Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1008/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 1008/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 10092/212/2013

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.1008/APCA

Ședința publică din 18.11.2014

Completul constituit din:

Președinte: C. N.

Judecător: A. L. N.

Grefier: D. V. S.

Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant G. N. DE MEDIU-COMISARIATUL JUDETEAN C., cu sediul ales în C., ., în contradictoriu cu intimat . SRL, cu sediul ales la av. S. I., situat în C. . nr. 152 bis, ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AA_, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3478/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta G. Naționala De Mediu - Comisariatul Județean C. cj Putinică A. conform împuternicirii depuse și pentru intimată . SRL, av. I. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:

Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că ambele părți au calitate de apelant.

Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, aferentă apelului incident.

Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.

Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Întrebate fiind, părțile, prin reprezentanți arată că dezbaterile asupra apelului pot avea loc și astăzi.

Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 18.11.2014, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul asupra apelului principal.

Reprezentanta apelantei G. Naționala de Mediu - Comisariatul Judetean C., având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțate în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție și exonerarea părții pe care o reprezintă de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei. Arată reprezentanta apelantei că înlocuirea sancțiunii cu avertismentul se impune numai în ipoteza în care fapta este de gravitate redusă, însă în situația de față nu se poate susține că nesocotirea măsurilor și prevederilor legale care guvernează activitățile ce fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, nu prezintă un grad de pericol social sporit. De asemenea nu se poate reține că fapta prezintă un grad de pericol social redus având în vedere activitatea petentei aceea de activitate spitalicească și mai ales pentru că instituind obligația realizării măsurilor impuse prin actele de control precum și amenzi cuprinse între 50.000 lei și 100.000 lei, legiuitorul a scos în evidență importanța pe care o acordă unor astfel de fapte contravenționale. Mai arată reprezentanta apelantei că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a faptei contravenționale aplicând minimul prevăzut de lege. Solicită ca instanța să constate nelegalitatea soluției instanței de fond de a reține în sarcina Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean C. plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, având în vedere că prin sentința instanței de fond s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea contravențională a petentei.

Reprezentantul apelantei . SRL, având cuvântul pe apelul principal solicită respingerea acestuia cu precizarea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 21 din OG 2/2001; organul constatator face trimiteri strict cu caracter general, instanța în mod corect s-a raportat la modalitățile concrete ale faptei imputate, faptul că societatea nu a mai fost sancționată anterior pentru neîndeplinirea obligațiilor ce țin de respectarea autorizației de mediu, nu s-a probat nici un pericol. Mai mult decât atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă lipsa oricărui pericol social cu privire la fapta imputată. În aceste condiții, raportat la considerentele avute în vedere și de către instanța de fond, în înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, solicită respingerea apelului principal.

Instanța acordă cuvântul asupra apelului incident.

Reprezentantul apelantei . SRL, solicită admiterea apelului incident, cu consecința modificării în parte a hotărârii și admiterii în tot a plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de contravenție. Precizează că în anul 2012 a avut loc un control în urma căruia s-a constatat că nu au fost îndeplinite anumite condiții din autorizația de mediu. În aceste condiții s-a dispus ca măsură permanentă verificarea apelor uzate. La câteva zile, imediat după efectuarea controlului au fost prelevate probele și trimise spre analiză către Laboratorul RAJA, împreună cu o copie a autorizației de mediu. Laboratorul RAJA a efectuat toate analizele prevăzute în autorizația de mediu, mai mult a efectuat analizele cu încă doi indicatori ce nu erau prevăzuți în autorizația de mediu inclusiv substanțe extractive cu solvenți organici. Arată reprezentantul apelantei, că întrucât acest indicator cuprindea valori sub minimul măsurabil, nu a mai fost trecut în raportul de încercare. Acest raport de încercare a fost trimis la autoritatea de mediu fără a se sesiza lipsa acestui indicativ din cadrul raportului și aceasta este fapta pentru care a fost sancționată în mod concret. În consecință solicită admiterea apelului incident, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta apelantei, G. Naționala de Mediu - Comisariatul Judetean C. solicită respingerea apelului incident ca nefondat. Precizează că petenta a fost sancționată cf art. 96 al.3 pct. 9 din OUG 195/2005 care prevede obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse.

Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față reține :

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.04.2013, sub nr._, petentul . SRL a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.03.2013, emis de G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean C., cu cheltuieli de judecată.

Petentul arată că desfășoară activități de asistenta spitalicească - cod CAEN 8610 (clinica maternitate), deținând Autorizația de Mediu nr. 166/04.05.2010, valabilă pe o perioadă de 10 ani, fără program de conformare.

În data de 26.03.2013, la sediul societății din C., . nr. 102, jud. C., s-a desfășurat o inspecție planificată din partea MMSC - G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean C., sub aspectul verificării respectării legislației de mediu si a prevederilor Autorizației de Mediu.

Urmare controlului finalizat prin încheierea Raportului de inspecție nr. 667/26.03.2013 s-a reținut la Secțiunea E pct. 2 neîndeplinirea masurilor stabilite prin raportul de inspecție anterior (din data de 13.03.2012) vizând respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate.

În aceste condiții, la data de 27.03._ ora 9.00 a fost încheiată în prezenta împuternicitului societății o Nota de constatare, iar ulterior (în lipsa reprezentantului societății) Procesul verbal de contravenție contestat, prin care societatea a fost sancționată in temeiul dispozițiilor art. 96 alin. 3 pct. 9 raportat la art. 94 alin 1 lit. g din OUG 195/2005 cu mod ulterioare pentru faptul că: Prin raportul de inspecție nr. 103 din data de 13.03.2012 s-a stabilit la secțiunea G o măsura cu caracter permanent si anume: Respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea si raportarea datelor solicitate, iar din verificările documentelor prezentate s-a constatat faptul că nu s-au analizat toți indicatorii conform autorizației de mediu și nici nu s-a depus buletinul de analiză la termen.

Sub aspectul legalității, petenta a formulat următoarele critici:

1. Incidența prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale:

În fapt, potrivit actului de reglementare, respectiv Autorizația de mediu nr. 166/04.05.2010, la cap. III. Monitorizarea mediului, se prevede obligativitatea titularului autorizației de a monitoriza indicatorii fizico-chimici, bacteriologici si biologici emiși, prin monitorizarea calității efluentului (apa uzata menajera), prin realizarea unor buletine de analiză apa uzată vizând respectarea indicatorilor prevăzuți în NTPA 002/2005: pH, SET, MTS, CCOCr, CB05..

Buletinele de analiza trebuiesc efectuate anual, iar datele obținute trebuiesc raportate autorității teritoriale pentru protecția mediului anual, in luna efectuării.

