Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 50/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursului în contencios administrativ având ca obiect anulare procesul verbal de contravenție, formulat de recurenta – petenta – . sediul in mun Constanta, .-24, jud Constanta în contradictoriu cu intimata ., cu sediul in mun Constanta, Piata O., nr 9, jud Constanta impotriva sentintei civila nr 8965/18.06.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.01.2013 sub nr._, petenta S.C. R. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S.C. C. U. S.R.L., ca in baza probelor administrate sa se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 07 nr._/06.12.2012 întocmit de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic pentru următoarele motive.
Sub aspectul legalității, petenta a precizat faptul că nu au fost respectate prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal contestat nu a fost semnat de către contravenient, ceea ce impunea ca semnarea lui sa fie realizata de un martor asistent, or acest lucru nu s-a întâmplat.
Sub aspectul netemeiniciei petenta a precizat că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespund realități, intrucat nu a fost efectuată nici un fel de intervenție la adresa indicată de agentul constatator.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 31 din O.G nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, a depus la dosar, în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 07 nr._/06.12.2012 întocmit de intimat.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr 8965/18.06.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta s -a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca nefondata.
Pentru a dispune această soluție s- a reținut de prima instanță faptul că, potrivit mențiunilor cuprinse in procesul-verbal de constatare a contravenției . 07 nr._/06.12.2012 întocmit de intimat, la data de 05.12.2012, în jurul orei 10.00, petenta nu a refăcut trama stradală în termen legal după lucrările de intervenție.
În consecință, agentul constatator a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 9 pct. 5 din H.C.L.M. nr. 10/2009 privind îmbunătățirea activităților de gospodărire, protecția mediului și înfrumusețarea Municipiului C., fiind sancționată conform acelorași dispoziții cu amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei (cu posibilitatea achitării în cel mult 48 de ore de la data primirii procesului-verbal a jumătate din sumă, adică 750 lei).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, instanța constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale (ex. art. 180 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 prevede că procesul-verbal va cuprinde în mod obligatoriu numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În cauza de față, instanța a constatat că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, s -a considerat că lipsa unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu a provocat acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., s –a apreciat că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a retinut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În analiza temeiniciei procesului-verbal contestat instanța a mai avut în vedere si dispozitiile art. 9 pct. 5 din H.C.L.M. nr. 10/2009 „nerefacerea tramei stradale, trotuarelor, parcajelor în termen de maxim 48 de ore, la stadiul piatră până la cota zero, de la momentul începerii lucrărilor de intervenții în domeniul public sau privat al municipiului C. indiferent dacă acestea sunt avarii sau lucrări noi”.
Din înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, acesta nefăcând dovada contrară celor reținute în procesul-verbal contestat.
Sub acest aspect, instanta de fond a avut în vedere faptul că, în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 C.civ., s-a reținut de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul ce a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul ce emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul ce reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile din H.C.L.M. nr. 10/2009 au drept scop îmbunătățirea activităților de gospodarire, protecția mediului, întreținerea și înfrumusețarea Municipiului C..
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate și în raport de probele administrate în cauză, instanta de fond a retinut ca situația de fapt constatata de agentul constatator este conformă realității, nefiind combătută prin dovezile administrate în cauză. Astfel, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 9 pct. 5 din H.C.L.M. NR. 10/2009.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, verificând dispozițiile art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sub aspectul proporționalitatii sancțiunii, instanța de fond a constatat că sancțiunea se încadrează între limitele prevăzute de lege pentru fapta contravențională reținută, ceea ce reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta . fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 18.10.2013.
1.Sub aspectul legalitatii intocmirii procesului – verbal de contraventie, apreciaza recurenta petenta ca fiind incorecta pozitia achiesata de instanta de fond in ceea ce priveste modalitatea de intocmire a procesului – verbal de contraventie, respectiv la data de 11.12.2012 in birou ( la o data ulterioara celei la care se presupune ca a fost constatata contraventia - 5.12.2012).
