Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 31488/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul petent A. B. L. R. cu domiciliul in Constanta, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5884/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE cu sediul in Constanta, Județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plangerea inregistrata la data de 14.12.2012, pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._, petentul A. B. L. R. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Constanta, anularea procesului verbal de a constatatre si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 12.12.2012, exonerarea de la plata amenzii contraventionale si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In fapt, petentul a aratat, in esenta, ca in mod gresit s-a apreciat ca nu a acordat prioritate de trecere, deoarece nu avea cum sa vada pietonul care s-a angajat in traversare, pe banda unu de circulatie aflandu-se stationata o masina. Avand in vedere ca nu avea vizibilitate, petentul sustine ca a redus viteza, iar in momentul in care se afla deja pe trecerea de pietoni, un pieton s-a angajat in traversarea strazii.
In drept, petentul si-a intemeiat plangerea pe dispozitiile O.G. nr. 2/2001.
In sustinerea plangerii, petentul a depus procesul verbal de contraventie, dovada a reținutrii permisului, dovada achitarii amenzii
Plangerea impotriva procesului verbal de a constatatre si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru in temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimatul, legal citat, a depus, la data de 18.02.2013 si 15.03.2013, prin serviciul registratura, documentatia aferenta procesului verbal de contraventie.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Prin sentința civilă nr. 5884/22.04.2013 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul verbal de a constatatre si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 12.12.2012, s-a retinut ca petentul conducand auto cu nr._ pe . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat in traversare pe marcajul pietonal, semnalizat cu indicator, desi autovehiculele de pe banda 1 si 2 de mers erau oprite, fapta savarsita fiind prevazuta de art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat amenda in valoare de 280 lei.
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: Conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului
Art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002: Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, instanta a constatat ca petentul nu a invocat nici una din situatiile de nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror a constatatre revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului a constatattor, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului a constatattor atrage nulitatea procesului-verbal.
Din analiza procesului verbal, instanta a constatat ca acesta contine toate mentiunile prevazute prevazute de art. 17.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, instanta a reținut ca desi, in dreptul nostru intern, contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (Ordonanta de Urgenta a Guvernului numarul 195/2002 se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda si sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In cauza de fata, temeinicia procesului verbal este sustinuta de raportul agentului a constatattor care a a constatatt savarsirea contraventiilor prin propriile simturi, precum si de declaratie martorei audiate in cauza care a precizat ca autoturismul petentului se deplasa pe banda 3, asa cum s-a retinut si in procesul verbal contestat.
In acelasi timp, instanta considera ca argumentul privind lipsa de vizibilitate nu poate fi retinut, in conditiile in care pe banda 1 era stationat autovehiculul, iar distanta de la banda 1 la banda 3 este suficient de mare pentru a permite o vizibilitate buna, mai ales daca petentul se deplasa, asa cum sustine cu viteza redusa.
Referitor la individualizarea sanctiunii, avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta a constatat ca, desi imprejurarile concrete de savarsire a faptei ar putea fi considerate ca prezentand un grad de pericol social redus, deoarece nu au determinat niciun prejudiciu real, contraventia sanctionata este o contraventie de pericol care ocroteste relatii sociale de importanta generala – siguranta pietonilor pe drumurile publice. In plus, este binecunoscut faptul ca neacordarea prioritatii la trecerile de pietoni este una din cauzele accidentelor rutiere din care rezulta si victime umane. In consecinta, amenda aplicata este in concordanta cu scopul aplicarii acesteia, respectiv formarea unui spirit de responsabilitate in randul conducatorilor auto.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul.
În motivarea recursului a arătat că nu avea cum să vadă pietonul angajat în traversare deoarece pe prima bandă era staționată o mașină.
În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Prin procesul verbal de a constatatre si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 12.12.2012, s-a retinut ca petentul conducand auto cu nr._ pe . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat in traversare pe marcajul pietonal, semnalizat cu indicator, desi autovehiculele de pe banda 1 si 2 de mers erau oprite, fapta savarsita fiind prevazuta de art. 135 lit. h) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat amenda in valoare de 280 lei.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, susținerea recurentului, în sensul că pe banda 1 de mers era staționată o mașină, nu este întemeiată în condițiile în care mașinile de pe banda 1 și 2 de mers erau oprite tocmai pentru a acorda prioritate pietonului aflat în traversare.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, tribunalul consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al recursului care, în temeiul art.312 c.pr.civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent A. B. L. R. cu domiciliul in Constanta, ., ., ., Județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5884/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE cu sediul in Constanta, Județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. L.-V. M.
Grefier,
A. G.
Jud.fond.M. D.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./03.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1087/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul... → |
|---|
