Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 1958/212/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ_

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE – A. J. N.

JUDECĂTOR –A. L. N.

JUDECĂTOR – L. V. M.

GREFIER –A. G.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul . cu sediul în A., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 9525/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind S.C. U. S. AGENCY S.R.L., cu sediul în C., . 31, județul C..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent avocat C. G. în substituire pentru A. G., intimata fiind reprezentată de consilier juridic O. Teoharidis, în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.

Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimat prin întâmpinare.

Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.

Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției.

Instanța respinge excepția nulității recursului și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare ca inadmisibilă.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.

TRIBUNALUL

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constatată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2013, sub numărul_, contestatoarea S.C. U. S. AGENCY S.R.L a formulat, în contradictoriu cu intimații . și . TAXE ȘI IMPOZITE, contestație la executare împotriva înștiințării de plată din data de 12.01.2013, solicitând anularea parțială a înștiințării de plată emisă, pentru suma de_ lei, reprezentând taxe pază și gunoi, respectiv impozit pe clădiri.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, ca, prin somația și titlul executoriu atacate i s-a comunicat că trebuie să achite suma de 49.014 lei reprezentând taxe și impozit pe clădiri aferente anului 2013

Contestatoarea arată că prin decizia civilă nr. 796/CA/12.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a anulat irevocabil HCL 38/23.03.2009 emisă de Consiliul Local al comunei A., prin care s-a hotărât, la pct.2: „Se aprobă includerea în administrarea teritorială a comunei A. a suprafeței de 998 ha din incinta Portului Constanta-sud A.” și la pct 3: „Toate taxele și impozitele pe respectiva suprafață de 998 ha din Incinta Portului C. Sud A. se colectează și se încasează de .> Se mai arată că anularea HCL nr. 38/23.03.2009 atrage implicit lipsa temeiului legal care permite Comunei A. a colecta taxele și impozitele aferente clădirilor situate în Incinta Portului Constanta Sud A., fapt pentru care, consideră contestatoarea, măsura instituirii obligației de plată constând în taxe și impozite aferente clădirilor reprezintă o măsură abuzivă și nelegală, menită să creeze un prejudiciu patrimonial contestatoarei, fiind o îmbogățire fără justă cauză.

Contestatoarea invocă prevederile art. 249 alin.2 C.fiscal potrivit cărora: „Impozitul prevăzut la alin.1. numit în continuare impozit pe clădiri, se datorează către bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea”, precizând că aceste bunuri sunt situate în Incinta Port C. Sud, care figurează pe raza administrativ teritorială a municipiului C..

Se face trimitere la documentele cadastrale efectuate la nivelul Portului C., potrivit cărora Portul C., în totalitatea lui, face parte din intravilanul Municipiului C., fiind înscris în cartea funciară a acestei unități administrativ teritoriale, conform înscrisurilor OCPI, atât numărul cadastral 798/118 alocat pentru Portul C., cât și cartea funciară specială nr. 892, fiind înregistrate pe unitatea administrativ teritorială a municipiului C..

Susține contestatoarea că portul C. este unic teritorial și face parte din intravilanul Municipiului C., astfel încât toate obiectivele/construcțiile care se află în acest port trebuie declarate, în vederea impozitării, la municipiul C..

De asemenea, se arată că prin adresa nr. S23971/12.03.2012 înregistrată la SPIT C. contestatoarea s-a conformat dispozițiilor SPIT C. și a procedat la înregistrarea la SPIT C. a bunurilor deținute în Portul Constanta Sud și înregistrate, până la data de 12.03.2012, la Primăria A..

Se mai arată că, prin adresa nr. 6211/12.03.2012 înregistrată la sediul Primăriei A., contestatoarea a adus la cunoștință acesteia faptul că bunurile deținute în Portul Constanta au fost înregistrate la SPIT C., solicitându-se scoaterea din evidența Primăriei A..

Se învederează că, în prezent, contestatoarea se află în situația de a-și prejudicia patrimoniul, prin prisma existenței a două obligații de plată impuse de două instituții ale statului, pentru aceleași bunuri.

În drept, contestatoarea a indicat dispozițiile art. 172 și urm C.proc.fiscală.

La data de 28.01.2013, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare, prin care arată că înțelege să conteste și suma de 468 lei reprezentând taxă vehicule lente.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

A arătat intimatul că a transmis înștiințarea de plată din data de 12.01.2013 pentru suma de_ lei, reprezentând taxe locale și impozite.

