Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 1410/254/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 204

Ședința publică de la 07 Mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_/4.04.2013, formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent P. C., cu domiciliul în M., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1752/12.09.2013 de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal și asistat de avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială.

La interpelarea instanței reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și solicită să se verifice dacă apelantul a timbrat corespunzător cererea.

Instanța constată că plângerea a fost formulată după data de 1.07.2013, data la care a intrat în vigoare OG 80/2013 și faptul că apelantul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. În susținere arată că instanța de fond prin probatoriul administrat în mod corect a reținut că fapta nu există. În acest sens învederează faptul că la pătrunderea în intersecție autoturismul Toyota nu a fost nevoit să frâneze brusc sau să încetinească, astfel că nu se pot aplica dispozițiile art. 5 alin. 1 din OG 195/2000. Totodată arată că se solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei M. și înregistrată pe rolul acesteia sub nr._ din data de 08.04.2013, petentul P. C. a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din 04.04.2013 întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. – SERVICIUL RUTIER C., solicitând, în principal, anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ziua de 04.04.2013, se deplasa prin municipiul M. cu autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare_, venind dinspre . ., iar, după trecerea la nivel cu calea ferată, a oprit la indicatorul STOP și a acordat prioritate autovehiculelor angajate regulamentar în intersecție; după trecerea acestora, s-a asigurat că, din partea dreaptă, respectiv . apropia niciun vehicul și, întrucât din partea stângă, adică dinspre sensul giratoriu, se apropia un autoturism marca Dacia L. care semnaliza intenția de a pătrunde pe . calea ferată, a pătruns în intersecție și s-a angajat pe banda regulamentară de mers spre sensul giratoriu.

Petentul a mai arătat că, în momentul în care el a pătruns în intersecție, în spatele autoturismului Dacia L. se afla un alt autoturism, despre care a aflat ulterior că era marca Toyota, care a încetinit și a continuat drumul pe ., după ieșirea din intersecție, a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că nu a acordat prioritate autoturismului Toyota și l-a sancționat contravențional, însă apreciază că, prin prisma situației de fapt expuse anterior, nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

Plângerii i-au fost anexate procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2013, în original, precum și copie de pe următoarele înscrisuri: actul de identitate al petentului, dovada . nr._ din 04.04.2013 și schiță întocmită de petent.

Intimata Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a înaintat instanței șapte fotografii efectuate cu aparatul radar, atestatul operatorului radar și certificatul de aprobare model, precum și un CD cu înregistrarea video a abaterii.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că planșele foto anexate întâmpinării dovedesc că nu este vinovat de fapta care i se impută din moment ce autoturismul Toyota nu a fost stânjenit în vreun fel de pătrunderea sa în intersecție, nefiind nevoit să frâneze sau să facă o altă manevră de evitare, că luminile care se observă la acel autoturism sunt cele de poziție și nu stopurile de frână și că între autoturismul Alfa R. condus de el și autoturismul Toyota se află un taxi Marca Dacia L. care circula cu viteză redusă, intenționând să vireze spre dreapta.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video, iar, în apărare, intimata a propus, la rândul său, proba cu înscrisuri, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță.

Prin sentinta civila nr. nr. 1752/12.09.2013 de Judecătoria M., în dosarul nr._, a fost admisa plângerea formulată de petentul P. C., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier C., a fost anulat procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2013 întocmit de intimată și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 300 de lei reprezentând valoarea a 4 puncte amendă si inlaturata sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere și dispune restituirea acestuia către petent.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier C., petentul P. C. a fost sancționat cu amendă de 300 de lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, și cu sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. c) din același act normativ, retinandu-se in sarcina sa că, în data de 04.04.2013, la ora 08³⁹, a condus autoturismul Alfa R. cu numărul de înmatriculare_ pe . M. și, la intersecția cu . acordat prioritate de trecere autoturismului Toyota cu numărul de înmatriculare_, care circula pe drumul prioritar, abaterea fiind filmată cu aparatul radar ROM 233 montat pe auto MAI_.

Din examinarea fotografiilor depuse la dosar de intimată și, în mod deosebit, din vizionarea înregistrării video a abaterii, instanța a reținut că, așa cum a precizat și petentul în considerentele plângerii, autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare_, condus de acesta, se deplasa dinspre . . trecerea la nivel cu calea ferată, a oprit la indicatorul STOP și a acordat prioritate autovehiculelor angajate regulamentar în intersecție; după trecerea acestora, întrucât din partea dreaptă, respectiv dinspre . apropia niciun vehicul, iar din partea stângă, adică dinspre sensul giratoriu, se apropia un autoturism marca Dacia L. care a semnalizat intenția de a pătrunde pe . condus de petent a pătruns în intersecție și s-a angajat spre sensul giratoriu.

S-a retinut că, în spatele autoturismului Dacia L., se afla un alt autoturism, marca Toyota, care și-a continuat drumul pe . șoferul acestuia să fi redus viteza sau să-și fi modificat brusc direcția de deplasare ca urmare a pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de petent, deplasându-se în mod cursiv, aspect care rezultă, fără putință de tăgadă, din înregistrarea video în care nu se observă, în partea din spate a acelui autoturism, aprinderea luminilor specifice frânării.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent șef de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, iar procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond s-a constatat că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, „la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”, iar nerespectarea obligației de a acorda prioritate de trecere vehiculelor care au acest drept constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 195/2002.

