Pretentii. Sentința nr. 287/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 8493/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 287/CA
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta T. D. – domiciliată în M., .. 1, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL M. cu sediul în M., .. 13, județ C., având ca obiect –pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei conform chitanței nr. 259-0115/2013, respectiv 192 lei conform chitanței nr. 308-0001/2013.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtei la data de 11.11.2013. La data de 2.12.2013, D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. C. pentru Serviciul Fiscal Municipal M. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
Văzând dispozițiile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța estimează o perioadă de 30 zile pentru soluționarea cererii.
În temeiul H.G. nr. 520/2013 instanța ia act de transmiterea calității procesual pasive de la A.J.F.P. C. – Serviciul Fiscal Municipal M. către D.G.R.F.P. G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – S.F. Municipal M..
În temeiul dispozițiilor art. 64-74 Cod procedură civilă, instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă pe calea întâmpinării.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită anularea referatului nr._/2013, motivat de împrejurarea că acesta nu este un act administrativ fiscal. Admite excepția inadmisibilității și respinge capătul de cerere prin care se solicită anularea referatului nr._/2013 ca inadmisibil.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta T. D. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C. pentru Serviciul Fiscal Municipal M. și asupra cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta T. D. a chemat în judecată A.J.F.P. C. – S.F.M. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1921 lei, prelevată în mod ilegal cu titlu de timbru de mediu și a dobânzii aferente, anularea referatului nr._/2013
În motivarea demersului judiciar, reclamantul a arătat că a achiziționat pe teritoriul României autoturismul marca Peugeot.
Pentru înmatricularea autoturismului pe teritoriul României a fost nevoit să achite timbru de mediu stabilit prin Referatul nr._/2013.
Se arată că, actul normativ în baza căruia a fost prelevată taxa, respectiv O.U.G. nr. 9/2013 contravine dreptului intern.
În drept, invocă dispozițiile Constituției României, Tratatului de instituire a Comunității Europene.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție.
S-a administrat de către reclamant proba cu înscrisuri.
La 30.01.2014 instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a referatului nr._/2013.
Din proba cu înscrisuri administrată, instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul autovehiculului marca Peugeot ce a fost înmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
Pârâta a procedat la înmatricularea în România a autovehiculului, cu plata timbrului de mediu prevăzut de Legea nr. 9/2013 la 13.08.2013.
La 10.09.2013 a solicitat restituirea timbrului de mediu și dobânzi.
Potrivit O.U.G. nr. 9/2013:
Art. 3
(1)Timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:
(…)
Art. 4
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit OUG nr 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit însă O.U.G. nr. 9/2013 obligația plății timbrului de mediu intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, , inclusiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România dar pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă, art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că timbrul de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
În egală măsură exercitarea liberă a dreptului de proprietate nu exclude dreptul statului de a percepe pentru bunurile aflate în proprietate taxe sau impozite sau de a condiționa exercițiul acestui drept de plata unor astfel de contribuții
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță nu există o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti timbrul de mediu în vederea înmatriculării, în condițiile în care, taxa este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. D. – domiciliată în M., .. 1, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL M. cu sediul în C., . nr. 18.
Respinge cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU – cu sediul în București, .. 294, Corp A, Sector 6..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red.hot.jud.M.C. 13.02.2014
Dact.gref.V.I. 20.02.2014/5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 414/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