Se mai invedereaza ca, in mod gresit s –a apreciat de catre instanta de fond ca nesemnarea procesului – verbal de contraventie nu reprezinta o vatamare a interesului petentei si o justificare a corectitudinii sanctiunii aplicate .
In acest mod, recurentei – petente nu i s –a acordat dreptul prevazut de lege de a formula obiectiuni, fiind incalcate dispozitiile art 19 alin 1 din OG 2/2001 .
In ceea ce priveste temenicia faptei contraventionale retinute in sarcina sa, in motivarea recursului invedereaza recurenta - petenta că prima instanță in mod eronat apreciaza temeinicia faptei contraventionale retinute in sarcina sa in conformitate cu dispozitiile art 9 pct 5 HCL 10/2009 .
Apreciaza ca, procesul – verbal de contraventie este netemeinic in raport de aspectul faptic retinut in sarcina sa – intrucat societatea nu a avut nici un fel de interventie la adresa indicata de agentul constatator, respectiv in mun Constanta, . .
Se invedereaza ca, acest aspect se putea verifica din Registrul de Avarii, unde toate interventiile efectuate de societate sunt consemnate .
In drept, art 304 alin 1 pct 8 C .proc civ .
In temeiul art 242 alin 2 c proc civ a solicitat judecarea in lipsa .
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind ca legala si temeinica sentinta civila nr 8965/18.06.2013, apreciind ca in mod legal si temeinic instanta de fond a dat eficienta dispozitiilor legale si probatoriului administrat .
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . 07 nr._/06.12.2012 întocmit de intimat, s –a retinut ca la data de 05.12.2012, în jurul orei 10.00, petenta nu a refăcut trama stradală în termen legal după lucrările de intervenție realizate in mun Constanta, ., jud Constanta .
In conformitate cu dispozitiile art 9 pct 5 din HCLM 10/2009 privind îmbunătățirea activităților de gospodărire, protecția mediului și înfrumusețarea Municipiului C., petenta – recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei (cu posibilitatea achitării în cel mult 48 de ore de la data primirii procesului-verbal a jumătate din sumă, adică 750 lei).
1. Cu privire la criticile recurentei – petente privind legalitatea procesului – verbal de contraventie sub aspectul neindeplinirii conditiilor obligatori instituite de art 16, 17 si 19 alin 1 din OG 2/2001, Tribunalul retine ca, instanta de fond a facut o corecta apreciere a indeplinirii conditiilor instituite in mod expres prin dispozitiile legale mai sus enuntate .
Astfel, s –a retinut ca ,potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, s –a constatat că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale, atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu poate înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanta de fond a apreciat in mod corect ca neindicarea unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu este de natura a provoca acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În plus, s –a retinut ca prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Î.C.C.J. a statuat ca “ situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege s-a prevăzut in mod expres că nulitatea actului constatator se constata si din oficiu si intevine in urmatoarele situatii: "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. “
2. In ceea ce priveste temeinicia faptei contraventionale retinute in sarcina recurente – petente, potrivit careia s –a retinut ca fapta contraventionala a fost savarsita la data de 5.12.2012, Tribunalul va retine ca intemeiata critica invederata in motivele de recurs, apreciind ca instanta de fond nu a facut o apreciere a dovezilor depuse la dosarul cauzei de catre intimata – agent constatator .
Astfel, in considerentele sentintei recurate, raportat la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond retine ca prin prevederile art. 9, pct. 5 din H.C.L.M. nr. 10/2009 s –a stabilit ca „ „nerefacerea tramei stradale, trotuarelor, parcajelor în termen de maxim 48 de ore, la stadiul piatră până la cota zero, de la momentul începerii lucrărilor de intervenții în domeniul public sau privat al municipiului C. indiferent dacă acestea sunt avarii sau lucrări noi”, apreciind ca rasturnarea prezumtiei de nevinovatie apartine si recurentei .
