Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1259/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 11815/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1259/APCA
Ședința publică din 16.12.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL G. cu sediul în București ., ., intimat ., cu sediul în C. ., .,. sentinței civile nr._/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantă cj Putinică A. conform delegației depuse și pentru intimată av. T. Calipetre.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând, solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentruj părți. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 16.12.2014 și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința menținerii procesului verbal ca temeinic și legal. Arată reprezentanta apelantei că petenta avea obligația de a obține autorizație de mediu pentru toate activitățile care făceau obiectul reglementării din punct de vedere al mediului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate. Arată reprezentanta intimatei că în nici un moment societatea petentă nu a susținut că activitatea încadrată în codul CAEN REV 2 4677 nu ar avea nevoie de autorizație de mediu, fiind evident că pentru desfășurarea acestei activități este necesară autorizarea prealabilă. Petenta susține și instanța de fond a reținut că activitatea este efectiv desfășurată în baza contractului cu prestatorul Lafarge Ciment Medgidia, nu se încadrează sub nicio formă la codul CAEN REV 2 4677 ci la 4618 (intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific n.c.a). Arată reprezentanta intimatei că problema a pornit de la interpretarea greșită a legii dată de către G. de Mediu. Mai precizează că apelanta consideră că activitatea de intermediere în transferul de deșeuri în vederea valorificării ar reprezenta o activitate de comerț cu ridicata al deșeurilor, activitate pentru care legea impune deținerea unei autorizații de mediu, când în fapt, petenta este un simplu intermediar în cadrul activității ample de valorificare a deșeurilor prin co-incinerare. Arată că această activitate nu este încadrabilă în codul CAEN REV 2 4677 ci la 4618 ( intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor, aspecte care sunt dovedite prin înscrisurile atașate la dosar, respectiv există un răspuns din partea Institutului Național de S. care este singura autoritate care stabilește încadrarea unei anumite activități într-un cod CAEN. Se mai precizează că petenta a făcut în acest sens o solicitare către Institutului Național de S. primind un răspuns în sensul că activitatea pe care o desfășoară ., în legătură cu aceste contracte de notificare, este o activitate de intermediere, care se încadrează în codul 4618, care nu se supune autorizării de mediu. Se mai arată că apelanta a încercat pe parcursul procesului și prin motivele de apel să inducă ideea că autorizația de mediu ar fi necesară chiar dacă nu se desfășoară efectiv activitatea respectivă, pentru simplul fapt că acest cod CAEN 4677 este prevăzut printre obiectele de activitate secundară ale petentei. Mai arată că ulterior amendării de către G. de Mediu, petenta a obținut autorizația de mediu pentru comerț cu ridicata deșeuri- pentru codul CAEN 4677, însă deținerea acestei autorizații nu reprezintă nicio formă de recunoaștere a susținerilor apelantei privind tipul de activitate desfășurată de petentă anterior și nici săvârșirii contravenției reținute prin procesul verbal contestat. De asemenea, deținerea autorizației de mediu nu îndeamnă că societatea petentă chiar efectuează asemenea activități de comerț cu ridicata ci doar îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru acest tip de comerț. Față de aspectele invederate, solicită respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
În replică reprezentanta apelantei, arată că deși apărătorul intimatei susține că nu putea obține autorizații pentru toate obiectele de activitate ulterior controlului a obținut această autorizație de mediu, aproximativ cu 5 luni mai târziu de la data efectuării controlului. De asemenea, facturile despre care s-a făcut vorbire nu au fost prezentate, G. Națională de Mediu a obținut acele facturi de la societatea Lafarge.
Reprezentanta intimatei în replică, arată că această autorizație de mediu a fost obținută tocmai pentru a putea desfășura activitatea și pentru a nu se considera de către partenerii contractuali că din cauza petentei nu se poate desfășura activitatea.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, reclamanta S.C. „P. G.” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 08.04.2013 emis de intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul G. (în continuare GNM-CG), solicitând anularea actului atacat, revocarea sancțiunilor contravenționale aplicate și restituirea amenzii achitate, în cuantum de_ lei.
