Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1996/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1996/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 16989/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1996
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. V., cu domiciliul în Eforie, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta P. O. EFORIE, cu sediul în Eforie, J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal, pârâta, prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus adresă la dosar, pârâta a depus înscrisurile solicitate, după care,
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul, precizează că a depus înscrisurile solicitate, învederând faptul că, și reclamantul a depus înscrisuri.
La interpelarea instanței privind capetele de cerere solicitate, reclamantul precizează că Primăria a efectuat o recepție la terminarea lucrărilor, fără aprobarea reclamantului. Reclamantul depune înscrisuri la dosar.
Instanța învederează reclamantului faptul că, capetele de cerere nu sunt formulate foarte clar.
Instanța învederează reclamantului, că ar fi fost necesară consultarea unui avocat în vederea formulării cererii de chemare în judecată, conform Codului de Procedură Civilă, precum și faptul că,în urmă cu două termene de judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i recalculeze impozitul pentru clădire și taxa de folosință teren pentru perioada 2006 – prezent.
Reclamantul, având cuvântul, învederează faptul că, se prevede că, recepția la casă nu se efectuează fără instalații.
La interpelarea instanței, părțile precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile și nici probe.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, având cuvântul, solicită amenajarea instalațiilor privind energia electrică pe stradă. Solicită admiterea cererii cum a fost formulată precum și schimbarea folosinței astfel încât să nu mai plătească așa mult.
Pârâtul, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea solicitărilor formulate de reclamant, învederând faptul că nu este cazul să se invoce excepția inadmisibilității, cererea fiind lovită de nulitate și este lipsită de obiect. Cu cheltuieli de judecată. Pârâtul depune dovada achitării onorariului de avocat.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2012 sub nr._/212/2012, reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta Primăria Eforie, a arătat instanței că pârâta îi impune impozite necorespunzătoare în raport cu casa în care locuiește.
De asemenea, reclamantul a menționat că, la suprafața de 308 mp, plătește impozit de 245 lei și a solicitat condamnarea acestui fapt și plata daunelor morale.
Prin sentința nr._/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, care a fost soluționat de Tribunalul C. prin decizia nr. 750/RCA/24.04.2013, fiind admisă calea de atac, casată sentința recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei menționate, tribunalul a arătat că instanța de fond nu a avut rol activ și nu a calificat obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare urmând ca instanța de fond să procedeze la clarificarea obiectului acțiunii și să soluționeze cauza în raport de acest obiect.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.06.2013 sub nr._ .
La termenul din data de 29.10.2013, în ședința publică, la solicitarea instanței, reclamantul a arătat că, prin prezenta cauză, contestă decizia de impunere prin care s-a stabilit impozitul pentru imobilul său, motivat de faptul că Primăria i-a impus să plătească impozit de trei ori mai mult decât vecinii săi care au aceeași suprafață de teren.
Prin încheierea din data de 17.12.2013, instanța a calificat obiectul cererii ca fiind contestație împotriva unui act fiscal, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. sau excepția necompetenței în favoarea unui organ cu activitate jurisdicțională.
În ședința publică din data de 03.02.2013, pârâta a precizat că impozitul datorat de reclamant a fost stabilit în baza declarației fiscale a acestuia, neexistând o decizie de impunere.
Prin sentința civilă nr. 1219/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., instanța a reținut următoarele:
Astfel cum reiese din precizările făcute de reclamant în ședința publică din data de 29.10.2013, prin prezenta cerere, reclamantul a contestat decizia de impunere prin care s-a stabilit impozitul pentru imobilul său, motivat de faptul că Primăria i-a impus să plătească impozit de trei ori mai mult decât vecinii săi care au aceeași suprafață de teren.
De asemenea, reclamantul a formulat și un capăt de cerere accesoriu constând în obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la data formulării cererii de către reclamant), litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Față de aceste dispozițiile legale, având în vedere că cererea principală formulată de reclamant privește taxa stabilită de pârâtă în sarcina reclamantului, precum și cuantumul acesteia de 245 lei/an, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., admițând-o și declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11.03.2014.