Or, fara a face o analiza a probatoriului administrat coroborat cu retinerea ca data a savarsirii contraventiei, instanta de fond in mod gresit le reapreciaza, retinand ca, în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 C.civ., se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Tribunalul, analizand probatoriul administrat in cauza, in conformitate cu dispozitiile art 304 alin 1 pct 8 C proc civ, va retine ca, din plansa foto aflata la dosar – f 20 – se va retine ca aceasta nu face pe deplin dovada datei concrete a realizarii acesteia si nici a executarii lucrarii respective la data de 22.10.2012, in situatia in care prin actul constataor se retine ca fapta a fost savarsita la data de 5.12.2012.
De asemenea, se va avea in vedere si faptul ca, savarsirea contraventiei se impunea a fi dovedita ca circumscris realizata la data de 5.12.2012, iar in raport de temeiul de drept al contraventiei respective – 48 de ore – s –ar fi prezumat realizata cel mai tarziu la data de 3.12.2012 si nu la data de 22.10.2012 .
Sub aspect probatoriu al dovedirii temenicia faptei contraventionale retinute in sarcina petentei, se va retine ca se impunea a fi analizata nu doar prin prisma unui singur aspect – si acela neclar din punct de vedere al pozitionarii in timp, spatiu si realitatea, ci se impunea ca probatoriul sa fie unul care sa impuna retinerea fara nici un dubiu al vinovatiei .
De altfel, asa cum reiese din dispozitiile HCLM 10/2009 modificata la 10.10.2012, data anterioara incheierii procesului – verbal de contraventie, prin modificarea art 9 pct 4, 4 ind 1, s-a statuat ca pot constitui contraventii, „neanuntarea lucrarilor de interventie in regim de avarie „ …, „ nesolicitarea avizului favorabil din partea administratorului tramei stradale … in maxim 48 de ore de la interventia in regim de avarie pe domeniul public sau privat la Mun Constanta” .
Astfel, in considerarea retinerii aplicabilitatii art 9 pct 5 din HCLM 10/2009, modificata, instanta de fond trebuia sa faca o analiza concreta a tuturor factorilor care sa conduca la stabilirea exacta a datei savarsirii contraventiei – dovezi care vizau obligatiile impuse de punctele mai sus amintite, dar si orice alte dovezi solicitate atat contravenientei cat si intimatei si care vizau strict executantul, lucrarea executata si beneficiarul beneficiar .
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Astfel, se apreciază față de considerentele expuse că, în spetă este incident principiul menționat impunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, în conditiile in care prin materialul probator analizat nu se relevă modalitatea de efectuarea a lucrarii, data executarii acesteia, avizul acordat, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută în sarcina petentei existența unei fapte săvârșită cu vinovăție ca element al răpsunderii contravenționale.
Dând eficiență principiului mai sus menționat, instanța apreciază netemeinic întocmit procesul-verbal contestat, constatând că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale, considerente față de care, în temeiul disp. art. 312 al.2 c.proc.civ, va dispune admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – petenta – . sediul in mun Constanta, .-24, jud Constanta în contradictoriu cu intimata ., cu sediul in mun Constanta, Piata O., nr 9, jud Constanta impotriva sentintei civila nr 8965/18.06.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Modifica in tot sentinta recurata, in sensul ca:
Admite plangerea formulata impotriva procesului – verbal de contraventie . 07 nr_ din 6.12.2012 intocmit de organul constatator.
Anuleaza procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr_/6.12.2012 intocmit de organul constatator .
Irevocabila .
Pronuntata in sedinta, publică, astăzi, 22 ianuarie 2014 .
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
N. A. J., N. A. L., M. L. V.,
GREFIER,
A. G.,
J.Fond A.A/26.08.2013
Red/Tehnored M.L.V/30.01.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1996/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1480/2014.... → |
|---|
