Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 486/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 15868/212/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă Nr. 486/RCA
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: D. R. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de recurentul petent P. C., cu domiciliul în M. K., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-106, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8592 pronunțată în data de 12.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de fata:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.06.2012 sub nr._, petentul P. C. a contestat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din 9.06.2012, incheiat de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI C..
În motivare, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta descrisă. Astfel, a precizat că pietonii nu erau pe marcajul pietonal de pe direcția sa de deplasare, ci pe marcajul pietonal de pe sensul opus de mers.
In sustinerea plangerii, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din 22.09.2010.
Intimata, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare. La solicitarea instanței, a comunicat raportul agentului constatator.
Prin Sentința civilă nr. 8592/12.06.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de constatare si stabilire a contraventiei . nr._ din 9.06.2012, intocmit de intimata ca urmare a controlului efectuat, petentul a fost oprit în localitatea C., la ora 14.20, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare TX 2208XB, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și cu reținerea permisului de conducere, ca urmare a neacordării priorității de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal de pe . ieșirea din sensul giratoriu, astfel cum se menționează în procesul-verbal de constatare a contravenției depus la dosar (f. 3).
Referitor la obiectul procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, potrivit art. 100 alin. 3 lit b, din OUG 195/2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului. Instanța constată ca la dosar a fost depus raportul agentului constatator, din care reiese faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați pe marcajul pietonal, deși autovehiculele care circulau pe banda 2 și 3 pe același sens de mers erau oprite pentru a facilita trecerea pietonului.
Instanța nu a reținut declarația martorului Vagnăr P., aceasta fiind subiectivă și contradictorie. Astfel, se reține, așa cum reiese din plângere, procesul-verbal de contravenție și raportul agentului constatator, era vorba de un pieton aflat în traversare, iar martorul, deși a susținut că nu își amintește nici măcar câți pietoni erau, a afirmat că în mod cert nu se aflau pe sensul de mers al petentului, iar nici autoturismele de pe banda 2 și 3 nu au oprit pentru a-i acorda prioritate de trecere. Astfel, memoria selectivă a martorului aruncă un dubiu serios asupra sincerității acestuia, motiv pentru care instanța va înlătura declarația acestuia.
Date aceste considerente, instanța a constatat că a fost probată fapta contravențională învederată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 28.10.2013
În motivarea recursului apreciază petentul asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței recurate apreciind că nu a existat o faptă de natură contravențională dat fiind faptul că pietonii se aflau pe sensul opus de deplasare, aspect invederat și de martorul audiat în cauză, a cărui declarație a fost înlăturată în mod eronat.
În drept au fost invocate disp. art. 34 dinOG 2/2001.
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional în temeiul disp. art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 cu referire la disp. art. 100 alin. 3 lit. b), din OUG 195/2002 retinandu-se in sarcina sa că la data de 09.06.2012, a condus vehiculul cu nr. TX2208XB și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal de pe . ieșirea din sensul giratoriu.
În referire la criticile formulate, Tribunalul observă că acestea fac referire la aspecte privind netemeinicia procesului verbal prin prisma aprecierii ansamblului probator relativ la îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale .
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității acestuia, constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată. Relativ la declarația martorului se apreciază în sensul că în mod corect a fost apreciată de instanță prin prisma coroborării acesteia cu celelalte probe administrate în cauză
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului participant la trafic.
Instanta de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, solutie ce va fi mentinuta si in urma analizarii recursului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelantul nu a inteles a se conforma dispozitiilor legale anterior citate.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul petent P. C., cu domiciliul în M. K., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., .-106, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8592 pronunțată în data de 12.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
Semnează potrivit art. 261 al.2 c.proc.civ
Vicepreședinte instanță
T. V. G.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. B.
Tehnored.jud.decizie C. N./ 18.04.2014 /2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 686/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1085/2014. Tribunalul... → |
|---|
