Obligaţia de a face. Sentința nr. 2849/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2849/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 5325/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2849
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 DECEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – obligația de a face, acțiune formulată de reclamanta ASOCIAȚIA G. DE CERCETARE ȘI EDUCAȚIE ECOLOGICĂ „MONACHUS” C., cu sediul în C., ., ., județul C., in contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual. Se arată că la dosarul cauzei pârâtul a depus, prin fax, note de ședință.
În temeiul dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă, instanța constată pertinentă și concludentă soluționării cauzei administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează.
Instanța unește cu fondul cauzei excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei de interes și tardivității formulării cererii.
Instanța constată cauza în stare de judecată si rămâne in pronunțare asupra excepțiilor autorității de lucru judecat, lipsei de interes și tardivității formulării cererii, precum și asupra fondului litigios.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA G. DE CERCETARE SI EDUCAȚIE ECOLOGICA „MONACHUS" CONSTANTA a chemat in judecata pe paratul G. R., pentru ca instanta, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispuna obligarea paratului la soluționarea motivata a petiției formulate inițial la data de 20.12.2012, prin care a solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlu de „cetățenie de onoare” pentru Fawaz Al - Azki, cetățean sirian, obligarea paratului la plata de daune in cuantum de 100 de lei/zi de la data rămânerii definitive a cauzei soluționate favorabil in măsura in care ea nu va fi pusa in executare benevol, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamanta a aratat, in esenta, ca este o persoana de drept privat care are printre obiectivele sale de activitate educația ecologica si conștientizarea publicului, cercetarea științifica si de protecție a mediului înconjurător precum si înființarea de unități de invatamant superior in domenii specifice, situație ce rezulta din actele constitutive atașate.
In cadrul activităților derulate, reclamanta a intrat in contact profesional cu profesorul universitar roctor Inginer Fawaz Al - Azki, cetățean sirian, care in decursul a 33 de ani de activitate didactica si stiintifica a promovat atat România, cat si interesele acesteia in cadrul lumii arabe, in circa 23 de tari de cultura araba. Or, având in vedere marcanta sa personalitate si pregătirea de care a dat dovada, sentimentele sale sincere pe care le nutrește fata de tara, precum si pregătirea sa excepționala in domeniul științific - inclusiv prin obținerea unei certificări de interpret in limbile romana si siriana – reclamanta a procedat in anul 2012 la emiterea unei adrese către G. R. prin care a solicitat demararea procedurilor specifice pentru acordarea cetățeniei romane cu titlu de ,,cetățenie de onoare” pentru Fawaz Al - Akzi. In acest sens a apreciat incidente dispozițiile art.36 din legea nr.21/1991, potrivit cu care: „(1) Cetățenia romana cu titlu de „cetățenie de onoare” se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse tarii si națiunii romane, la propunerea Guvernului, fara nicio alta formalitate, de către Parlamentul R.. (2) Persoanele care au dobândit cetățenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetățenilor romani, cu excepția dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o funcție publica”. Or, problema intervenita in demersul sau - justificat de altfel - a fost totala pasivitate a paratului care nu a răspuns in termen util solicitării fara insa a-si motiva lipsa de răspuns.
A mai aratat ca, la data de 20.12.2012 a formulat prima solicitare scrisa, cererea fiind expediata pe adresa de e-mail a Guvernului R., solicitarea fiind reiterata in data de 22, respectiv 24.11.2012. F. de lipsa oricărui răspuns, cererea formulata este expediata si prin posta la data de 27.12.2012. Intrucât paratul a refuzat orice comunicare si nici nu a dat un răspuns pentru soluționarea petiției, reclamanta a mai formulat o . noi cereri in acest sens in data de 03.01.2013 si data de 07.01.2013, cereri care au fost „plimbate” intre diferite instituții publice, care isi îndeplinesc insa sarcinile impuse de lege in termen legal - iar ulterior la data de 01.10.2013, Direcția Relații Publice din cadrul Guvernului R. comunica prin adresa, ca solicitarea reclamantei se afla in atenția si analiza instituțiilor competente.