A apreciat intimatul că contestația la executare este inadmisibilă având în vedere că nu este începută executarea silită, fapt care nu lasă deschisă calea contestației la executare. Arată că natura juridică a înștiințării de plată este cea a unui act administrativ fiscal și nu a unui act de executare.

De asemenea, susține intimata că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, având în vedere că nu a fost urmată procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, respectiv că actul contestat, fiind act administrativ fiscal, poate fi contestat, cu privire la nelegalitate, pe calea expres prevăzută de lege, respectiv în temeiul art. 205 și urm. C.pr.fiscală, coroborat cu prevederile Legii contenciosului administrativ, după parcurgerea etapei plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că imobilele aparținând contestatoarei sunt situate pe raza unității administrativ teritoriale A..

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Prin sentința civilă nr. 9525/26.06.2013 Judecătoria C. a respins excepția inadmisibilității contestație la executare, a admis contestația la executare, a anulat înștiințarea de plată din data de 12.01.2013, privind plata sumei de_ lei reprezentând taxă pază, taxă vehicule lente, taxă gunoi, impozit de clădiri, precum și actele de executare subsecvente, a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării, ca neîntemeiat și a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, reținând următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.01.2013, sub numărul_, contestatoarea S.C. U. S. AGENCY S.R.L a formulat, în contradictoriu cu intimații . și . TAXE ȘI IMPOZITE, contestație la executare împotriva înștiințării de plată din data de 12.01.2013, solicitând anularea parțială a înștiințării de plată pentru suma de_ lei, reprezentând taxe vehicule lente, taxe pază și gunoi, respectiv impozit pe clădiri; obligarea intimatei la restituirea sumelor reprezentând taxe vehicule lente, paza, gunoi și impozit pe clădiri, plata cheltuielilor de judecată.

În ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare, a constatat următoarele:

Contestatorul a învestit instanța cu o cerere având ca obiect contestație la executare, motivele invocate de acesta neatingând probleme legate de modul în care au fost stabilite debitele datorate, pentru a se aprecia că trebuia să formuleze contestație administrativă.

Contestatorul susține că nu există un titlu de creanță valabil, motiv pentru care nici executarea silită nu este valabilă, motivele invocate de acesta urmând a fi analizate pe fond, instanța urmând să constate temeinicia cererii formulate.

Se reține că art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și art.21 din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil în toate cazurile în care se solicită protejarea unui drept.

Se rețin aici și prevederile art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România, care garantează existența la nivel național a unor remedii care să dea forță substanței drepturilor și libertăților Convenției, stabilind că „orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale”.

Față de aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației la executare, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin înștiințarea de plată din 12.01.2013 emisă de . fost înștiințată cu privire la obligația de plată a sumei de_ lei reprezentând taxe pază, gunoi și impozit pe clădiri.

Se a reținut că, potrivit art. 172 alin.1 Cod procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Prin contestația prezentă se susține, în esență, că taxele menționate în înștiințarea de plată nu sunt datorate intimatei, întrucât bunurile respective, clădiri și autoturisme, nu sunt arondate Comunei A..

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.1320 din 21.10.2010, Tribunalul C. – Secția contencios administrativ a admis acțiunea principală formulată de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚUL C., precum și acțiunea conexă, formulată de reclamanta CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA, dispunând anularea HCL nr.38/23.03.2009 a CONSILIULUI LOCAL AL COMUNEI A. HCL nr.38/23.03.2009 privind includerea în administrarea teritorială a comunei A. a suprafeței de 988 ha din incinta Portului C.-Sud, înregistrată în urma comunicării la CN APM SA sub nr.9682/13.04.2009, Tribunalul C. apreciind că, prin HCL nr.38/2009 CONSILIUL LOCAL A. a emis un act administrativ cu depășirea competenței prevăzută de Legea nr.215/2001 și încălcarea dispozițiilor legale, CONSILIUL LOCAL A. neavand competența sau atribuția de a hotărî dacă își însușește sau nu o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că, se a apreciat că, pct.1 al HCL 38/2009, a fost dat cu încălcarea atribuțiilor CONSILIULUI LOCAL A..