În motivarea plângerii, arată reclamanta că în anul 2010 a demarat procedura legală în vederea desfășurării activității de intermediere a valorificării prin co procesare de deșeuri combustibile aduse din Italia, iar în urma analizării întregii documentații depuse, Agenția pentru Protecția Mediului C. a refuzat primirea dosarului de autorizare pe motiv că activitatea ce urma a se desfășura nu se încadrează în Codul CAEN 4677, impunându-se includerea în obiectul de activitate a două noi coduri (4618 și 4619), dar și că activitatea de brokeraj/ intermediere a transferului de deșeuri în vederea valorificării, conform Regulamentului CE nr. 1013/ 2006, nu necesită autorizație de mediu.
Mai arată reclamanta că, în urma unui control efectuat la data de 16.01.2013, GNM-CG nu a constatat vreo încălcare a prevederilor legale de către S.C. „P. G.” S.R.L. Cu toate acestea, reclamantei i-a fost comunicat ulterior procesul-verbal . nr._/ 08.04.2013, prin care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, în temeiul art. 96 alin. 2 paragraf 1 din O.U.G. nr. 195/ 2005, pentru încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Apreciază reclamanta că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, susținând că, la data de 03.03.2011, GNM-Comisariatul C. efectuase un control asemănător, fără a constata încălcarea legii de către societatea verificată, iar, în luna martie 2013, G. Financiară C. a realizat un control privind înregistrările contabile ale activităților desfășurate de S.C. „P. G.” S.R.L., fără a reține vreo încălcare a legii.
Învederează reclamanta că intimata face confuzie între doi termeni delimitați în mod distinct de Legea nr. 211/ 2011 și Regulamentul CE nr. 1013/ 2006, respectiv de broker și de comerciant. Astfel, în vreme ce activitățile efectuate de S.C. „P. G.” S.R.L. sunt de prestări servicii - intermediere (brokeraj), organul constatator îi impută încălcarea unor norme legale aplicabile comerciantului.
Mai arată reclamanta că a achitat suma de_ lei, cu titlu de amendă, astfel că, urmare a anulării procesului-verbal de contravenție, cere și restituirea acestei sume.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 28 și art. 31 din O.G. nr. 2/ 2001, art. 4, art. 13-15, art. 21-23, art. 36 alin. 1 și 4 din Legea nr. 211/ 2011, art. 2 din Regulamentul CE nr. 1013/ 2006, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Intimata a depus întâmpinare (f. 71-75), solicitând respingerea plângerii, apreciind că S.C. „P. G.” S.R.L. este comerciant al deșeurilor provenite din Italia, în legătură cu care s-au efectuat verificările și s-a aplicat sancțiunea contravențională.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 și art. 205 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Reclamanta a formulat, potrivit art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, răspuns la întâmpinare (f. 101-107), prin care contrazice argumentele expuse de intimată prin întâmpinare, în susținerea apărării proprii, constând în lipsa calității de comerciant a S.C. „P. G.” S.R.L.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă_/06.12.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal contestat.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 08.04.2013 emis de intimata GNM-CG (f. 67), reclamanta S.C. „P. G.” S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 96 alin. 2 paragraf 1 din O.U.G. nr. 195/ 2005, pentru încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 16.01.2013 – ora 12:00, a desfășurat activități de import/ transfer de deșeuri provenite din Italia, livrate către Lafarge Ciment România S.A. în vederea co-incinerării, fără a deține acte de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, pentru activitatea de comercializare deșeuri, potrivit Ordinului 1798/ 2007.
Sancțiunea s-a dispus în baza constatărilor consemnate în Nota de Constatare nr. 8/ 16.01.2013 (f. 26-29).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/ 2005 impune persoanelor fizice și juridice obligația de a solicita și obține actele de reglementare, potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente.
La rândul său, art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2005 sancționează, cu amendă de la_ la_ pentru persoane juridice, încălcarea obligației de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 privind Procedura de emitere a autorizației de mediu, această procedură se aplică pentru reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului a activităților prevăzute în anexa nr. 1 - LISTA activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu.