A mai aratat ca, in opina paratului, este necesar si acordul prealabil al persoanei fata de care se solicita acordarea cetățeniei si mai ales daca acesta dorește sa fie cetățean de onoare al R.. Ab initio se poate observa incoerenta paratului care confunda termenii in cauza pentru ca „cetean de onoare” al R. este o sintagma neclara si neutilizata de noi, pentru ca petiția viza acordarea catre Fawaz Al - Azki a cetățeniei romane cu titlu de ,,cetățenie de onoare” (in accepțiunea art.36 din legea nr.21/1991). In mod egal a mai arătat paratul ca Fawaz Al - Azki nu poate fi contactat fara a fi pus in pericol datorita situației tensionate la nivel politic si diplomatic din Siria, urmând ca evaluarea finala sa se realizeze dupa ce situația din Siria o va permite. Ulterior la data de 24.10.2013, parata a comunicat ca toate sesizările noastre au fost reunite, ele urmând a fi soluționate.
Potrivit art. 1 din Legea nr.554/2004: „(l)Orice persoana care se considera vătămata . sau ori ., de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.” Or, in cauza reclamanta, desi a solicitat in mod expres soluționarea cererii, a fost tergiversata in mod nepermis de mai bine de un an de zile, singurul răspuns „oficial" al paratului fiind acela ca dosarul este in lucru, fara a i se răspunde in mod clar daca cererea a fost soluționata favorabil sau nu. Desi obligat de lege sa răspundă in termen, paratul nu doar ca a tergiversat emiterea unui punct de vedere dar a trimis cererea reclamantei spre soluționare altor instituții necompetente, iar ulterior a emis un răspuns care nu răspunde efectiv la cerere. Nu are nicio relevanta daca situația din Siria era sau este una delicata din punct de vedere politic, pentru ca in speța se discuta despre o situație unica, situație ce putea fi tranșata in mod eficient pana la acest moment.
Art. 36 din legea nr.21/1991 arata ca: „(1) Cetățenia romana cu titlu de „cetățenie de onoare” se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse tarii si națiunii romane, la propunerea Guvernului, fara nicio alta formalitate, de către Parlamentul R.. (2). Persoanele care au dobândit cetățenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetățenilor romani, cu excepția dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o funcție publica”. Or, in acest sens elaborarea unei propuneri in vederea adoptării ei de către Parlament nu necesita un efort considerabil cata vreme s-au pus la dispoziție paratului toate actele necesare, numitul Fawaz Al - Azki fiind recomandat si apreciat in mediul academic, dupa cum rezulta si din adresele anexate întocmite si semnate de somități in domeniu.
In condițiile art.8 alin. 1 din Legea nr.554/2004, reclamanta a apreciat ca paratul nu a răspuns cererii sale, răspunsul paratului venind dupa 9 luni de la formularea cererii inițiale, iar conținutul răspunsului fiind nemotivat.
In ceea ce privește daunele solicitate, reclamanta a apreciat ca acestea sunt modice si acoperă prejudiciul pe care i 1-a produs inacțiunea paratului de a tergiversa soluționarea unei petiții raportat la poziția pe care o are in aparatul administrativ central. Aceasta intrucat este de nepermis ca paratul - G. R. si una din puterile principale in stat - sa nu soluționeze o petiție cu un conținut atat de delicat. Pe de alta parte, lipsa acordării de daune ar duce la ineficienta punerii in executare efectiva a unei eventuale soluții favorabile pe care instanța ar putea sa o pronunțe.
F. de toate aceste aspecte va solicitam admiterea acțiunii si pe cale de consecința:
1.Obligarea paratului la soluționarea motivata a petiției formulate inițial la data de 20.12.2012, prin care am solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlu de „cetățenie de onoare” pentru Fawaz Aii Azki, cetățean sirian.
In drept, a invocat disp. art.36 din Legea nr.21/1991, art. 1, 8 din Legea nr.554/2004.