Ca o consecință a pct.1 din hotărâre, Consiliul Local A., la pct. 2, a hotărât includerea în administrarea teritorială a Comunei A., a suprafeței de 988 ha din incinta Portului C. Sud-A., hotărârea dată cu încălcarea disp. art. 22 din Legii nr.215/2001, art. 73 alin.3 lit.”a” din Constituție, deoarece delimitarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilește prin lege și orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora, se poate efectua numai prin lege și numai după, consultarea administrației teritoriale respective prin referendum.

Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. și ., prin decizia civilă nr. 796/12.09.2011 (filele 5-11)

Față de dispozițiile aceste hotărâri, care stabilește că perimetrul cuprins în incinta Portului C. Sud-A. aparține administrativ-teritorial și fiscal Muncipiului C., instanța mai ra reținut că la dosar s-a depus și încheierea nr. 2564 dată la 16.02.2006 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. (fila 12), prin care a fost admisă cererea CNAPMC u privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C. cu număr cadastral cod 2, 798/118 și s-a deschis cartea funciară cu nr. 892sp.

Având în vedere faptul că, astfel cum s-a reținut, delimitarea teritorială se stabilește prin lege, iar până la acel moment, pentru terenul în cauză, s-a deschis doar CFI nr. 892 sp, conform încheierii nr. 2564 dată la 16.02.2006 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., instanța a reținut că terenul respectiv apare ca aparținând, la acest moment, municipiului C..

Potrivit art. 249 al.2 cod fiscal, impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri, prevăzută la alin. (3), se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.

Pentru considerentele arătate anterior, instanța a constatat că sumele reprezentând taxe menționate în înștiințarea de plată și contestate prin prezenta cerere nu sunt datorate intimatei din prezenta cauză, astfel că urmează să admită contestația și să dispună anularea înștiințarea de plată din data de 12.01.2013, privind plata sumei de_ lei reprezentând taxă pază, taxă vehicule lente, taxă gunoi, impozit de clădiri, precum și actele de executare subsecvente.

În ce privește cererea privind întoarcerea executării, instanța a reținut faptul că societatea contestatoare nu a adus nicio probă în sensul dovedirii împrejurării că a fost executată silit cu privire la suma menționată în cuprinsul înștiințării de plată din 12.01.2013, motiv pentru care cererea formulată apare ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va ra reținut că este neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada onorariului de avocat, iar în ceea ce privește obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. e), din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, conform cărora în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea rămâne irevocabilă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru urmează să fie restituite la cererea contestatorului.

Instanța a apreciat că, în cazul contestațiilor la executare, dispozițiile art. 274 C.proc.civ. nu sunt aplicabile, deoarece se recunoaște contestatorului un drept la restituirea taxei judiciare de timbru, iar posibilitatea acestuia de a uza atât de calea stabilită prin Legea nr. 146/1997 cât și cea stabilită prin art. 274 C.proc.civ. ar conduce la o dublă despăgubire a contestatorului, care ar putea obține sumele respective atât de la stat cât și de la intimat, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără just temei a acestuia.

Admițând că și în cazul contestației la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.proc.civ., s-ar ajunge la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. e), din Legea nr. 146/1997, aceste dispoziții fiind speciale și, în consecință, urmând să se aplice cu prioritate față de dispozițiile generale în materia cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii contestatiei la executare.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurenta ca in mod greșit a respins instanța de fond excepția inadmisibilității contestației la executare având în vedere că nu a fost emisă nicio somație ci numai o înștiințare, care are natura juridică a unui act administrativ și nu a unui act de executare.

A mai arătat recurenta că imobilele aparținând contestatoarei sunt situate pe raza unității administrativ teritoriale A., pe un teren nou câștigat asupra mării prin construirea digului de larg, iar pana la emiterea unui act normativ care sa stabileasca in mod oficial granituirea unitatilor administrativ teritoriale, portul A. a fost atribuit provizoriu inca din anul 2005 comunei A..

Contestatoarea intimata a depus la dosar intampinare si concluzii scrise, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentei-intimate este nefondat din urmatoarele considerente:

Prin înștiințarea de plată din 12.01.2013 emisă de . fost înștiințată cu privire la obligația de plată a sumei de_ lei reprezentând taxe pază, gunoi și impozit pe clădiri.

