Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 892/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 14189/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 892/APCA
Ședința publică din data de 04.11.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – plângere contravențională, promovat de apelanta . SRL, cu sediul în Eforie Nord, . F, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind A.N.A.F. – G. FINANCIARĂ C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată, față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.05.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, petenta S.C. „B. P. Med” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 10.05.2013, emis de către intimata G. Financiară - Secția C..
În motivarea cererii, arată petenta că deține 7 puncte de lucru, aflate la distanță, în locații și județe diferite, astfel că, fără intenție și inerent, s-a întâmplat ca, prin necorelarea corectă a punctelor de lucru, să fie depășit plafonul maxim de plăți zilnice, cu sume mici.
Solicită reclamanta să fie înlocuită cu avertismentul amenda aplicată prin procesul-verbal contestat, sens în care invocă pericolul social redus al faptei săvârșite.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/ 2001 și ale O.G. nr. 15/ 1996, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei.
Prin sentința civilă nr._/11.10.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 10.05.2013 (f. 7), petenta S.C. „B. P. Med” S.R.L. a fost sancționată după cum urmează:
-cu avertisment, în temeiul prevederilor art. 5-7 din O.G. nr. 2/ 2001, reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999, respectiv că nu avea afișat, la punctul de lucru verificat, din C., Șoseaua Mangaliei nr. 195A, anunțul de atenționare a clienților privind solicitarea și păstrarea bonului fiscal până la ieșirea din unitate;
-cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 1996, reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din același act normativ, respectiv că faptul că a efectuat, în mod repetat, plăți din casieria societății, către persoane juridice, depășind plafonul maxim prevăzut de lege -_ lei.
În ceea ce priveste legalitatea actului sancționator contestat, în urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, faptele contravenționale fiind în mod corespunzător descrise, iar sancțiunile sunt aplicate în limitele prevăzute de lege. De altfel, se observă că reclamanta nu invocă vreun motiv de nelegalitate a actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG 28/1999 se adresează tuturor operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație); 2. sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza ce trebuie făcută cu privire la fapta reținută în sarcina petentei, vor fi avute în vedere și aceste principii.
Astfel, se constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu este răsturnată de reclamantă, care nu contestă săvârșirea faptelor, ci invocă pericolul social redus, referindu-se strict la contravenția sancționată cu amenda.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic procesul-verbal de contravenție atacat.
Judecătoria are în vedere, în soluționarea plângerii de față, existența unui concurs de două fapte constatate prin același proces-verbal, dintre care una a fost sancționată cu avertisment, iar pentru cea de-a doua s-au constatat mai multe acte materiale (plăți depășind plafonul maxim - exemplificate în cuprinsul actului sancționator).
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petenta.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, respectiv că deține 7 puncte de lucru, aflate la distanță, în locații și județe diferite, astfel că, fără intenție și inerent, s-a întâmplat ca, prin necorelarea corectă a punctelor de lucru, să fie depășit plafonul maxim de plăți zilnice, cu sume mici, astfel se poate aplica avertismentul.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 NCPC.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 10.05.2013 petenta a fost sancționată cu avertisment, în temeiul prevederilor art. 5-7 din O.G. nr. 2/ 2001, reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999, respectiv că nu avea afișat, la punctul de lucru verificat, din C., Șoseaua Mangaliei nr. 195A, anunțul de atenționare a clienților privind solicitarea și păstrarea bonului fiscal până la ieșirea din unitate și cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 1996, reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din același act normativ, respectiv că faptul că a efectuat, în mod repetat, plăți din casieria societății, către persoane juridice, depășind plafonul maxim prevăzut de lege -_ lei.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravențiilor pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că aceasta se face vinovată de săvârșirea faptlor reținute în sarcina sa.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, tribunalul consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit că fapta ilicită reținută în sarcina petentei a fost săvârșită de către aceasta, nu mai operează în beneficiul său prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului – pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului, care potrivit disp.art. 480 al.1 C.proc.civila, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta . SRL, cu sediul în Eforie Nord, . F, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind A.N.A.F. – G. FINANCIARĂ C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.G.M.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N. /03.12.2014
4 ex.
Emis 2 .>
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1733/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2842/2014.... → |
|---|