Instanța a mai reținut că Anexa Legii nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor definește la pct. 4 noțiunea de „broker” - orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deșeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deșeurilor, iar la pct 8 noțiunea de „comerciant” - orice întreprindere/operator economic care acționează în nume propriu pentru cumpărarea și pentru vânzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv acei comercianți care nu intră fizic în posesia deșeurilor.
Prin Contractul de brokeraj pentru transferul de combustibil derivat din deșeuri (CDR) nr. CTPG 27’11/ 11.07.2011, intervenit între importator/ destinatar S.C. „P. G.” S.R.L., exportator/ notificator Eco Valsabbia s.r.l. și stația de recuperare Lafarge Cimenti S.A. București (f. 47-52), s-a convenit transferul, de către S.C. „P. G.” S.R.L., de CDR produs pe teritoriul italian, cu scopul recuperării prin valorificare energetică cu ajutorul fabricilor, conform legislației române și europene în materie, în vigoare.
Anterior, la 04.12.2009, fusese încheiat Contractul de prestări servicii nr. 2031, între S.C. „P. G.” S.R.L. - în calitate de comerciant/ beneficiar, D. S.p.a. - în calitate de furnizor/ expeditor și S.C. „Lafarge Ciment (Romania)” S.A. - în calitate de prestator, având ca obiect achiziționarea/ procurarea de pe piața externă, de către beneficiar, pentru vânzarea către prestator, a produselor CDR (combustibil solid din deșeuri nepericuloase).
Prin adresa nr. 1512/ DCPR/ 20.10.2011 (f. 25), Agenția Națională pentru Protecția Mediului a comunicat reclamantei faptul că „activitatea declarată încadrată în clasa CAEN, cod 4618 și 4619, nu se supune procedurii de emitere a autorizației de mediu, conform prevederilor Ordinului nr. 1789/2007, modificat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1298/ 2011, anexa nr. 1”.
Prin adresa nr._/ 20.05.2013, Institutul Național de S. a comunicat reprezentanților societății reclamante că activitatea de „intermediere a valorificării energetice prin co-procesare la instalații din România a deșeurilor combustibile”, constând în „facilitarea relațiilor comerciale între producător și valorificator, demersuri realizate pentru obținerea Notificării de transfer, comunicarea permanentă cu autoritățile, angajarea în numele producătorului a societății de agenturare, etc.” se regăsește, potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN Rev. 2, în cadrul clasei 4618 „Intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific n.c.a.”
Din coroborarea celor două adrese cu activitățile concrete desfășurate de S.C. „P. G.” S.R.L. în virtutea raporturilor contractuale intervenite potrivit Contractului de brokeraj pentru transferul de combustibil derivat din deșeuri (CDR) nr. CTPG 27’11/ 11.07.2011, reiese, apreciază instanța, că societatea reclamantă nu este comerciant, ci broker, în sensul Anexei Legii nr. 211/ 2011, astfel că aceasta a fost îndreptățită a considera că nu avea nevoie de autorizarea la care face referire agentul constatator.
Totodată, se observă, se reține, că organele de control din cadrul GNM - Comisariatul C. au întocmit Nota constatare nr. 8/ 03.03.2011 (f. 31-32), ocazie cu care au reținut că, pentru transferul a_ t deșeuri de plastic, S.C. „P. G.” S.R.L. a obținut acordul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr. 311/ ANPM/ 12.04.2010, expeditor fiind D. S.p.a., destinatar S.C. „P. G.” S.R.L., iar valorificator S.C. „Lafarge Ciment (Romania)” S.A.
Așadar, a apreciat instanța, la acel moment nu s-a considerat că se impune autorizarea S.C. „P. G.” S.R.L., din partea ANPM, cu privire la activitățile desfășurate, fiind suficient, din punctul de vedere al organelor de control, acordul de transfer exprimat de această instituție. Or, dacă referitor la acea activitate s-ar fi apreciat că se impune autorizarea din partea autorității de mediu, societatea controlată ar fi fost încă de atunci sancționată contravențional. Prin urmare, lipsa de consecvență a GNM, invocată de reclamantă în ceea ce privește modul de interpretare a normelor legale incidente, se confirmă.
Potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001 - „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului G. al Municipiului București”.
Față de cele anterior reținute, Judecătoria a apreciat că faptei imputate reclamantei îi lipsește vinovăția, cerută în mod expres de art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001, motiv pentru care plângerea va fi admisă, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 08.04.2013. Desigur că în această situație actul sancționator va fi lipsit de efecte juridice, astfel că nu se impune ca instanța să dispună și „revocarea sancțiunilor contravenționale aplicate”, astfel cum cerere reclamanta.
În ceea ce privește cererea reclamantei de restituire a amenzii plătite, instanța a apreciat că, în lipsa unui text de lege care să permită în procedura contravențională restituirea sumelor achitate de contravenient, această cerere trebuie formulată pe cale administrativă, în baza hotărârii definitive de admitere a plângerii, la instituția în contul căreia a ajuns suma plătită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 07.10.2014.
În motivarea apelului invocă apelanta faptul că prima instanță a interpretat în mod greșit probatoriul administrat și nu a analizat toate motivele de temeinicie, apreciind în mod eronat faptul că activitatea desfășurată de petentă conform codului CAEN 4677 Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor nu se supune autorizării din punct de vedere al mediului, prin raportare la Ordinul 1798/19.11.2007
Invocă totodată în susținere disp. art. 2 pct. 9, art. 12 al.1, art. 14 al.2, art. 94 al.1 din OUG 195/2002, precizând faptul că petenta a solicitat autorizarea, ulterior efectuării controlului și aplicării sancțiunii, astfel că în mod eronat a fost apreciat în sensul că pentru codul de activitate corespunzător, nu este necesară autorizarea prin raportare la dispozițiile legale incidente.
În referire la procesul verbal de contravenție, apreciază că acesta este nelegal și temeinic întocmit, iar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, aceasta a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 21 al.3 din OG 2/2001.
În drept au fost invocate disp. HG 1005/2002, OG 2/2001, OUG 195/2002, OINS 337/2007, Ordin 1798/19.11.2007, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata petentă a depus întâmpinare (filele 21-24), prin care solicită respingerea apelului ca nefondat motivat de următoarele considerente:
Activitatea efectiv desfășurată de petentă nu se încadrează la codul 4677, ci la 4618, respectiv intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific și 4619 intermedieri în comerțul cu produse diverse, activități pentru care nu este necesară autorizația de mediu, aspect probat prin Adresele INS_/ 20.05.2013, a ANPM nr. 1512/20.10.2011 și nr. 1/2542/MF/10.07.2013.
Astfel, apreciază că sancționarea sa are la bază interpretarea în mod eronat a unor dispoziții legale și clauze contractuale, în condițiile în care societatea este intermediar în valorificarea deșeurilor prin co-incinerare. Activitatea petentei constă tocmai în facilitatea contractului producătorului cu prestatorul de servicii, negocierea tarifului de co-incinerare, pregătirea, în parte a documentației necesare ANPM, etc, iar pentru această activitate încasează un comision, plătit de producător. În acest circuit, petenta nu acționează niciodată în nume propriu, nu cumpără și nu vinde deșeurile respective.
Din punct de vedere financiar, se arată, în virtutea principiului poluatorul plătește producătorul deșeurilor plătește petentei prețul co-incinerării, la care se adaugă comisionul acesteia, care la rândul acesteia său achită prețul acestor servicii prestatorului.
Solicitarea și obținerea autorizației de mediu ulterior aplicării sancțiunii se menționează nu echivalează cu o recunoaștere a faptei, ci probează faptul că societatea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea unei astfel de activități.