La data de 08.05.2014, în ședință publică, reclamantul a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la recalcularea impozitului pe clădire și taxa de folosință teren pentru perioada 2006 – prezent, motivat de faptul că nu este racordat la energie electrică, iar . public.
La solicitarea instanței adresată pârâtei privind depunerea reclamației administrative depusă de reclamant și a modalității de soluționare a acesteia, a fost depusă cererea înregistrată la Primăria Orașului Eforie sub nr._/19.09.1013 și adresa Primăriei Orașului Eforie nr._/16.10.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Reclamantul P. V., în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 212/16.02.2005, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții (la stadiul de fundație), cu o suprafață construită la sol de 126,01 mp și un teren în folosință, în suprafață de 308 mp situat în loc. Eforie Sud ., Lotul nr. 22, Parcelarea „Proiect 12/1992”, teren pentru care s-a încheiat contractul de folosință nr. 77/21.07.2000 cu Primăria Eforie.
Prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/22.08.2006, semnat de reprezentantul Primăriei Eforie și de reclamant, s-a constatat finalizată construcția în suprafață de 118,45 mp.
La data de 25.10.2007, reclamantul a înregistrat la Primăria Orașului Eforie, sub nr._/25.10.2007, declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri,pentru clădirea situată în loc. Eforie Sud, ..
Prin cererea înregistrată la Primăria Orașului Eforie sub nr._/19.09.1013, reclamantul a solicitat lămuriri cu privire la modul de calcul al impozitului pe clădiri și a taxei de folosință a terenului,respectiv temeiul legal, susținând că nu este corect să plătească aceste obligații fiscale având în vedere că pe stradă nu sunt indicatoare și nici iluminat public.
Prin adresa Primăriei Orașului Eforie nr._/16.10.2013 i s-a adus la cunoștință reclamantului că datorează taxă pe teren în baza art. 254 alin. 1 și 5 și art. 256 alin. 3 din Codul fiscal
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost acesta precizat de reclamant la data de 08.05.2014, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea impozitului pe clădire și taxa de folosință teren pentru perioada 2006 – prezent, motivat de faptul că nu este racordat la energie electrică, iar . public, tribunalul constată neîntemeiată acțiunea reclamantului urmând a o respinge.
În speță, reclamantul nu a contestat prin intermediul mijloacelor procedurale, prev. de art. 205 -218 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță prin care i s-au individualizat obligațiile fiscale către bugetul local, respectiv impozitul pe clădire și taxa de folosință a terenului, ci doar a solicitat recalcularea acestor taxe motivat de faptul că nu este racordat la energie electrică, iar . public .
Refuzul organului fiscal de recalculare a obligațiilor fiscale ale reclamantului către bugetul local, este justificat având în vedere că modificarea obligațiilor fiscale este posibilă doar în situația modificării faptului generator al acestora, respectiv în cazul modificării suprafețelor construite, în cazul impozitului pe construcții, sau a suprafeței de teren în cazul taxei de folosință prevăzută de art. 256 alin. 1 din Codul fiscal și HCL nr. 119/31.03.2003.
Faptul că imobilul nu este faptul că nu este racordat la energie electrică, iar . public, nu pot constitui motiv de recalculare a impozitului pe clădire sau a taxei de folosință a terenului, ce au fost stabilite potrivit art. 254 din Codul fiscal, în condițiile în care aceste aspecte de fapt au existat și la data stabilirii obligațiilor fiscale în sarcina reclamantului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată neîntemeiată acțiunea reclamantului, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. V., cu domiciliul în Eforie, ., J. C., în contradictoriu cu pârâta P. O. EFORIE, cu sediul în Eforie, J. C. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/29.09.2014
4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2874/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... → |
|---|
