. Instanța europeană, pe bună dreptare, a apreciat ca nefiind satisfăcute exigențele impuse de principiile nemijlocirii și contradictorialității cu privire la acest martor, care, fiind determinant pentru încheierea procesului verbal, nu a fost audiat de către instanță.
Prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat în temeiul art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, cu referire la art. 102 alin. 1 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a fost depistat de aparatul video - radar, conducând autoturismul, pe DN 39 km._ cu viteza de 86 km/h, în zona de limitare a vitezei la 50 km/h.
Săvârșirea faptei este dovedită prin transpunerea pe suport de hârtie a înregistrării efectuate cu cinemometrul marca Pyhon II având . nr._ montat pe autospeciala cu nr._ .
Întrucât s-a făcut dovada de către organul constatator în fața instanței de fond, prin buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 eliberat de Biroul române de Metrologie Legală, a împrejurării că cinemometrul marca Python II montat pe autospeciala cu nr._, menționat în procesul-verbal de contravenție, era verificat metrologic iar verificarea era în termen de valabilitate raportat la data constatării faptei contravenționale, termenul de valabilitate al verificării metrologice nefiind expirat la data constatării faptei.
Săvârșirea faptei rezultă atât din înregistrarea video cât și din fotografiile depuse astfel că instanța va înlătura ca neîntemeiate apărările apelantului privind criticile planelor foto.
Pentru aceste aspecte apreciind că instanța de fond a făcut op corectă aplicare și interpretare a probelor, pronunțând o hotărâre legală și temeinică va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant petent TICULESCU C. S., cu domiciliul în Siret, .. 26, etaj 3, apt. 13, județ Suceava, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1904/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria M., intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2014.
P., JUDECATOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.G.M.
redact.jud.M.C./21.02.2014
tehnodact.gref.M.G./27.02.2014/4 ex.
.
emis 2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:13pt">
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 38/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