În drept au fost invocate disp. art. 28, 31 din OG 2/2001, art. 2 din Regulamentul CE 1013/2006, art. 4, art. 13-15, art. 21-23, art. 36 al.1 și 4 din legea 211/2011, pct. 15 din Regulamentul CE NR. 669/2008, Ordinul 337/2007.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al. 1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 08.04.2013, reclamanta S.C. „P. G.” S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 96 alin. 2 paragraf 1 din O.U.G. nr. 195/ 2005, pentru încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 16.01.2013 – ora 12:00, a desfășurat activități de import/ transfer de deșeuri provenite din Italia, livrate către Lafarge Ciment România S.A. în vederea co-incinerării, fără a deține acte de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, pentru activitatea de comercializare deșeuri, potrivit Ordinului 1798/ 2007.
În referire la criticile formulate, Tribunalul observă că acestea fac trimitere la aprecierea în mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității acestuia, constatând că este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză prin prisma prevederilor art. 1 din OG 2/2001.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța reține că petenta a derulat activitate economică în discuție în temeiul Contractului de brokeraj pentru transferul de combustibil derivat din deșeuri nr. 2711/11.07.2011 (filele 47-52 dosar de fond) cu valabilitate conform contract 31.12.2013, având ca obiect transferul de către societatea petentă de combustibil derivat din deșeuri produs pe teritoriul italian, cu scopul recuperării prin valorificare energetică cu ajutorul Fabricilor, conform legislației române și europene în materie, în vigoare. La punctul II.II părțile au convenit faptul că Notificatorul/Exportatorul Eco Valsabbia SRL va transmite în instalația de recuperare Lafarge Ciment S.A. prin intermediul importatorului/destinatarului ., până la maximum 30.000 tone de CDR anual, prin expedieri lunare de 2000-2500 tone conform clauzei C. (Incoterms 2010) prin intermediul portului din Medgidia.
Anterior a fost încheiat Contractul de prestări servicii 2031/04.12.2009, cu valabilitate conform contract 04.12.2012 (filele 54-57) având ca obiect achiziționarea/ procurarea de pe piața internă, pentru vânzarea către ..A.- prestator, de către beneficiar –. a combustibilului solid din deșeuri nepericuloase (CDR), în vederea valorificării lor ca surse energetice prin ardere în instalațiile Lafarge, care în procesul tehnologic are posibilitatea de a valorifica prin ardere combustibilul menționat. Este menționat de asemenea la pct. I.2 faptul că Beneficiarul/Comerciantul (.) va livra nu mai mult de 60.000 tone de CDR, anual, pe cheltuiala generatorilor furnizori (D. S.p.a.) în condiția C. Medgidia - Lafarge Ciment, punct de lucru Medgidia (..)
În referire la activitatea derulată de petentă în temeiul acestor convenții se reține opinia diferită a părților relativ la încadrarea în codul CAEN (cu referire la codurile 4618, 4619, respectiv 4677) și implicit necesitatea reglementării acestei activități din punct de vedere al protecției mediului prin raportare la Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007.
Se observă insă din analiza probatoriului administrat faptul că societatea a efectuat demersuri la instituții abilitate în vederea lămuririi aspectului privind autorizarea activității desfășurate, fiind emise în acest sens adresele 1512/20.10.2011 de către ANPM (fila 25), nr._/20.05.2013 de către Institutul Național de S. (fila 68), dar și că anterior organul constatator a întocmit o altă Notă de constatare nr. 8/03.03.2011 (filele 31-32) în care nu a fost reținută în sarcina petentei necesitatea autorizării din punct de vedere al protecției mediului cu privire la activitățile desfășurate la data de referință, respectiv intermedieri în comerțul specializat în vânzarea produselor cu caracter specific conform CAEN 4618 și intermedieri în comerțul cu produse diverse conform CAEN 4619.
Față de aceste aspecte se apreciază în sensul că în mod corect a reținut prima instanță faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale, cu referire la existența unei fapte săvârșite cu vinovăție în sarcina petentei, prin raportare la disp. art. 1 al.1 din OG 2/2001.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelanta intimată, instanța de control judiciar apreciind că în mod corect prima instanța a statuat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL G. cu sediul în București ., ., intimat ., cu sediul în C. ., .,. sentinței civile nr._/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond G.M.
Red.decizie jud.C.N./20.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2361/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 435/2014. Tribunalul... → |
|---|
