Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 981/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 981/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3563/254/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 981
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
JUDECĂTOR – C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca anulare procesul verbal de contravenție, promovat de recurenta S.C. V. I. S.R.L, cu sediul în stațiunea V., Restaurant Sunquest, cam.1, jud. C.., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 95/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ din data de 02.10.2012, petenta . a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție nr. 267/10.09.2012 întocmit de intimatul C. Județean C., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu a avut la cunoștință aspectele semnalate de agenții constatatori, întrucât terenul aparținând societății este perfect întreținut iar iarba era cosită. De asemenea, a mai arătat că se bucură de prezumția de nevinovăție, că intimatei îi revine sarcina de a proba cele constatate în actul de control iar descrierea faptei din cuprinsul acestui act nu corespunde cu norma pretins încălcată – art. 3 alin. 1 lit. c din HCJC nr. 185/2010.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, plângerii i-au fost anexat, în copie, procesul verbal de contravenție contestat.
Intimatul C. Județean C. nu a formulat întâmpinare, însă a înaintat documentația care a stat la baza întocmirii procesului – verbal, respectiv Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 185/2010 privind menținerea igienei, protecția mediului, conservarea și întreținerea construcțiilor și a drumurilor publice în județul C., adresa de înaintare, copie a procesului –verbal, nota de constatare nr. 423/04.06.2012 încheiată de agenții constatatori.
În cauză instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile anexate dosarului cauzei, dar și proba testimonială, audiind martorul -asistent O. B. T., la solicitarea petentei.
Prin Sentința civilă 95/21.01.2015, Judecătoria M. a dispus in sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta . .
Pentru a dispune această soluție s –a retinut de catre instanta ca Prin procesul – verbal de contravenție nr. 267 din data de 10.09.2012 întocmit de intimatul C. Județean C., petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. e din Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 185/2010 privind menținerea igienei, protecția mediului, conservarea și întreținerea construcțiilor și a drumurilor publice în județul C.. În cuprinsul actului de sancționare s-a reținut că, în ziua de 14.08.2012, la orele 1300, s-a constatat că petenta nu a luat măsurile necesare în vederea cosirii spațiilor verzi pe terenurile situate de jur împrejurul construcțiilor deținute în stațiunea V., .. 1. De asemenea, s-a mai arătat că aceste fapte constituie contravenții la normele legale privind obligația de a întreține materialul dendrologic pe terenurile deținute pe întreaga zonă perimetrală a imobilului conform art. 3 alin. 1 lit. c HCJC 185/2010.
Conform art. 34 alin. 1 din Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța reține că procesul-verbal a fost legal întocmit, disp. art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 fiind respectate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional, din acesta rezultă că societatea petentă nu a luat măsurile necesare în vederea cosirii spațiilor verzi pe terenurile situate de jur împrejurul construcțiilor deținute în stațiunea V., .. 1; de asemenea, s-a mai arătat că aceste fapte constituie contravenții la normele legale privind obligația de a întreține materialul dendrologic pe terenurile deținute pe întreaga zonă perimetrală a imobilului conform art. 3 alin. 1 lit. c HCJC 185/2010.
Intimatul a anexat actului de control o fotografie nedatată ce ar conține imaginea terenului aparținând petentei; din dispoziția instanței, toată documentația depusă de intimată a fost comunicată și petentei, inclusiv această planșă foto, însă petenta nu a contestat-o în fața instanței.
Instanța reține că, din interpretarea prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, reiese forța probantă de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravențiilor. Astfel, rezultă că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, cum este cazul în speță, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei, atât timp cât aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru aceste considerente și având în vedere faptul că nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului-verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată că forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de veridicitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
De asemenea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei petentei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, art. 21 alin. 3 din același act normativ instituie obligația ca la aplicarea sancțiunii să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”, iar prin raportare la acest text de lege, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă, constând în necosirea și, prin urmare, nerespectarea obligației de a întreține materialul dendrologic pe terenurile deținute în stațiunea V., .. 1, jud. C. în condițiile în care nu se pot reține motive care să atenueze răspunderea contravențională a petentei, este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară individualizată la maximul de 3000 lei, cu atât mai mult cu cât este de notorietate că aceste spații verzi sunt situate într-o stațiune cu potențial turistic de pe litoralul Mării N., astfel încât doleanța intimatei de a asigura curățenia și un aspect ambiental plăcut este pe deplin justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ la data de 16.04.2014.