Urmare inspecției finalizate prin Raportul de inspecție nr. 15/13.03.2012 la secțiunea G: Masuri stabilite pct. 2 s-a dispus măsura respectării condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea si raportarea datelor solicitate.

Pentru punerea in executare a masurilor mai sus menționate, la data de 19.03.2012 societatea a dispus prelevarea probelor de apă uzată și verificarea acesteia de către laboratoarele specializate ale RAJA C., fiind obținut in acest sens Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 (comunicat societății in luna aprilie a anului 2012), prin care s-a realizat monitorizarea apei uzate prin verificarea indicatorilor pH, MTS, CCO-Cr, CB05, Pt(fosfor total), NH4+(azot amoniacal), toți acești indicatori fiind in limitele prescrise in NTPA 002/2005.

Acest Raport de încercare a fost depus la Autoritatea pentru Protecția Mediului Constanta in luna obținerii acestuia și înregistrat cu numărul 5013/23.04.2012.

Urmare inspecției realizate de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean C. finalizat prin încheierea Raportului de inspecție nr. 667/26.03.2013 s-a constatat faptul ca prin Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 nu a fost analizat si indicatorul SET.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin 1 si 2 din OG 2/2001 "(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

(2) în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. "

Prin procesul verbal de contravenție contestat se reține fapta de nepunere în aplicare a masurilor stabilite prin Raportul de inspecție din data de 13.03.2012, vizând monitorizarea calității apei uzate aferent anului 2012, prin neanalizarea indicatorului SET și nedepunerea buletinului de analiza la termen.

Petenta a susținut că fapta imputata (ce conține doua elemente) constituie o contravenție ce s-a consumat, în privința monitorizării anuale 2012, la data depunerii buletinului de analiză aferent anului 2012 la autoritatea de mediu competenta (23.04.2012), când se realizau eventualele elemente constitutive ale contravenție constând în lipsa analizării tuturor indicatorilor prevăzuți in actul de reglementare și eventuala înregistrare a Raportului de Încercare peste termenul de o luna.

În cazul în care fapta era constatată ulterior depunerii buletinului anual de analiză, data săvârșirii contravenției este identica cu data consumării sale (respectiv data îndeplinirii defectuoase/incomplete/peste termen a obligațiilor impuse).

Coroborându-se cu prevederile Autorizației de mediu ce reglementează obligativitatea realizării unei singure monitorizări globale anuale a indicatorilor si obligativitatea prezentării buletinelor de analiza anual, în luna efectuării, caracterul permanent al măsurii dispuse de organul de inspecție nu este de natura a modifica caracterul faptei contravenționale. O eventuala inculcare a obligației se poate analiza numai separat pe fiecare an, o eventuala contravenție fiind săvârșita si consumata:

- ori la data realizării unei monitorizări incomplete a tuturor indicatorilor sau la expirarea termenului de o lună de la data obținerii buletinului de analiză pentru înregistrarea acestuia la autoritatea de mediu competentă;

- ori la sfârșitul anului în cauza fără realizarea niciunei monitorizări a apelor uzate.

Nu este posibila astfel sancționarea în anul 2014 a nerealizării măsurii aferent anului 2012, tot astfel cum în baza aceleiași masuri stabilite în anul 2012 pot fi aplicate mai multe sancțiuni contravenționale pentru fiecare an verificat (2012, 2013 etc.), cu condiția ca acestea să fie constatate în termenul de prescripție.

Aferent anului 2012, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale (în cazul în care se consideră că monitorizarea anuală aferentă anului 2012 nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor actelor de reglementare) curge de la data realizării acestei monitorizări incomplete (24.03.2012) sau cel târziu de la data expirării termenului legal (o lună de la data obținerii buletinului de analiză) de depunere a raportului de încercare efectuat în anul 2012 la autoritatea de mediu competenta.

Raportat la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat (27.03.2013) petenta a solicitat instanței sa constate că de la data săvârșirii faptei a trecut mai mult de 6 luni, astfel incot aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a prescris.

2. Încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează obligativitatea descrierea faptei imputate

În drept, a invocat disp. art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.

Petenta a arăta că, potrivit jurisprudenței dominante în materie, „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției", în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel (Tribunalul București, Secția a Vlll-a, decizia civilă nr. 2463 din 20 octombrie 2005 și decizia nr. 2406 din 13 octombrie 2005, pronunțată de aceeași instanță, în D. S., „Răspunderea contravențională - Practică judiciară", ed. Hamangiu, București, 2007, p. 104 urm.). „Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter" (decizia civilă nr. 2460 din 20 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Vlll-a.). În viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, „cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate".

În aceste condiții, în privința sancțiunilor atrase prin nerespectarea acestei formalități a procesului verbal de contravenție, urmează a se avea in vedere faptul că:

- in cazul lipsei complete a mențiunii privind fapta imputata sau in cazul lipsei menționării/menționării incorecte (ce echivalează cu lipsa menționării) datei săvârșirii faptei intervine nulitatea expresa a procesului verbal de contravenție ;

- in vreme ce in situația in care fapta nu este suficient descrisa sau nu se menționează împrejurările in care a fost săvârșita fapta este un caz de nulitate virtuala, trebuind dovedita o vătămare adusa persoanei sancționate contravențional.

Petenta a susținut că în cadrul procesului verbal de contravenție nu exista nici un indiciu care sa permită verificarea împrejurărilor in care fapta a fost săvârșita, corecta încadrare a acesteia si respectarea proportionalitatii intre fapta imputata si sancțiunea aplicata. Totodată, raportat la actele întocmite de către organul de control si având in vedere caracterul contravenției imputate, nu rezulta data săvârșirii faptei imputate.

Referitor la data săvârșirii faptei imputate (ca element al descrierii faptei a cărui lipsa atrage nulitatea absoluta expresa a procesului verbal de contravenție), petenta a arătat că potrivit poziției organului de control (neînsușita de către societate), fapta contravenționala imputata constând in nerespectarea masurilor dispuse anterior de către organul de control reprezintă o contravenție continua, atrăgând incidența dispozițiilor art. 3 alin. 2 din OG 2/2001, astfel încât data constatării reprezintă si data săvârșirii faptei imputate. Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, se retine ca data a săvârșirii faptei data de 27.03.2013 ora 11.30.

Potrivit chiar mențiunilor din cadrul procesului verbal de contravenție contestat, aceasta fapta a fost constatata si consemnata, in urma inspecției planificate efectuate, in cadrul raportului de inspecție nr. 667/26.03.2013.

