Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1309/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 14558/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1309
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CTA_, formulat de apelanta D. G. - AJFP CONSTANTA, cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. A. NATIONALE PRIN DIRECTIA PENTRU RELATIA CU PARLAMENTUL SI ASISTENTA JURIDICA REPREZENTANT AL UNITATII MILITARE NR_ CONSTANTA, cu sediul în București, ., Sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7453/02.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat delegat cpt. P. M., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. În susținerea poziției procesuale arată că din probele administrate rezultă faptul că s-au îndeplinit în termen obligațiile fiscale.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.05.2013 sub nr._, petenta M. A. NATIONALE PRIN DIRECTIA PENTRU RELATIA CU PARLAMENTUL SI ASISTENTA JURIDICA REPREZENTANT AL UNITATII MILITARE NR_ CONSTANTA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA DGFP G. - AFP CONSTANTA, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CTA nr._/22.04.2013.
Sub aspectul legalității, petenta a formulat 2 critici: în mod nereal se arată data și locul controlului la UM_, în condițiile în care agentul constatator nu s-a deplasat la data și ora menționată la sediul acesteia și faptul că temeiul indicat de agentul constatator nu poate fi reținut ca motivat, modalitatea de depunere a declarației fiind reglementată prin HG 1397/2010.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a susținut că a depus declarațiile D112, învederând indexurile de încărcare primite.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și învederând faptul că UM_ avea obligația depunerii declarațiilor formular 112 aferente lunilor indicate și nedepuse în termenul legal, cu titlu de exemplu arătând că pentru perioada de raportare noiembrie 2012, s-a depus, prin intermediul internetului, declarația la data 11.01.2013.
Intimatul a propus proba cu înscrisuri în probațiune.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile sale, și arătând că declarația din data 11.01.2013 este o declarație rectificativă pentru luna noiembrie 2012.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr.7453 din 2.07.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa plangerea formulata de petenta M. A. Nationale prin Directia pentru Relatia cu Parlamentul ca reprezentant al U.M._ si anulat procesul verbal . nr._/22.04.2013.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, în sarcina sa reținându-se nedepunerea declarației 112 pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2012.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, instanța observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.
Sub aspectul legalității, petentul a formulat mai multe critici, pe care instanța le analizează având în vedere decizia în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a arătat că „în raport cu caracterul imperativ – limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia în mod nereal se arată data și locul controlului la UM_, în condițiile în care agentul constatator nu s-a deplasat la data și ora menționată la sediul acesteia, instanța constată că enunțul prin care a fost descrisă fapta menționează în mod clar că verificările au fost efectuate la sediul AFPM C. în data de 22.04.2013. Este adevărat că între antetul procesului-verbal – formularul tip - și enunțul privind descrierea faptei, există o neconcordanță, însă această neconcordanță nu poate atrage anularea actului, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unei vătămări.
În ceea ce privește susținerea petentului privind încadrarea juridică a faptei, instanța constată că nu există niciun motiv de nulitatea, deoarece art. 219 alin. 1 lit. b) din OG 92/ 2003 reglementează contravenția: neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, iar fapta descrisă în speță corespunde tiparului descris de art. 219 alin. 1 lit. b). În ceea ce privește HG nr. 1397/2010, aceasta detaliază termenele la care face trimitere tocmai art. 219 alin. 1 lit. b).
Deși criticile petentului cu privire la legalitatea actului sancționator sunt în mod vădit neîntemeiate, verificând temeinicia actului contestat, instanța constată că procesul verbal nu este temeinic pentru următoarele considerente:
Prin probele administrate, respectiv dovezile de depunere a declarațiilor D 112 (f. 7-11), petenta a făcut dovada, conform art. 249 C.p.civ. că a depus la termen declarațiile D 112, astfel: declarația aferentă lunii octombrie 2012, în data de 16.11.2012, declarația aferentă lunii noiembrie 2012, în data de 19.12.2012, la data de 11.01.2013, fiind depusă declarația rectificativă pentru luna noiembrie 2012, iar pentru luna decembrie 2012, la data de 24.01.2013.
În ceea ce privește H.G. nr. 1397/2010, aceasta era abrogată la data actului sancționator, fiind aplicabil Ordinul comun Nr. 1.045/2012, Nr. 2.084/2012, Nr. 793/2012 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a „Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate“, care în Anexa nr. 7 prevede:
Termenul de depunere a declarației
Declarația se depune:
– trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului de angajatorii și entitățile asimilate angajatorilor care se încadrează în prevederile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și nu au optat pentru depunerea lunară a declarației,
– lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează impozitul pe venit și contribuțiile sociale – de ceilalți angajatori și entități asimilate angajatorului.
Modul de depunere:
1. Declarația se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, conform legii.
Pentru depunerea declarației, plătitorul trebuie să dețină un certificat calificat, eliberat în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
2. Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate se completează cu ajutorul programului de asistență.
Programul de asistență este pus la dispoziția contribuabililor gratuit de unitățile fiscale subordonate sau poate fi descărcat de pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la adresa www.anaf.ro.
2.7. Declarația rectificativă întocmită conform prezentelor instrucțiuni se depune numai pentru rectificările care vizează perioadele de raportare începând cu 1 iulie 2012.
În ceea ce privește declarația D 112 depusă în data de 11.01.2013 este, într-adevăr, o declarație rectificativă – f. 44, contrar susținerilor intimatei.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională formulată și va anula procesul verbal contestat, acesta nefiind temeinic întocmit.”
Intimata D. Galati-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului si respingerea plangerii ca nefondata.
In motivarea caii de atac apelanta a aratat ca prin actul de amendare petenta a fost sanctionata pentru nedepunerea declaratiilor fiscale-cod 112 aferente lunilor octombrie-decembrie 2012. Arata ca, in fapt contribuabilul nu a depus declaratia 112 in termen.
Intimata-petenta U.M._ Constanta a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului declarat. In aparare a aratat ca a facut dovada ca sanctiunea a fost aplicata nelegal deoarece si-a indeplinit obligatiile fiscale cu respectarea prev.art.219 alin.1 lit.b din OG 92/2003.
Reitereaza intimata-petenta ca declaratia D112 cu nr.de inregistrare INTERNT-_ din data de 11.01.2013 este o declaratie rectificativa depusa penrtu perioada de raportare noiembrie 2012, cu respectare aprev.art.84 din OG 92/2003.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 479 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente U.M._ Constanta a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ prn care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, în sarcina sa reținându-se nedepunerea declarației 112 pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2012.
Constata instanta de control judiciar ca apelanta nu a adus veritabile critici sentintei apelate, precizand doar ca in fapt contribuabilul nu a depus declaratia D112. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că in concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, se impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei a revenit intimatei- petente care, prin probele administrate in cauza a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, în conditiile in care organul constatator nu a contestat inregistrarile declaratiilor pe care le-a depus petenta la fond in dovedirea netemeiniciei faptei retinute in sarcina sa.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta D. G. - AJFP CONSTANTA, cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. A. NATIONALE PRIN DIRECTIA PENTRU RELATIA CU PARLAMENTUL SI ASISTENTA JURIDICA REPREZENTANT AL UNITATII MILITARE NR_ CONSTANTA, cu sediul în București, ., Sector 5, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7453/02.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.M. V.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
/4 ex./30.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 566/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2014.... → |
|---|