In dovedirea cererii, a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri si a probei cu interogatoriul, precum si a oricăror alte probe utile, concludente si pertinente a căror utilitate ar reieși din dezbateri.
Legal citat, paratul G. R. a formulat întâmpinare, invocand exceptia tardivitatii introducerii actiunii si exceptia lipsei de interes a reclamantului in formularea cererii.
Astfel, disp. art.1 din Legea nr.554/2004 dispun că orice persoană, dacă se considera vatamata în drepturile sau în interesele sale legitime, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Totodată, Legea contenciosului administrativ prevede, la art. 11 alin. 1 că termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii. Petiția despre care se face vorbire in actiune a fost înaintata la data de 20.12.2012 via e-mail, iar prezenta acțiune este introdusă la 09.07.2014 - potrivit informațiilor cu privire la inregistrarea cererii de pe portalul instanței, astfel că în aceste condiții, este depășit termenul de decădere de 6 luni în care reclamantul avea deschisă calea contenciosului administrativ pentru a cere recunoașterea dreptului sau interesului legitim.
Cu privire la exceptia lipsei de interes, a aratat ca, pentru a fi parte într-un proces, este necesar să fie întrunite nu numai condițiile privind capacitatea și calitatea procesuală, ci și aceea a existenței unui interes legitim, născut și actual, personal și direct.
„Interesul” este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. Exercițiul dreptului la acțiune și recunoașterea interesului legitim nu pot interveni decât în condițiile prevăzute de Constituție și de legea aplicabilă căii procedurale alese, respectiv de Legea nr.554/2004.
Potrivit prevederilor constituționale ale art.21 din Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, Capitolul 1, „orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”.
De asemenea, prin dispozițiile art.52 alin. 1 și 2 din Capitolul 2 al aceluiași Titlu se stabilește că: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”.
Prin urmare, dispozițiile Legii nr.554/2004 contenciosului administrativ găsesc suportul în prevederile legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese că instanțele de contencios administrativ au obligația de a analiza și de a se pronunța prin prisma existenței interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.
In speța dedusă judecății, reclamantul, deși invocă și argumentează distinct vătămarea, deopotrivă, atât interesului privat, cât și a interesului legitim public, totuși, susținerile sate sunt identice, vizând în ambele cazuri ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Deși dispozițiile constituționale și cele ale legii speciale îi impuneau să facă dovada existenței dreptului subiectiv și a unui interes legitim individual direct și explicit, precum și existenței unei legături de cauzalitate între vătămarea dreptului sau a interesului său legitim, reclamantul a invocat principii sau drepturi constituționale care, însă, nu pot suplini obligațiile sale legale.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul susține că în urma petițiilor depuse la Registratura Guvernului, a primit răspuns, în baza Ordonanței Guvernului nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, însă nu în termenul legal de soluționare al petițiilor. Reclamantul a transmis prin poștă un număr de 2 petiții, acestea fiind înregistrate la registratura generală a SGG. Cele 2 petiții au avut același obiect care, conform art.10 alin. 1 din OG nr.27/2002, modificată și completată cu Legea nr.233/2002, au fost conexate, acest fapt fiindu-i comunicat prin adresa nr.15D/rp/223/24.10.2013. Toate răspunsurile transmise reclamantului au întrunit toate condițiile de fond și de formă legale. Nu se poate reține acuzația de nesoluționare în termen, refuzul nejustificat de nesoluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative, atâta timp cât reclamanta a primit de la G. R. prin Secretariatul General la Guvernului răspunsul la cererea sa prin adres£ 15D/768/29.01.2013. In urma perioadei de cercetare și documentare, G. R. - Cancelaria Primului Ministru prin Direcția Relații Publice - a transmis reclamantului prin adresa nr. 15D/rp/207/01.10.2013, răspunsul prin care face cunoscut faptul că solicitarea formulată se află în atenția și în analiza instituțiilor competente. De asemenea, se învederează faptul că dobândirea cetățeniei române cu titlul de cetățean de onoare presupune pentru persoana beneficiară dobândirea tuturor drepturilor civile și politice cu excepția dreptului de a alege și de a fi ales și a dreptului de a ocupa o funcție publică. In acest sens se subliniază prin aceeași adresă că nu se cunoaște dacă persoana în discuție cunoaște de existența cererii dacă dorește dobândirea acestei calități. In opinia paratului, raportat la obiectul cererii contencioase, consideră că reclamantul urmărește o tergiversare a cererii inițiale prin care solicita recunoașterea dreptului de a i se acorda titlul de „cetățean de onoare” al R. domnului prof. univ. dr. Ing. Fawaz Al-Azki.