In acest sens, în cadrul Raportului de inspecție nr. 667/26.03.2013 la pag. 3 secțiunea E Analiza realizării masurilor stabilite anterior pct. 2, se constata nerealizarea masurilor stabilite in urma controlului anterior privind respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate si raportarea datelor solicitate. Mai mult, aferent acestei fapte imputate s-a dispus si depunctarea societății potrivit Secțiunii H din carul Raportului de inspecție. În aceste condiții, chiar și in cazul in care s-ar aprecia caracterul continuu al faptei contravenționale imputate, data constatării si implicit data săvârșirii ar fi fost 26.03.2013 si nu 27.03.2013 ora 11.30, așa cum se arata in procesul verbal de contravenție.

Având in vedere existenta a doua zile ca date a săvârșirii faptei imputate si având in vedere faptul ca procesul verbal de contravenție nu se coroborează cu mențiunile din actele ce au stat la baza încheierii acestuia, petenta a apreciat că lipsesc elementele necesare pentru determinarea datei săvârșirii sau pentru determinarea veridicității datei inserate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.

Totodată, a solicitat instanței a avea în vedere faptul că, așa cum rezulta din precizările anterioare privind prescrierea aplicării sancțiunii contravenționale, în realitate fapta imputata s-a consumat/ a fost săvârșita la data întocmirii si respectiv depunerii (23.04.2012) Raportului de încercare privind monitorizarea calității uzate aferent anului 2012.

În aceste condiții, nu se poate confunda data încheierii procesului verbal cu data săvârșirii faptei imputate, organul constatator având obligația, sub sancțiunea nulității absolute exprese, indicării datei reale a săvârșirii contravenției.

În lipsa menționării datei săvârșirii, coroborat si cu precizările referitoare la descrierea deficitara a faptei imputate, se urmărește in realitate eludarea dispozițiilor art. 13 alin 1 din OG 2/2001.

Raportat la precizările anterioare, lipsa menționării datei (sau menționarea unei alte date a constatării decât cea reala) atrage nulitatea absoluta expresa a procesului verbal de contravenție raportat la dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.

Referitor la descrierea completa a faptei imputate cu indicarea tuturor împrejurărilor in care aceasta a fost săvârșita, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat, comisarii Gărzii Naționale de Mediu nu au indicat:

- împrejurările si motivele prezentate de către societate vizând modalitatea de punere in aplicare a masurilor impuse in urma controlului anterior;

- modalitatea de efectuare a verificării calității apelor uzate si de înregistrare a raportului la agenția de mediu;

- eventualele consecințe potențial periculoase ale faptei imputate sau eventualele consecințe concrete ce justificau aplicarea unei sancțiuni extrem de ridicate;

- circumstanțele avute in vedere de organul constatator care ar atrage incidența dispozițiilor legale imputate raportat la conținutul concret al faptei.

Situația creata aduce atingere dreptului la apărare al societății petente, vătămarea acesteia fiind fără echivoc tocmai prin faptul ca instanța este limitata in posibilitatea de a aprecia, raportat la conținutul concret al faptei imputate, atat încadrarea corecta a acesteia cat si individualizarea si justificarea aplicării unei sancțiuni contravenționale in cuantum de 50.000 ron.

În aceste condiții, petenta a apreciat că raportat la modalitatea concreta in care a fost descrisa fapta imputata nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art 16 din OG 2/2001, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție pentru incalcarea dispozițiilor art. 16 alin 1 si 17 din OG 2/2001 cu mod ulter.

3. Încălcarea dispozițiile legale ce asigurau o garanție împotriva încheierii abuzive a procesului verbal de contravenție in lipsa contravenientului.

În acest sens, a invocat dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 ce reglementează dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, cât și dispozițiile art. 19 din același act normativ ce reglementează obligativitatea semnării procesului verbal de către contravenient (respectiv necesitatea prezentei acestuia la încheierea procesului verbal de contravenție) sau confirmarea motivului lipsei semnăturii acestuia de către un martor.

Lipsa semnăturii contravenientului cumulata cu lipsa martorului sau cu indicarea in mod fictiv a mențiunilor privind imposibilitatea găsiri unui martor, conduc la anularea procesului verbal de contravenție, având in vedere faptul ca in aceste condiții se creează posibilitatea săvârșirii unor abuzuri din partea agenților constatatori si ocolirea dispozițiilor art 16 alin 7 conform cărora agentul constatator este obligat, sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, sa permită contravenientului sa formuleze obiecțiuni.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, petenta a formulat următoarele critici:

În fapt, potrivit Autorizației de mediu deținute de societate, societatea avea obligația monitorizării anuale a indicatorii fizico-chimici, bacteriologici si biologici emiși prin realizarea unor buletine de analiza a calității efluentului (apa uzata menajera) vizând respectarea indicatorilor prevăzuți in NTPA 002/2005: pH, SET, MTS, CCOCr, CB05 si depunerii buletinului de analiza la autoritatea de mediu competenta in termen de o luna de la data efectuării.

Aceasta obligație a fost reținuta si prin Raportul de inspecție nr. 15/13.03.2012 la secțiunea G: Masuri stabilite pct. 2 .

In vederea respectării actelor de reglementare si a masurilor dispuse de către organul de control, la data de 19.03.2012, societatea a dispus prelevarea probelor de apa uzata si verificarea acesteia de către laboratoarele specializate ale RAJA Constanta, fiind obținut in acest sens Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012, prin care s-a realizat monitorizarea apei uzate prin verificarea indicatorilor pH, MTS, CCO-Cr, CB05, Pt(fosfor total), NH4+(azot amoniacal), toți acești indicatori fiind in limitele prescrise in NTPA 002/2005. Acest Raport de încercare a fost depus la Autoritatea pentru Protecția Mediului Constanta in luna obținerii acestuia si înregistrat cu numărul 5013/23.04.2012.

Prin actul contestat, comisarii Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Constanta au constatat faptul ca:

- prin Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 nu a fost analizat unul din indicatorii prevăzuți in Autorizația de mediu, respectiv indicatorul SET;

- acest raport de încercare nu a fost depus in termenul legal la autoritatea de mediu competenta.

In aceste condiții organul de control a considerat ca au fost incălcate dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. g din OUG 195/2005, potrivit cărora societatea avea obligația de a realiza în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 96 alin 3 pct. 9 din același act normativ potrivit cărora constituie contravenții și se sancționează cu amendă ...de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 9. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului".

Cu privire la fapta privind nedepunerea in termenul legal a buletinului de analiza la autoritatea de mediu competenta, a susținut lipsa săvârșirii faptei imputate având în vedere faptul că Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 a fost depus la Autoritatea pentru Protecția Mediului Constanta la data de 23.04.2012, fiind înregistrat sub nr. 5013/2012.