În mod corect a reținut instanța fondului că prin sentința civilă nr.1320 din 21.10.2010, Tribunalul C. – Secția contencios administrativ a admis acțiunea principală formulată de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚUL C., precum și acțiunea conexă, formulată de reclamanta CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA, dispunând anularea HCL nr.38/23.03.2009 a CONSILIULUI LOCAL AL COMUNEI A. HCL nr.38/23.03.2009 privind includerea în administrarea teritorială a comunei A. a suprafeței de 988 ha din incinta Portului C.-Sud, înregistrată în urma comunicării la CN APM SA sub nr.9682/13.04.2009, Tribunalul C. apreciind că, prin HCL nr.38/2009 CONSILIUL LOCAL A. a emis un act administrativ cu depășirea competenței prevăzută de Legea nr.215/2001 și încălcarea dispozițiilor legale, CONSILIUL LOCAL A. neavand competența sau atribuția de a hotărî dacă își însușește sau nu o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că, se a apreciat că, pct.1 al HCL 38/2009, a fost dat cu încălcarea atribuțiilor CONSILIULUI LOCAL A..

Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. și ., prin decizia civilă nr. 796/12.09.2011.

Față de dispozițiile aceste hotărâri, care stabilește că perimetrul cuprins în incinta Portului C. Sud-A. aparține administrativ-teritorial și fiscal Muncipiului C., instanța a mai reținut că la dosar s-a depus și încheierea nr. 2564 dată la 16.02.2006 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., prin care a fost admisă cererea CNAPMC cu privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C. cu număr cadastral cod 2, 798/118 și s-a deschis cartea funciară cu nr. 892sp.

În drept, potrivit art. 248 C.fisc.: „Impozitele și taxele locale sunt după cum urmează: a) impozitul pe clădiri; b) impozitul pe teren; c) taxa asupra mijloacelor de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxa hotelieră; h) taxe speciale; i) alte taxe locale.”

Art. 249 C.fisc.: „(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.”

Art. 261 C.fisc.: „(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.”

Prin încheierile de intabulare nr. 2565/13.02.2006 și nr. 2564/13.02.2006 pronunțate de OCPI C., a fost finalizat cadastrul la nivelul Portului C., pentru întreaga suprafață de_ mp aferentă, fiind alocat număr cadastral cod 2798/118, deschizându-se Cartea Funciară a terenului pe unitatea administrativ-teritorială a Municipiului C. sub nr. 892, intabulându-se dreptul de proprietate în favoarea Statului Român la B1. Aceste încheieri de intabulare au fost atacate, astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 796/CA/12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. de către . și Primarul Comunei A. în dosarul nr._/212/2008, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4422/06.03.2009, respingându-se cererea având ca obiect rectificarea acestora, în sensul radierii din Cartea Funciară a mențiunii privind apartenența din punct de vedere administrativ teritorial a Portului C. Sud A. și înscrierea acestuia în Cartea Funciară a Comunei A..

În aceste condiții, după emiterea încheierilor de intabulare mai sus menționate, menținute de instanță prin respingerea plângerii formulate de . și Primarul Comunei A., unitatea administrativ - teritorială de care aparținea Portul C. Sud A. este municipiul C..

Ulterior, contrar încheierilor de intabulare, Consiliul Local al Comunei A. a emis hotărârea nr. 38/23.03.2009 prin care a inclus în administrarea teritorială a Comunei A. suprafața de 988 ha teren din incinta Portului C. Sud A., iar în baza acestei hotărâri au perceput de la contestatoare impozitele și taxele locale. HCL A. nr. 38/23.03.2009 a fost însă anulată de instanță în cauza ce a făcut obiectul dosarul nr._, în care, prin sentința civilă nr. 1320/21.10.2010 pronunțată de Tribunalul C., irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 796/CA/12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a reținut că delimitarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilește prin lege, Consiliul Local neavând competență în acest sens.

Tot prin decizia civilă nr. 796/CA/12.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. s-a reținut în cuprinsul răspunsului la motivele 3 de recurs că adresa ONCPI nr. 3137/1805.2005 a reglementat o situație provizorie, anterioară emiterii actelor de autoritate finale și valabile, respectiv încheierile nr. 2565/13.02.2006 și nr. 2564/13.02.2006 prin care s-a deschis Carte Funciară a terenului pe unitatea administrativ teritorială a Municipiului C.. De asemenea, în cuprinsul răspunsului la motivele de recurs de la punctul 4, Curtea a reținut că nu se poate discuta despre introducerea cu caracter provizoriu în teritoriul administrativ al Comunei A. a terenului în discuție, iar problema arondării administrative teritoriale a terenului litigios a fost tranșată definitiv prin cele două încheieri de intabulare mai sus menționate, situația provizorie subzistând doar până în anul 2006 când s-a definitivat cadastrul.