Întrucât petentul a condus autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare_ pe . M. și, la intersecția cu . fi acordat prioritate de trecere autoturismului Toyota cu numărul de înmatriculare_, care circula pe drumul prioritar, instanța a apreciat că, în mod formal, încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă.

Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că prioritatea de trecere este definită (art. 6 pct. 26 din OUG 195/2002) ca fiind „dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”, în vreme ce, potrivit art. 6 pct. 1 din același act normativ, acordarea priorității presupune „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”.

Or, prin raportare la aceste dispoziții legale, s-a apreciat că acțiunea petentului de a pătrunde în intersecție după ce s-a asigurat că din partea dreaptă nu vine niciun al participant la trafic, iar autoturismul Dacia L. care se deplasa din partea stângă a semnalizat intenția de a vira la dreapta, chiar pe . și petentul, nu poate realiza elementul material al laturii obiective a contravenției reținute în sarcina acestuia prin raportare la un al doilea autoturism, marca Toyota, care se afla în spatele autoturismului Dacia L., câtă vreme șoferul autoturismului Toyota nu a redus viteza și nu și-a modificat brusc direcția de deplasare ca urmare a pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de petent, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, care definesc acordarea priorității de trecere.

D. urmare, apreciind că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța a constatat că sancționarea acestuia pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100 alin. (3) lit. c) din același act normativ este neîntemeiată, considerente pentru care instanța a admis plângerea, a anulat procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2013 întocmit de intimată, exonerandu-l pe petent de plata amenzii în cuantum de 300 de lei, reprezentând valoarea a 4 puncte amendă, înlăturand sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere și dispunand restituirea acestuia către petent.

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, intrucat din inscrisurile depuse la dosar de catre intimata apelanta, rezulta cu evidenta existanta faptei contraventionale savarsita de catre petent.

Intimatul petent a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Din examinarea fotografiilor depuse la dosar de intimată și a înregistrării video a abaterii, s-a reținut că autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare_, condus de acesta, se deplasa dinspre . . trecerea la nivel cu calea ferată, a oprit la indicatorul STOP și a acordat prioritate autovehiculelor angajate regulamentar în intersecție; după trecerea acestora, întrucât din partea dreaptă, respectiv dinspre . apropia niciun vehicul, iar din partea stângă, adică dinspre sensul giratoriu, se apropia un autoturism marca Dacia L. care a semnalizat intenția de a pătrunde pe . condus de petent a pătruns în intersecție și s-a angajat spre sensul giratoriu. S-a mai retinut că, în spatele autoturismului Dacia L., se afla un alt autoturism, marca Toyota, care și-a continuat drumul pe . șoferul acestuia să fi redus viteza sau să-și fi modificat brusc direcția de deplasare ca urmare a pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de petent, deplasându-se în mod cursiv, aspect care rezultă, fără putință de tăgadă, din înregistrarea video în care nu se observă, în partea din spate a acelui autoturism, aprinderea luminilor specifice frânării.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța de fond in mod corect a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent șef de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, iar procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond s-a constatat corect că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, „la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”, iar nerespectarea obligației de a acorda prioritate de trecere vehiculelor care au acest drept constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 195/2002.

Întrucât petentul a condus autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare_ pe . M. și, la intersecția cu . fi acordat prioritate de trecere autoturismului Toyota cu numărul de înmatriculare_, care circula pe drumul prioritar, s-a apreciat just că, în mod formal, încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă.

Sub aspectul temeiniciei, insa instanța de fond a constatat că prioritatea de trecere este definită (art. 6 pct. 26 din OUG 195/2002) ca fiind „dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”, în vreme ce, potrivit art. 6 pct. 1 din același act normativ, acordarea priorității presupune „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Or, prin raportare la aceste dispoziții legale, s-a apreciat corect de catre prima instanta că acțiunea petentului de a pătrunde în intersecție după ce s-a asigurat că din partea dreaptă nu vine niciun al participant la trafic, iar autoturismul Dacia L. care se deplasa din partea stângă a semnalizat intenția de a vira la dreapta, chiar pe . și petentul, nu poate realiza elementul material al laturii obiective a contravenției reținute în sarcina acestuia prin raportare la un al doilea autoturism, marca Toyota, care se afla în spatele autoturismului Dacia L., câtă vreme șoferul autoturismului Toyota nu a redus viteza și nu și-a modificat brusc direcția de deplasare ca urmare a pătrunderii în intersecție a autoturismului condus de petent, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, care definesc acordarea priorității de trecere.

In atare situatie, apreciind că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța de fond in mod corect a constatat că sancționarea acestuia pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 100 alin. (3) lit. c) din același act normativ este neîntemeiată.

În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

In temeiul art. 453 NCPC, instanta va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent P. C., cu domiciliul în M., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1752/12.09.2013 de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 500 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. C. T.

Tehnored.Jud. decizie I.-L. O.-D./04.06.2014/4 ex.

← Somaţie de plată. Sentința nr. 1583/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 686/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 204/2014. Tribunalul CONSTANŢA