A mai aratat paratul ca prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._/118/2013, reclamantul G. de Cercetare și Educație Ecologică Monachus C. în contradictoriu cu G. R. a solicitat recunoașterea dreptului de a se acorda titlul de C. de onoare al R. Prof.Univ Dr.Ing. Fawaz Al – Azki pentru deosebita activitate de promovare a R. în 23 de țări arabe timp de 33 de ani.
Prin Sentinta civila nr. 1137/CA, din 09.04.2014, pronuntata in dosarul nr._/118/2013 al Tribunalului Constanta, instanta a respins ca nefondată cererea formulată de reclamant G. DE CERCETARE ȘI EDUCAȚIE ECOLOGICĂ "MONACHUS" C., în contradictoriu cu pârâtul G. R., instanța apreciind în sensul că nu poate fi retinută in sarcina pârâtului nesoluționarea în termen, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim si implicit incidenta dispozițiilor legale menționate anterior.
Sentinta civila nr. 1137/CA, din 09.04.2014 a fost atacata de catre reclamant cu recurs, iar ulterior, reclamantul a depus la Curtea de Apel C., Secția a II-a Civilă si de C. Administrativ și Fiscal, cerere de renunțare la calea de atac a recursului.
Așadar, în opinia paratului, reclamantul nu si-a valorificat până la capăt dreptul procesual, renunțând la calea de atac a recursului, sentința nr. 1137/CA/09.04.2014, rămânând astfel executorie.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr._, reclamantul nu face altceva decât să reia motivele acțiunii introductive ce formează Dosarul nr._/118/2013, acțiune la care el însuși a renunțat.
Potrivit practicii, operează autoritatea de lucru judecat în situația în care a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, e întemeiată pe aceeași acuză și se poartă între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
D. fiind că finalitatea prezentului demers legal este identică cu petitul nr. 1 din Dosarul nr._/118/2013, a apreciat paratul ca reluarea analizării sale pe fond, raportat la același temei de fapt și de drept, ar fi nu doar nejustificată, dar și superfluă. In concluzie, în speța de față, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.430 și 432 din Codul de Procedură Civilă, operând excepția autorității de lucru judecat.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, precum si modificarea cererii inițiale de chemare in judecata, depuse si care formează obiectul dos. civ. nr._, după cum urmează: capătul de cerere 1 avea următorul conținut: obligarea paratului la soluționarea motivata a petiției formulata inițial la data de 20.12.2012, prin care a solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlul de „cetățean de onoare” pentru Fawaz A. Azki, cetățean sirian si obligarea paratei sa trimită dosarul cu intreaga documentație către Parlametul R., in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991, art. 40; capătul de cerere 2 avea următorul conținut: obligarea paratului la palat de daune cominatorii de 100 lei/zi de la data rămânerii definitive a cauzei soluționate favorabil, in măsura in care nu este executata benevol in termen de 7 zile de la pronunțare.
Prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către parata prin intampinare si pe fond admiterea cererii formulate, aratand ca, in ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat raportat la cauza nr._/118/2013 înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, solicita respingerea acesteia, intrucat nu exista indentitate perfecta de parti, obiect si cauza, raportat la obiectul prezentei cereri. Astfel, prin prezenta cerere a solicitat instanței obligarea paratei la soluționarea petiției formulate la 20.12.2012 prin care a solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlu de „cetățenie de onoare” pentru Fawaz A. Azki, cetățean sirian si obligarea paratului la plata de daune in cuantum de 100 de lei/zi de la data rămânerii definitive a cauzei soluționate favorabil in măsura in care ea nu va fi pusa in executare benevol. Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._/118/2013 al Tribunalului Constanta - a solicitat recunoașterea dreptului de a se acorda titlul de C. de onoare al R. Prof.Univ Dr.Ing. Fawaz Al – Azki pentru deosebita activitate de promovare a R. în 23 de țări arabe timp de 33 de ani. Or, desi părțile si cauza sunt identice, in speța diferă obiectul celor doua cereri formulate. Faptul ca motivarea si nemulțumirea sunt aceleași in ambele cauze nu poate conduce la ideea ca exista autoritate de lucru judecat.
In ceea ce privește tardivitatea formulării cererii, a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiata, problema in cauza fiind data limita pana la care subscrisa - persoana nedreptățita in accepțiunea legii fata de neprimirea unui răspuns in termen legal - putea promova o cerere in instanța. Asa cum arata parata, reclamanta a inaintat cererea inițiala la data de 20.12.2012 prin e-mail (recunoaștere tacita a primirii solicitării noastre), dar nu arata si de ce nu a răspuns in scris solicitării, cum ar fi trebuit sa faca o instituție publica. Mai mult decât atat - in lipsa unei confirmări in ceea ce privește cererea, sub aspectul primirii – reclamanta a expediat cererea si prin posta la 27.12.2012. Ulterior - cererea - desi adresata Guvernului R. - nu a primit nicio rezoluție de soluționare de la nicio instituție abilitata, competenta soluționare fiind declinata succesiv pana la data de 24.10.2013 cand i se comunica ca sesizările multiple au fost reunite, urmând a fi soluționate. Or, in măsura in care răspunsul final al paratei a venit la 24.10.2013 - ea fiind obligata potrivit legii sa răspundă in 30 de zile, termenul de 6 luni invocat de parata si care ar corespunde art.l 1 alin.l lit.c) teza a 11-a s-ar împlini in mai 2014.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes in formularea cererii, apărarea formulata de parata este hilara, pentru ca admițând aceasta excepție s-ar „garanta” dreptul oricărei autorități publice de a nu răspunde sine die la orice sesizare sau cerere făcuta de un petiționar.
In ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii - formulata in finalul apărării – apreciaza reclamanta ca aceasta excepție este o veritabila apărare de fond.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile de la dosar.
Analizand cu precadere exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._/118/2013, reclamantul G. de Cercetare și Educație Ecologică Monachus C. în contradictoriu cu G. R. a solicitat recunoașterea dreptului de a se acorda titlul de C. de onoare al R. Prof.Univ Dr.Ing. Fawaz Al – Azki pentru deosebita activitate de promovare a R. în 23 de țări arabe timp de 33 de ani.
Prin Sentinta civila nr. 1137/CA, din 09.04.2014, pronuntata in dosarul nr._/118/2013 al Tribunalului Constanta, instanta a respins ca nefondată cererea formulată de reclamant G. DE CERCETARE ȘI EDUCAȚIE ECOLOGICĂ "MONACHUS" C., în contradictoriu cu pârâtul G. R., instanța apreciind în sensul că nu poate fi retinută in sarcina pârâtului nesoluționarea în termen, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim si implicit incidenta dispozițiilor legale menționate anterior.
Sentinta civila nr. 1137/CA, din 09.04.2014 a fost atacata de catre reclamant cu recurs, iar ulterior, reclamantul a depus la Curtea de Apel C., Secția a II-a Civilă si de C. Administrativ și Fiscal, cerere de renunțare la calea de atac a recursului.
Prin prezenta cerere, inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA G. DE CERCETARE SI EDUCAȚIE ECOLOGICA „MONACHUS" CONSTANTA a chemat in judecata pe paratul G. R., pentru ca instanta, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispuna obligarea paratului la soluționarea motivata a petiției formulate inițial la data de 20.12.2012, prin care a solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlu de „cetățenie de onoare” pentru Fawaz Al - Azki, cetățean sirian, obligarea paratului la plata de daune in cuantum de 100 de lei/zi de la data rămânerii definitive a cauzei soluționate favorabil in măsura in care ea nu va fi pusa in executare benevol, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond cu caracter absolut, putând fi ridicată de părți sau de judecător, chiar și înaintea instanței de recurs. De asemenea, în ceea ce privește efectele sale, excepția autorității de lucru judecat reprezintă o excepție peremptorie, putând împiedica în caz de admitere judecata pe fond a cauzei, astfel că, în conformitate cu disp. art. 430 si urm. NCPC, analiza ei se impune a fi făcută cu prioritate.
Pentru incidența în cauză a prezumției absolute de adevăr de care se bucură lucrul judecat (res iudicata pro veritate habetur), este deci necesară verificarea existenței unei triple identități: de părți, de obiect și de cauză.
Disp. art. 430 si urm. NCPC prevad:
- „Art. 430: Autoritatea de lucru judecat. (1)Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2)Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3)Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4)Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5)Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.
- Art. 431: Efectele lucrului judecat. (1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2)Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
- Art. 432: Excepția autorității de lucru judecat. Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
- Art. 433: Puterea executorie. Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condițiile prevăzute de lege.
- Art. 434: Forța probantă. Hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic.
- Art. 435: Obligativitatea și opozabilitatea hotărârii. (1)Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.(2)Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”.
Efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni: stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza (exclusivitatea); lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotarârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea). „Excepția puterii lucrului judecat”, care diferă de „excepția autorității de lucru judecat” este o excepție de fond care a fost dezvoltată de doctrină pe baza principiului conform căruia „hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisa de o altă hotărâre” (res judicata pro veritate habetur).
In conformitate cu Decizia 531/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem – Sectia Civila, pentru a exista identitate de obiect între doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient că din cuprinsul acestor actiuni să rezulte ca scopul final urmărit de catre reclamant este același în ambele acțiuni, si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidență un drept invocat de o parte, solutia data de catre instanta are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se incearca valorificarea aceluiasi drept.
Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem - Secția Civila lamureste caracterul obligatoriu al dezlegărilor rămase definitive: „Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, respectiv infirmarea constatarilor facute . definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data ..
Or, avand in vedere ca prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._/118/2013, reclamantul G. de Cercetare și Educație Ecologică Monachus C. în contradictoriu cu G. R. a solicitat recunoașterea dreptului de a se acorda titlul de C. de onoare al R. Prof.Univ Dr.Ing. Fawaz Al – Azki pentru deosebita activitate de promovare a R. în 23 de țări arabe timp de 33 de ani, iar prin prezenta cerere, inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA G. DE CERCETARE SI EDUCAȚIE ECOLOGICA „MONACHUS" CONSTANTA a chemat in judecata pe paratul G. R., pentru ca instanta, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispuna obligarea paratului la soluționarea motivata a petiției formulate inițial la data de 20.12.2012, prin care a solicitat acordarea cetățeniei romane cu titlu de „cetățenie de onoare” pentru Fawaz Al - Azki, cetățean sirian, obligarea paratului la plata de daune in cuantum de 100 de lei/zi de la data rămânerii definitive a cauzei soluționate favorabil in măsura in care ea nu va fi pusa in executare benevol, se retine ca scopul final urmărit de catre reclamant este același în ambele acțiuni, astfel ca exceptia invocata de catre parat, a autoritatii de lucru judecat opereaza, fiind intemeiata, motiv pentru care instanta o va admite si, pe cale de consecinta, va respinge actiunea pentru exceptia autoritatii de lucru judecat.
Avand in vedere solutia asupra cererii, instanta considera ca nu se mai impunesi analizarea celorlalte exceptii invocate de catre parat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA G. DE CERCETARE ȘI EDUCAȚIE ECOLOGICĂ „MONACHUS” C., cu sediul în C., ., ., județul C., in contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. G. M.
Tehnored. Jud. I.L.O.D./4 ex/09.02.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2361/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 1195/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