În motivarea recursului se solicita a se avea in vedere că hotarârea instantei de fond a fost data cu incălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, prin raportare la sarcina probei ce revenea agentului constatator .
Asadar, acuzatia adusa societatii prin actul constatator reprezinta o acuzatie in materie penala in sensul Conventiei Europene, drept pentru care societatea beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, ce a fost instituita in scopul de a proteja indivizii de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei in procedura contraventionala desfășurata in fata instantei de judecată revine în primul rand agentului constatator si nu petentului, asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond .
Se mai invedereaza ca hotararea nu cuprinde motivele pe care – și intemeiaza decizia .
Astfel, desi in cuprinsul hotărârii se menționeaza că a fost audiat martorul O. B. T., nu se mentioneaza cele precizate de acesta si nici daca cele declarate de acesta a sustinut sau nu acuzatiile agentului constatator .
De asemenea, desi instanta de fond mentioneaza ca agentul constatator a anexat o fotografie nedatat, ce nu contine imaginea terenului, aceasta nu a inlaturat – o din materialul probator, in baza rolului activ, multumindu – se sa constate ca societatea nu a contestat- o .
Arata ca societatea nu a contestat poza in speta pentru ca nu a primit niciodata documentatia respectiva, astfel ca urmeaza sa se verifice procesul – verbal de comunicare si ce este mentionat in acesta.
Solicita a se observa ca in realitate plangerea a fost respinsa tocmai prin incalcarea normelor europene referitoare la sarcina probei din cadrul unei proceduri contraventionale .
La termenul din 24.09.2014, Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, excepție care a fost pusă în discuție potrivit disp. art. 137 al.1 c.proc.civ și asupra căreia se rețin următoarele :
Potrivit dispozitiilor art 34 alin 2 din OG 2/2001 ( valabila la data intocmirii procesului – verbal de contraventie, sub imperiul caruia s –a solutionat plangerea): „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii.”
Potrivit dispozitiilor art 24 C proc civ nou :” Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor și executarilor silite începute după . . „
Potrivit dispozitiilor art 25 alin 1C proc civ nou „ Procesele în curs de judecată, precum si executările silite începute sub legea veche rămân supuse acestei legi . „
Potrivit art 34 alin 2 din OG 2/2001 ( modificata prin Legea 76/2012 – intrata in vigoare la data de 15.02.2013 se prevede ca :” Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s –a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel . Apelul se solutioneaza de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului . .. „
Potrivit dispoztiilor art 468 C proc civ nou: Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel . „
In contextul dispozitiilor tranzitorii, Tribunalul va retine ca in situatia pendinte – retinerea ca si incidente in cauza a noilor dispozitii aplicabile urmare a aparitiei Legii 76/2012 nu poate fi aplicata; în cauza fiind incidente dispozitiile procedurale si speciale incidente la momentul depunerii plangerii la instanta si a faptului juridic dedus judecătii .
Astfel, in cauza calea de atac prevazuta de dispozitiile art 34 alin 2 OG 2/2001 este recursul, iar termenul de contestare este de 15 zile de la comunicarea hotararii .
Dispozițiile art. 103 c.proc.civ, statuează în sensul că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricăruia act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din dovezile de comunicare atasate la dosarul de fond, se va retine că sentința civilă nr 95/21.01.2014 pronuntata de Judecătoria M. a fost comunicată recurentei – petente la data de 04.03.2014, iar calea de atac a fost inregistrata la data de 3.04.2014, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit prin dispozițiile legale sus citate.
Potrivit dispozitiilor art 101 alin 1 cu ref la art 102 C proc civ, termenul limita pana la care se putea depune recursul era dat de ziua de 20.03.2014.
Față de considerente aratate și în considerarea dispozițiilor legale mai sus aratate, Tribunalul apreciază excepția ca fiind întemeiată, urmând ca în temeiul art. 312 c.pr.civ., să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată de instanță din oficiu.
Respinge recursul promovat de recurenta S.C. V. I. S.R.L, cu sediul în stațiunea V., Restaurant Sunquest, cam.1, jud. C.., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 95/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N. C. Moțîrlichie
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. C. C. B.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/28.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 731/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 163/2014.... → |
|---|