Din cuprinsul hotărârilor pronunțate în dosarul nr._, care se impun cu putere de lucru judecat, instanța reține că unitatea administrativ - teritorială . poate pretinde după data pronunțării deciziei nr. 796/CA/12.09.2011 că suprafața de teren de 988 mp din incinta Portului C. Sud A. este în administrarea sa, aceasta revenind în administrarea Municipiului C..

În aceste condiții, conform prevederilor legale mai sus menționate, creditorul creanței privind impozitele și taxele privind-o pe contestatoare este Municipiul C. și nu . executarea silită pornită de intimată este nelegală.

Disp. art. 7 din OG 22/1999 rep prevad ca „Art. 7 (1)Porturile sunt suprafețe delimitate din teritoriul național, situate la malul mării sau al unei căi navigabile interioare, construite și echipate astfel încât să permită primirea și adăpostirea navelor, efectuarea activităților de transport naval prevăzute la art. 19, precum și a altor activități reglementate. (2)Portul cuprinde infrastructura portuară, respectiv totalitatea acvatoriilor, terenurilor, construcțiilor hidrotehnice destinate acostării navelor și/sau aferente porturilor, șenalelor de acces, radelor, platformelor, căilor ferate, drumurilor tehnologice, instalațiilor și echipamentelor aflate în perimetrul acestuia. (3)Porturile se clasifică după cum urmează: a)din punctul de vedere al formei de proprietate asupra terenurilor portuare:1.porturi a căror infrastructură aparține domeniului public al statului;2.porturi a căror infrastructură aparține domeniului public al unităților administrativ-teritoriale;3.porturi a căror infrastructură este proprietate privată;b)din punctul de vedere al așezării geografice:1.porturi situate pe malul mării;2.porturi situate pe căi navigabile interioare;c)din punctul de vedere al obiectului de activitate principal:1.porturi comerciale, destinate în principal derulării traficului comercial de mărfuri și de pasageri;2.porturi de agrement, destinate în principal navelor și ambarcațiunilor de agrement;3.porturi pescărești, destinate în principal navelor de pescuit;4.porturi militare;d)din punctul de vedere al accesului:1.porturi deschise accesului public;2.porturi închise accesului public. Art. 8 Lista cuprinzând porturile, locurile de operare deschise accesului public și limitele acestora, precum și lista cuprinzând punctele și locurile de operare din afara acestora se stabilesc și se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.”

Disp. art. 23 din OG 22/1999 rep prevad ca „Art. 23 (1)În porturile în care infrastructura portuară aparține domeniului public sau privat al statului, administrațiile portuare se înființează prin hotărâre a Guvernului. (2)În porturile unde infrastructura portuară aparține domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, administrațiile portuare se înființează prin hotărâri ale consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale respective. (3)În porturile unde infrastructura portuară aparține domeniului privat, altul decât cel prevăzut la alin. (1) și (2), administrația portuară este o persoană juridică desemnată de proprietarul infrastructurii portuare. (4)În situațiile prevăzute la alin. (2) și (3), administrațiile portuare respective funcționează numai cu autorizarea ministerului.”

Disp. art. 119 si 120 alin.1 din Legea 215/2001 prevad ca „Art. 119 Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. Art. 120 (1)Aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.”

Din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca domiciliul fiscal al contestatoarei intimate, asa cum este definit de art. 31 alin.1 lit.c din OG nr.92/2003, este in Constanta.

Or, din analiza coroborata a tuturor inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanta de fond in mod corect a constatat ca sediul contestatoarei este în C., iar terenul intravilan reprezentand incinta Port Constanta apartine din punct de vedere adminsitrativ-teritorial si fiscal de municipiul Constanta, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara speciala si din adresele CN APM S.A. si OCPI.

Mai mult, in mod corect instanta de fond a constatat ca intimata nu a dovedit cu nici un mijloc de proba faptul contrar, respectiv ca imobilele situate in Portul C. D. 31 au intrat in unitatea administrativ teritoriala a comunei

În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul . cu sediul în A., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 9525/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind S.C. U. S. AGENCY S.R.L, cu sediul în C., . 31, județul C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.

P., Judecator, Judecator,

A. J. N. A. L. N. L.-V. M.

Grefier,

A. G.

Jud.fond.C. D.

Tehnored.jud.A. N.

2 ex./03.02.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014....		Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2076/2014.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA