Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 1933/1748/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: I. L. O. D.
Judecător: C. Moțirlichie
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent ., cu sediul în C. ..2A,camera 4, în contradictoriu cu intimat C., cu sediul în București ..401A, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 pct.2 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Se învederează că s-a depus întâmpinare în dublu exemplar din partea intimatei.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ /2011, petentul . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
Se motivează că a fost amendat contravențional cu amenda de 2750 lei pentru lipsa rovinietei și despăgubiri în valoare de 720 euro, reținându-se că la data de 26.07.2011, vehiculul aparținând societății cu număr de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinieta valabilă
Consideră procesul verbal ca fiind întocmit cu încălcarea legii deoarece nu are semnătura agentului constatator și nu pot fi reținute apărările intimate care susține că documentele sunt valabile, fiind generat și semnat electronic . Conform prevederilor legii nr. 445/2001, înscrisul în format electronic este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic, iar procesul verbal a fost primit pe hârtie și nu printr-un program informatic .
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile OG 2/2001 .
În probațiune, petenta a depus la dosarul cauzei copia procesului- verbal contestat.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat
Prin încheierea din 09.04.2013 Judecătoria Cornetu a scos cauza de pe rol și în temeiul art. 23 alin. 4 raportat la art. 3 din legea nr. 2/2013, a dispus trimiterea cauzei, pe cale administrativă, spre competentă soluționare Judecătoriei C. .
Prin Sentința civilă_/25.09.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță în sensul că prin procesul verbal de contravenție seria_/11.01.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2750 lei pentru lipsa rovinietei și despăgubiri în valoare de 720 euro, reținându-se că la data de 26.07.2011, vehiculul aparținând societății cu număr de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinieta valabilă, prevăzută și sancționată potrivit art. 8 din O.G. nr. 15/2002.
Cu privire la legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă, respectiv acela al lipsei semnăturii olografe a agentului constatator în cadrul actului de constatare a contravenției, instanța a constatat că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce privește semnătura, aceasta constituie un element esențial al actului constatator, fiind necesare semnăturile agentului constatator, a contravenientului și a eventualilor martori. Instanța constată că este îndeplinită cerința semnării procesului-verbal, astfel cum reiese din actul de sancționare, respectiv documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator G. D. C., astfel că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 sunt respectate.
Se reține că in înțelesul Legii nr. 455/2001 art 4.4. semnătură electronicã extinsă reprezintă acea semnãtură electronicã care îndeplinește cumulativ urmãtoarele condiții: a) este legatã în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creatã prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legatã de datele în formã electronicã, la care se raporteazã în așa fel încât orice modificare ulterioarã a acestora este identificabilã.Instanța constată că numitul G. D. C., posedă calitatea de agent constatator, existând pe numele său o autorizație de control, acestuia fiindu-i atribuită respectiva semnătură electronică în baza unui certificat calificat și era abilitat să constate contravenția și să aplice sancțiunile corespunzătoare în baza O.G. nr. 15/2002.
Conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează corespunzător.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute, neputându-se reține incidența unui caz exonerator de răspundere conform art. 11 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul- verbal contestat este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2750 lei, precum și obligată la contravaloarea tarifului de despăgubire, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 18.02.2014
În motivarea recursului apreciază recurenta asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței recurate prin raportare la incidența disp. art. 17 din OG 2/2001, respectiv legea 455/2001, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Prin întâmpinarea depusă, intimata solicită respingerea recursului promovat apreciind asupra caracterului legal și temeinic al sentinței recurate.
În drept au fost invocate disp. art. 308 al.2 c.proc.civ, OG 15/2002 și ale OG 2/2001
Procedând la judecata recursului, prin prisma disp art. 304 ind.1, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 8 al.1 din OG 15/2002, cu referire la disp. art. 8 al.2 din același act normativ reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 26.07.2011 a circulat pe A2 km 12+ 450, fără a deține rovinieta valabilă.
Potrivit dispozițiilor menționate constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Relativ la criticile aduse de recurenta petentă se observă că acestea fac trimitere la aprecierea eronată a existenței condițiilor de validitate a procesului verbal prin prisma existenței semnăturii agentului constatator și a incidenței disp. art. 17 din OG 2/2001 și a criteriilor de individualizare a sancțiunii contravenționale
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Se constată că în mod corect instanța de fond nu a reținut motivul de nulitate invocat de petent relativ la lipsa semnăturii organului constatator față de mențiunile din procesul verbal potrivit cu care documentul în discuție a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a HG 1259/2001, de către reprezentantul organului constatator posesor al certificatului calificat emis de către furnizorul acreditat potrivit legii .
Potrivit dispozițiilor art. 9 din legea 455/2001, partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 al.4.
(2) semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute de disp. art.4 al.4.
Sunt de asemenea, de remarcat și dispozițiile art. 7 din același act normativ potrivit cu care în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris sub formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, instanta de control judiciar constata ca in mod corect, prima instanta a apreciat asupra materialului probator administrat in cauza de catre petent, in sensul ca in sarcina acestuia, condițiile răspunderii contravenționale sunt îndeplinite, existența faptei si savarsirea acesteia cu vinovatie nefiind combatute in mod concludent.
După cum s-a reținut procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevar,însa aceasta prezumtie nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În speță, prima instanță a rețint că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, apreciindu-se față de considerentele expuse că în spetă este nu incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, în condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca la data de referință petenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii principale stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Instanța de control judiciar considera ca în raport de fapta reținută in sarcina petentei nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, solutie ce va fi menținută si in urma analizării recursului. In acest sens se are in considerare si faptul ca recurenta nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale impuse de OG nr.15/2002.
Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, asa cum de altfel a retinut si instanta de fond, ca recurenta petentă, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat
Față de considerentele expuse în temeiul disp. art. 312 al.1 c.proc.civ, Tribunalul va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul de recurent ., cu sediul în C. ..2A,camera 4, în contradictoriu cu intimat C., cu sediul în București ..401A, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. N. I. L. O. D. C. Moțîrlichie
GREFIER,
D. V. S.
Jud. fond D.T.B.
Red.decizie jud. C.N./2 ex./16.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1309/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 998/2014. Tribunalul... → |
|---|