In aceste condiții, a fost respectat termenul de o luna prevăzut in actul de reglementare Autorizația de mediu nr. 166/2010, cap. III pct. 2, potrivit căreia "prezentarea buletinelor de analiza pentru apele uzate menajere se realizează anual, in luna efectuării.

Mențiunea anual, in luna efectuării, nu poate fi interpretata decât in sensul ca depunerea buletinului de analiza trebuie efectuata in termen de maxim o luna de la data efectuării sale.

In caz contrar, ar putea exista situația in care buletinul de analiza eliberat la data de 31 a lunii sa nu poată fi depus in cadrul aceleiași luni, fara a exista in acest sens nici o eventuala vătămare. Aceasta cu atât mai mult cu cat in practica aceste buletine de analiza nu sunt eliberate in chiar ziua efectuării raportului de încercare (de ex. raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 a fost eliberat societății abia la începutul lunii aprilie 2012, după semnarea sa de către toate persoanele împuternicite).

Cu privire la fapta privind lipsa analizării indicatorului SET prin buletinul de analiza întocmit, a invocat lipsa caracterului contravențional si a incidenței dispozițiilor legale imputate de către organul constatator.

Imediat ulterior finalizării inspecției din data de 13.03.2012, respectiv la data de 19.03.2012, societatea a procedat la punerea in aplicare a masurilor dispuse si prelevarea probelor de apa uzata ce au fost depuse la laboratorul RAJA Constanta, fiind întocmit in acest sens Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012.

Raportat la obiectul de activitate al societății si condițiile concrete de funcționare (cunoscute de RAJA Constanta din condițiile contractului de furnizare utilități) au fost verificați următorii indicatori ai probelor prelevate: pH, Materii totale in suspensie (MTS), consum chimic de oxigen (CCO-Cr), consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBOS), fosfor total (Pr), azotamoniacal (NH4+) (acesta constituind si setul standard de analize realizat de RAJA Constanta), constatându-se respectarea parametrilor legali prevăzuți in NTPA 002/2005. Se poate observa astfel ca au fost analizați 4 din cei 5 indicatori prevăzuți in autorizația de mediu precum si 2 indicatori suplimentari, omițându-se insa analizarea indicatorului SET.

In acest context, in reglementarea incidentă (in principal normativul NTPA 002/2005 ce constituie anexa a HG nr. 188/ 2002 actualizat) nu exista ca titulatura (sau indicativ) un asemenea indicator, fiind vorba in realitate de indicatorul Substanțe extractibile cu solvenți organici (poziția 13 din Tabelul nr. 1 aferent NTPA 002/2005, ce nu prezintă indicativul de prescurtare SET).

In aceste condiții, a invocat incidența in cauza a dispozițiilor art. 11 din OG 2/2001 si existenta unei erori de fapt (caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei) cu privire la indicatorii obligatorii a fi verificați atat in sarcina societății cat si a laboratorului RAJA, in locul indicatorului SET fiind in schimb verificați alti doi indicatori, respectiv fosfor total (Pr) si azotamoniacal (NH4+).

Totodată, a invocat, raportat la condițiile concrete ale faptei imputate, împrejurările menționate și lipsa unui pericol social, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 96 alin 1 pct. 9 din OUG 195/2005.

Astfel, prin ansamblul dispozițiilor OUG 195/2005 se observa atenția si intenția legiuitorului de reglementare si combatere atât a tuturor potențialilor factori de poluare cat si de sancționare a faptelor ce au condus la prejudicierea mediului sau a comportamentului persoanelor fizice/juridice prin care se aduce atingere mediului înconjurător. In acest sens, sunt aspru sancționate toate faptele care au condus sau sunt de natura a conduce la poluarea mediului înconjurător, scopul fiind in mod evident atat de constrângere cat si de descurajare a unor fapte interzise de lege, săvârșite cu vinovăție.

Pe langa sancționarea in mod expres a incalcarii obligațiilor legale prezentate punctual, legiuitorul a inteles si sa prevadă, cu caracter general, la art. 196 alin 3 pct 9, sancționarea nerespectării masurilor impuse de către organele de inspecție/control, fara a detalia insa natura acestor masuri.

Apreciază petenta că prin incriminarea acestei fapte s-a urmărit sancționarea unei conduite culpabile constând in ignorarea sau refuzul de intrare in legalitate, conduita ce a produs sau poate conduce la importante prejudicii. Evident insa nu orice nerespectare a masurilor impuse de organele de inspecție poate întruni elementele constitutive ale acestei contravenții. Având in vedere caracterul foarte diversificat al potențialelor masuri ce pot fi dispuse in urma unui control/inspecții, urmează ca o eventuala încadrare sa tina cont de natura acestora si de potențialul pericol al faptei sau urmările produse. De exemplu, având in vedere menționarea in mod constant a unor termene pentru depunerea unei anumite adrese/înscris/document, in nici un caz nu se poate considera ca depășirea cu o zi a termenului fixat de organul de control ar fi de natura sa atragă aplicarea unei sancțiuni cuprinse intre 50.000 si 100.000 ron.

Prin chiar cuantumul sancțiunii este evident faptul ca legiuitorul a inteles sa sancționeze numai acele fapte de o gravitate sporita ce denota o conduita vădit si voit nelegala a contravenientului si cu un pericol social extrem de ridicat.

Urmează a reveni in aceste condiții organului constatator (sau instanței in faza de control judiciar) atributul ca raportat la condițiile concrete ale faptei imputate, împrejurările săvârșirii sale, urmările produse etc. sa aprecieze asupra incidenței si asupra întrunirii elementelor constitutive ale contravenției.

În prezenta cauza urmează a avea insa in vedere faptul ca societatea a înțeles sa se conformeze in cel mai scurt timp masurilor dispuse de către organul de control, realizând prelevarea probelor si analiza indicatorilor calității apei uzate in maxim 5 zile de la finalizarea inspecției.

Faptul ca din eroare si pentru motivele anterior prezentate s-a omis analiza unuia dintre cei 5 indicatori prevăzuți in cadrul autorizației de mediu (fiind analizați alti doi indicatori) nu poate conduce insa la concluzia ca societatea a urmărit eludarea masurilor impuse si sustragerea de la obligativitatea monitorizării calității apei uzate.

Urmează a avea in vedere totodată si lipsa unui potențial pericol al faptei imputate, având in vedere faptul ca potrivit dispozițiilor HG 188/2002 modificat prin HG 352/2005 operatorii publici (in speța RAJA) monitorizează in mod constant (lunar si anual) calitatea apelor uzate la nivelul întregii arii de activitate si raportat la toti indicatorii, fara a constata aferent anului 2012 depășiri ale valorilor maxim admise.

Totodată, verificarea indicatorului Substanțe extractibile cu solvenți organici vizează in principal verificarea concentrației hidrocarburilor (provenite in special din combustibili) la nivelul apelor reziduale, ori la nivelul subscrisei societăți nu sunt folosite astfel de substanțe, societatea fiind dotata cu panouri solare si aparate de climatizare, asa cum rezulta in mod expres si din Autorizația depusa la dosarul cauzei.

In aceste condiții, a invocat faptul că fapta imputata societății nu îndeplinește condițiile constitutive ale contravenției reglementate de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție contestat si încadrarea faptei imputate in dispozițiile art 196 alin 3 pct 9, a invocat și aplicabilitate garanțiilor art 6 din CEDO privind acuzațiile penale.

In aplicarea dispozițiilor art 6 din CEDO, in mod constant instanțele penale au dispus ca in situațiile in care fapta prezintă doar formal elementele unei infracțiuni clar in esența este neînsemnata si nu prezintă pericol social, in raport de condițiile concrete ale săvârșirii acesteia neputându-se retine o atingere adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala, nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni.

In acest sens, a invocat incidența principiului in dubio pro reo. Astfel, îndoiala profită învinuitului reprezintă situația juridică în care atunci când nu se poate stabili cu certitudine vinovăția unei persoane pentru săvârșirea unei fapte penale, nu se poate angaja nici răspunderea acesteia. Principiul este întâlnit cel mai frecvent în cauzele penale, având ca finalitate achitarea inculpatului datorită dubiului rezultat din probele administrate în ceea ce privește vinovăția acestuia. Regula enunțată constituie și un instrument care asigură respectarea prezumției de nevinovăție, așa cum aceasta este reglementată de Art. 5 2 C.p.p., și pe cale de consecință a dreptului la un proces echitabil.

Deși caracteristice dreptului penal, principiile mai sus menționate pot interveni și în diverse cauze care aparțin altor domenii de drept, pentru determinarea aplicabilității in cauza a prevederilor art 6 din Convenție, in latura sa penala, esențiala fiind analiza naturii faptei imputate precum si a sancțiunii corespunzătoare conform legislației naționale in vigoare (cauza Oztiirk vs. Germania, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008 nr._, par. 18; Kadubec vs. Slovacia; Salabiaku c. Franței, Telfner vs. Austria si A. vs. România.)

Cu atat mai mult, raportat si la practica constanta mai sus menționata, a învederat ultimele modificări aduse de legiuitorul intern dispozițiilor OG 2/001, reglementandu-se in mod expres la art. 47 din acest act normativ completarea sa cu dispozițiile Codului penal.

In cauza, petentei i-a fost aplicata o sancțiune cu amenda in cuantum de 50.000 ron in baza unei dispoziții cu caracter general, aplicabila tuturor persoanelor, si prin care nu se individualizează natura masurilor nerespectate sau eventualele consecințe ale acestora, revenind organului constatator (sau instanței in faza de control judiciar) atributul verificării incadrarii corecte a faptei concret imputate si justificarea aplicării sancțiunii prescrise de legiuitor raportat la gradul de vinovăție al învinuitului si la împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșita.

Nivelul amenzii prevăzut de art. 96 alin 3 pct. 9 din OUG 195/2005 pentru fapta imputata (de la 50.000 la 100.000 ron) este unul extrem de ridicat comparativ cu limitele generale ale sancțiunii amenzii penale, prevăzute de art. 53 pct. 1 lit. C) Cod penal (de la 100 lei la 50.000 lei) si având in vedere ca minimul amenzii prevăzute de lege reprezintă maximul amenzii penale si de peste 66 de ori nivelul salariului minim brut pe economie pe tara. Se justifica astfel asimilarea contravenției constatate cu o infracțiune, sancțiunea aplicata având scop punitiv, represiv si implica conotații similare pedepsei penale.

Orice dubii in legătura cu aplicabilitatea dispozițiilor din OUG 195/2005 imputate ce reglementează cu caracter general situațiile de sancționare a nerespectarii masurilor impuse de organul de control, fara o detaliere a caracterului acestor masuri, a eventualelor consecințe efective produse sau a împrejurărilor in care acestea au fost produse, profita petentei si susțin apărările acesteia privind greșita încadrare a faptei reținute de organul constatator.

Este astfel pe deplin aplicabil principiul mai sus enunțat, in prezenta cauza fapta prezentând doar formal elementele unei contravenții, in raport de condițiile concrete ale săvârșirii acesteia neputându-se retine o atingere adusa valorilor sociale pe care legiuitorul a urmărit sa le ocrotească prin art 196 alin 3 pct 9 din OUG 195/2005.

In subsidiar, invocând faptul ca sancțiunea aplicata societății a fost stabilita cu nesocotirea dispozițiilor art. 21 din OG 2/2001 cu mod ulterioare, petenta a solicitat, in temeiul art. 7 din același act normativ, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

Raportat la criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicata nu respecta gradul de pericol social al faptei imputate.

Petenta a avut o conduită corectă, nu a urmărit eludarea legislației si a obligațiilor legale ce ii revin in legătura cu monitorizarea calității apei uzate si masurile dispuse de către organul de inspecție iar in măsura in care organul de control constata ca aceasta ar fi incalcat, din culpa sau pentru motivele mai sus arătate, dispozițiile legale incidente, se putea dispune aplicarea sancțiunii avertismentului.

In aceste condiții, având in vedere circumstanțele concrete ce vor reiesi din probatoriul administrat, daca instanța considera totuși ca au fost incalcate dispozițiile legale incidente, se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.

Chiar si textul legal - art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu "gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, având in vedere circumstanțele personale ale reclamantei precum si motivele expuse, in subsidiar se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, inclusiv documentația aferentă procesului-verbal, și a depus, în copii, procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia, raportul de încercare nr. 955/24.03.2012, autorizația de mediu, raport de inspecție din data de 26.03.2012, nota de constatare din data de 27.03.2013,

Plângerea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995, legislație în vigoare la data formulării acțiunii.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.

Intimatul a arătat că, în fapt, în urma unui control efectuat în data de 26.03.2013 la petentă s-au constatat următoarele:

- societatea desfășoară activitatea de asistență spitalicească cod CAEN 8610 pentru care deține autorizația de mediu nr.166 din 04.05.2010, valabilă 10 ani, fără program de conformare.

- referitor la condițiile special impuse prin autorizația de mediu s-a constatat că măsura privitoare la buletinul apa uzată menajeră evacuată (care trebuie efectuată anual) - în 2012 analiza s-a efectuat prin laboratorul RAJA, buletinul de analiză nr. 955 din 24.03.2012, depus la APM C. cu nr. 5013 din 23.04.2012, din care nu reiese și efectuarea indicatorului SET; în anul 2013 s-a efectuat buletinul de analiză nr. 210 din 28.01.2013 pentru indicatorii pH, MTS, CCOCr, CB05, NH4, din nou, fără a se analiza indicatorul SET; nu se constată depășiri ale valorilor maxim admise.

- reprezentantul societății declară că buletinul de analiză apă uzată evacuată aferent anului 2013 s-a depus la APM cu nr.3086 RP din 27.02.2013, dar nu poate face dovada.

- la SECȚIUNEA G din raport s-au stabilit măsuri printre care s-a impus, din nou, efectuarea unui buletin de analiză pentru indicatorul SET și prezentarea acestuia la GNM-CJ C..

În data de 27.03.2013 comisarii GNM CJ C. au revenit la petentă pentru verificarea măsurile dispuse prin raportul de inspecție nr. 667 și s-a constatat, din nou, neîndeplinirea măsurii referitoare la efectuarea unui buletin de analiză pentru indicatorul SET și prezentarea acestuia la GNM CJ C..

Din verificarea documentelor, respectiv buletinul de analiza nr. 955 din 24.03.2012 s-a constatat că nu s-au analizat toți indicatorii conform autorizației de mediu nr.166 din 04.05.2010, cap.III Monitorizarea mediului și anume: pH, SET, MTS, CCOCr, CB05, și anume indicatorul SET.

Față de motivele invocate de petentă în plângerea contravențională a învederat instanței următoarele:

I.Referitor la susținerea petentei că fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea

contravențională s-a prescris.

Petentă a fost sancționată conform art.96 alin.3 punct.9 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului care prevede „obligațiile persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului".

Prin Raportul de inspecție anterior din 13.03.2012 la secțiunea G: Măsuri stabilite la nr.crt.2 s-a stabilit o măsură și anume „Respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea și raportarea datelor", iar ca termene de realizare s-a stabilit - permanent.

Această obligație, în afară de faptul că era prevăzută în autorizația de mediu aparținând petentei, a fost reluată și prin raportul de inspecție nr.667 din 26.03.2013.

Fapta reținută în sarcina petentei are caracter continuu, prin urmare nu se poate reține apărarea petentei referitoare la prescrierea aplicării sancțiunii contravenționale.

Trebuie remarcat că petentă, prin motivarea formulată, recunoaște implicit săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.

II.Privitor la nerespectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu completările și modificările ulterioare.

Activitatea de inspecție și control a Gărzii Naționale de Mediu se desfășoară conform Ordinului nr. 464 din 21 aprilie 2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, care prevede încheierea actelor premergătoare procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției (raport de inspecție, notă de constatare). In baza acestor acte de control sunt aplicate, acolo unde este cazul, sancțiuni contravenționale.

Referitor la incidența prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 - petentă, din nou, se rezumă doar la redarea unor fragmente din textele de lege. Dacă petentă ar fi analizat cu obiectivism procesul-verbal contestat, ar fi observat faptul că acesta este încheiat cu respectarea strictă a prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal conține:

- data și locul unde este încheiat;

- numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator;

- datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului;

- descrierea detaliată a faptelor sancționate;

- indicarea datei, orei și locul în care au fost comise faptele;

- indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

In aceste condiții, susținerile petentei că în cauză sunt incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 nu au nicio justificare, întrucât nulitatea procesului-verbal are în vedere, strict, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Or, toate aceste mențiuni, așa cum am arătat, există în procesul verbal contestat.

III. Prin formularea unui al treilea motiv, petenta recunoaște că fapta contravențională este continuă.

Data menționată în PVC contestat de 27.03.2013 este corectă, întrucât în această dată a fost încheiată și nota de constatare din 27.03.2013, în prezența domnului U. T., în calitate de împuternicit, și care a fost semnată, fără obiecțiuni de către acesta (Ordinului nr. 464 din 21 aprilie 2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului).

Referitor la încheierea abuzivă a procesului-verbal contestat, a arătat că această afirmație este incriminatorie, fără să se propună și dovezi în susținerea ei. Simpla afirmație că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin 7 din OG nr.2/2001, nu justifică formularea „încheiere abuzivă a Procesului-verbal de contravenție", aceste acuzații neputând face obiectul prezentei cauze.

Totodată menționăm că, din actele încheiate reiese în mod clar că agenții constatatori au adus la cunoștința petentei că se va aplica sancțiunea contravențională, însă reprezentantul petentei U. T. nu a dorit să semneze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapt menționat și în nota de constatare nr.669/27.03.2013.

Art. 19 din O.G.nr.2/2001 prevede posibilitatea încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în lipsa contravenientului, când refuză sau nu poate să semneze. Nici prezența martorului nu este obligatorie, cu respectarea cerinței de a se face mențiune privind motivele care au dus la încheierea procesului verbal în acest fel.

V. Cu privire la motivarea petentului că nu a avut cunoștință de faptul că trebuia analizat și indicativul SET, pe motiv că nu prevedea autorizația de mediu, aflându-se într-o eroare.

Autorizația de mediu nr. 166/04.05.2010 prevede, în mod clar, la cap.III monitorizarea mediului, obligația efectuării indicatorilor prevăzuți în NTPA 002/2005: pH, SET, MTS, CCOCr, CB05.

Totodată NTPA 002/2005 este prevăzut în H.G.nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, prin urmare există și cadrul legislativ, iar petenta nu se poate apăra că nu cunoaște legislația. In mod evident, reiese că aceasta este de rea credință întrucât, în afară că nu respectă prevederile legale, nu respectă nici prevederile autorizației de mediu, care reia prevederile legale, nu realizează nici măsurile impuse prin actele de control. Orice neînțelegere ar fi trebuit lămurită în primul rând cu emitentul autorizației de mediu (APM C.), iar în al doilea rând cu acei comisarii din cadrul GNM, singura mențiune făcută de petentă în actele de control încheiate a fost „că nu a avut cunoștință" de obligația de a efectua și indicativul SET, deși și în anul 2012 a mai fost impusă prin actele de control. Neglijența petentei nu poate echivala cu existenței erorii.

Privitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului precizează că s-a aplicat minimul prevăzut de art. 96 alin. 3 pct. 9 din O.U.G.nr. 195/2005 privind protecția mediu;

- actul normativ prevede și posibilitatea achitării în 48 ore a jumătate din minimul amenzii înserat în O.U.G. nr 195/2005 privind protecția mediului;

- sancțiunea avertismentului nu putea fi de natură să îndeplinească rolul deopotrivă sancționator și preventiv al sancțiunilor contravenționale, în situația în care măsura a fost impusă atât prin actele de reglementare (autorizația de mediu), cât și prin actele de control, în mod repetat.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosar documentația aferentă procesului-verbal contestat, între care: raportul de inspecție nr. 667/27.03.2013, notă de constatare din data 27.03.2013, autorizație de mediu nr.166 din 04.05.2010, raport de încercare nr.955/24.03.2012, raport de inspecție nr. 103/13.03.2012.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând poziția sa procesuală. Totodată, a arătat că aferent anului 2012, a fost întocmit raportul de încercare nr. 955/24.03.2012, depus la Autoritatea pentru Protecția Mediului C. sub nr. 5013/23.04.2012 și sub nr. 3086/27.02.2013. Aferent anului 2013, a fost întocmit raportul de încercare nr. 943/20.04.2013, depus la Autoritatea pentru Protecția Mediului C. în luna obținerii.

În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă 3478/27.03.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/27.03.2013, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 50.000,00 lei, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 alin. 1 lit. g și sancționate de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, reținându-se în sarcina petentei faptul că Prin raportul de inspecție nr. 103 din data de 13.03.2012 s-a stabilit la secțiunea G o măsura cu caracter permanent si anume: Respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea si raportarea datelor solicitate, iar din verificările documentelor prezentate s-a constatat că nu s-au analizat toți indicatorii conform autorizației de mediu și nici nu s-a depus buletinul de analiză la termen. Aceste fapte au fost consemnate în raportul de inspecție nr. 667 din 26.03.2013 și nota de constatare nr. 669/27.03.2013 și însușite prin semnătură de reprezentantul societății.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Instanța a mai constatat că petenta a invocat ca motive de nulitate absolută insuficienta descriere a faptei contravenționale, lipsa datei săvârșirii faptei contravenționale, incidența prescripției aplicării sancțiunii și ca motiv de nulitate relativă – încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 raportat la art. 19 din O 2/2001.

Referitor la descrierea faptei, instanța a reținut că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii. Analizând procesul verbal contestat, instanța a apreciat că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei nu poate fi apreciat, astfel cum susține petenta, ca o descriere generică, de vreme ce arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea prevederilor art. 94 alin. 1 lit. g din OUG 195/2005 și permite astfel instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale, identificarea faptei fiind suficient de precisă.

Cât privește data săvârșirii faptei contravenționale, instanța a constatat că aceasta este înscrisă în cuprinsul actului sancționator, astfel că motivul invocat urmează a fi respins ca atare. Procesul verbal cuprinde data săvârșirii faptei, aceeași cu data constatării faptei, respectiv, 27.03.2013, constatarea contravenției fiind făcută prin nota de constatare din aceeași dată, distinct de raportul de inspecție întocmit în ziua controlului, la data de 26.03.2013.

Prin raportul de inspecție din data de 26.03.2013 (f. 29-31), s-a constatat că nu s-a realizat respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apelor uzate și raportarea datelor solicitate, nu s-a constatat încălcarea vreunei dispoziții legale sau săvârșirea vreunei contravenții.

În ce privește motivul de nulitate invocat de petentă referitor la încheierea procesului-verbal cu încălcarea dispozițiilor legale ce asigură o garanție împotriva încheierii abuzive a procesului-verbal, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiat.

Astfel, potrivit disp. art.19 din OG 2/2001, (1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…) (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Din interpretarea acestui text de lege, este evidentă posibilitatea încheierii procesului-verbal în absența contravenientului, legalitatea procesului-verbal fiind condiționată de semnarea sa de către un martor asistent sau de precizarea motivelor care au determinat imposibilitatea semnării de către martor. Or, procesul-verbal contestat cuprinde motivul pentru care a fost încheiat în absența unui martor, respectiv, la data încheierii sale persoanele aflate la sediul instituției aveau calitatea de agenți constatatori.

Totodată, instanța a constatat că nota de constatare din data de 27.03.2013 – f. 33-34 e semnată și ștampilată pentru petentă, reprezentantul acesteia care a participat la control formulând obiecțiuni ce au fost consemnate, iar motivul pentru acre aceasta nu a semnat procesul-verbal este de asemenea consemnat.

Asupra prescripției dreptului intimatei de a aplica sancțiunea:

Potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.

Instanța a apreciat că neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina petentei potrivit art. 94 alin. 1 lit. g din OUG 195/2005 constituie o contravenție continuă pentru două argumente:

(1) respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea și raportarea datelor are caracter permanent, astfel cum s-a stabilit prin raportul din data de 13.03.2012 – f. 27;

(2) elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei constă într-o inacțiune prelungită în timp, așa cum impune art. 13 alin. 2 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, căreia, până la data încheierii actului sancționator contestat, nu i s-a pus capăt printr-o acțiune contrară. În anul 2013, petenta nu a depus, anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, nici un raport de încercare, raportul de încercare nr. 943/20.04.2013 – f. 57, fiind ulterior controlului și procesului-verbal.

Din descrierea faptei, instanța a constatat că este vorba despre o singură contravenție continuă constând în nerespectarea obligațiilor impuse prin raportul din data de 13.03.2012, contravenție săvârșită prin două omisiuni – omisiunea de a analiza un indicator prevăzut de Autorizația de mediu și omisiunea de a depune la termen buletinul de analiză.

Instanța a respins ca neîntemeiată apărarea petentei în sensul că fapta imputata constituie o contravenție ce s-a consumat, în privința monitorizării anuale 2012, la data depunerii buletinului de analiză aferent anului 2012 la autoritatea de mediu competenta (23.04.2012), când se realizau eventualele elemente constitutive ale contravenție constând în lipsa analizării tuturor indicatorilor prevăzuți in actul de reglementare și eventuala înregistrare a Raportului de Încercare peste termenul de o luna, întrucât finalitatea respectării măsurilor impuse de organul constatator vizează asigurarea unei monitorizări permanente a calității apelor evacuate.

Făcând aplicarea la speță a dispozițiilor art. 13 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că de la data constatării faptei contravenționale și până la data aplicării sancțiunii amenzii contravenționale nu s-a împlinit termenul de 6 (șase) luni, astfel că urmează a respinge ca neîntemeiată apărarea formulată de petentă în sensul prescrierii dreptului intimatei de a aplica sancțiunea.

Sub aspectul temeiniciei,se reține că petenta, prin plângerea formulată a contestat situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal (arătând că a depus raportul de încercare nr. 955/24.03.2012 la Autoritatea pentru Protecția Mediului C. la data de 23.04.2012, sub nr. 5013/2012, fiind respectat termenul de o lună prevăzut în Autorizația de Mediu) și totodată a invocat incidența disp. art. 11 din O.G. 2/2001, sub aspectul existenței unei erori de fapt. Totodată, petenta a invocat jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare cit. CEDO).

Cu titlu preliminar, instanța a reținut că, în lumina criteriilor stabilite prin jurisprudența CEDO, contravențiile supusă analizei în cauza de față este ”o acuzați în materie penală” față de caracterul general al normei juridice sancționatoare, scopul preventiv și represiv al incriminării, gravitatea pedepsei (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei).

Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv Hotărârea A. contra României și decizia H. contra României, prezumția de nevinovăție a fost greșit înțeleasă în sensul în care răsturnarea sarcinii probei în dreptul organului constatator nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută, instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.

Potrivit art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, constituie contravenție nerespectarea obligațiilor persoanelor fizice și juridice de a realiza în totalitate și la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare și prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecția și controlul în domeniul protecției mediului, iar potrivitart. 94 alin. 1 lit. g din OUG 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop realizează, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control;

Analizând Raportul de inspecție din data de 13.03.2012 (f. 27), instanța a constatat că s-a dispus în sarcina petentei, prin conducerea societății, măsura: respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea și raportarea datelor solicitate.

Prin raportul de inspecție din data de 26.03.2013 (f. 29-31), s-a constatat, reține instanța, că s-a depus buletinul de analiză nr. 955/24.03.2012 la data de 23.04.2012 și s-a stabilit măsura prezentării la GNM CJ C. a dovezii depunerii la APM a buletinului de analiză apa uzată evacuate aferent anului 2013, în ziua următoare, 27.03.2013. S-a mai reținut că reprezentantul societății a declarat că a depus buletinul de analiză apa uzată evacuată aferent anului 2013 la APM cu nr. 3086RP din 27.02.2013, dar nu a putut face dovada.

Prin nota de constatare din data de 27.03.2013 (f. 33-34), s-a reținut, constată instanța, în ceea ce privește depunerea buletinul de analiză aferent anului 2013, că sub nr. 3086 RP din 27.02.2013, s-a depus la APM buletinul de analiză aferent anului 2012. Totodată s-a stabilit ca, pentru anul 2013 să fie depus la APM buletinul de analiză cu analizarea și a indicatorului SET.

Indicatorul SET este prevăzut expres de Autorizația de Mediu de care beneficiază petenta – f. 12, analiza acestui indicator pentru apele uzate menajere fiind prevăzută conform NTPA 002/2005.

Petenta face dovada, prin înscrisul depus la f. 60 că sub nr. 5013RP/23.04.2012 este depus Raportul de încercare nr. 955/24.03.2012. În ceea ce privește raportul de încercare înregistrat sub nr. 3086/27.02.2013, acesta este același raport de încercare nr. 955/24.03.2012, depus din nou, astfel cum a arătat și petenta prin răspunsul la întâmpinare. În aceste condiții instanța a reținut că, în anul 2013, petenta nu a depus, anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, nici un raport de încercare, raportul de încercare nr. 943/20.04.2013 – f. 57, fiind ulterior controlului și procesului-verbal.

Prin urmare, apreciază instanța, intimatul a probat săvârșirea de către petent a contravenției, respectiv faptul că nu au fost respectate condițiile impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea si raportarea datelor solicitate, sub aspectul faptului că nu s-au analizat toți indicatorii conform autorizației de mediu și nici nu s-a depus buletinul de analiză la termen.

Așadar, instanța nu a reținut apărarea petentei sub aspectul lipsei săvârșirii faptei imputate. În ceea ce privește apărarea petentei privind incidența erorii de fapt, instanța nu a reținut-o, deoarece indicatorul SET este prevăzut expres de Autorizația de Mediu de care beneficiază petenta – f. 12, analiza acestui indicator pentru apele uzate menajere fiind prevăzută conform NTPA 002/2005.

Normativul NTPA 002/2005, aprobat prin HG 188/2002, prevede la Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în rețelele de canalizare ale localităților, indicatorul Substanțe extractibile cu solvenți organici, astfel cum arată și petenta prin plângerea sa, dând dovadă că are cunoștință, în cele din urmă, despre ce indicator este vorba sub prescurtare SET.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea contravențională a petentei, acesta nerespectând măsura cu caracter permanent dispusă prin nota de constatare din data de 13.03.2012 raportat laobligațiile impuse prin autorizația de mediu de care beneficiază.

Cu privire la sancțiunea aplicată:

În raport cu dispozițiile art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, instanța a constatat că sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ, fiind aplicată amenda minimă prevăzută de lege.

Cu toate acestea, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a utcă sancțiunea amenzii contravenționale aplicate nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Având în vedere dispozițiile coroborate ale art. 34 și 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că împrejurările concrete de săvârșire a faptelor imprimă acestora un grad de pericol social față de care sancțiunea amenzii în cuantum de 50.000 lei apare disproporționată.

Astfel, instanța a constat că petenta nu a fost anterior sancționată pentru nerespectarea legislației în domeniul protecției mediului, astfel cum a arătat intimata – f. 97, că rapoartele de inspecție depuse la dosar dovedesc o conduită în domeniul protecției mediului, în general, corespunzătoare legislației, obligațiilor din autorizația de mediu și măsurilor impuse de organele de control, că, ulterior sancționării contravenționale, indicatorul SET a fost într-adevăr analizat – f. 57, valoarea acestuia fiind sub limita prevăzută de standardul de analiză și că atitudinea procesuală de contestatare a săvârșirii contravenției nu poate fi imputată petentei sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate.

Potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, nu prevede această sancțiune.

Sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

Totodată, instanța a reținut că atenționarea contravenientului prin avertisment este suficientă pentru a sancționa fapta din procesul verbal de contravenție și pentru revizuirea conduitei în acord cu normele legale.

În acest sens, instanța a atras atenția petentei asupra consecințelor sociale ale faptei sale, asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și întocmai și la termen măsurile legale dispuse de organele de control.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care plângerea contravențională urmează să fie admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 08.07.2014

În motivarea apelului apreciază intimata că în mod eronat prima instanță a apreciat asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale, motivat de următoarele considerente:

O circumstanță agravantă a faptei reținute o constituie împrejurarea că neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în autorizația de mediu nr. 166/04.05.2010 sunt obligații instituite și de actele normative în vigoare, cu referire la Normativul NTPA aprobat prin HG 188/2002,or, societatea cunoștea obligațiile ce-i revin și cu bună știință nu le-a îndeplinit.

Mai mult, la controalele anterioare a fost stabilită ca măsură și efectuarea raportului de încercare și pentru indicatorul SET,astfel că în mod nefondat a fost reținută lipsa pericolului social în condițiile în care petenta,în mod repetat, nu a îndeplinit această obligație, iar sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim stabilit de lege.

Apreciază că în speță ne aflăm în prezenta unei fapte care creează o stare de pericol pentru factorii de mediu și pentru sănătatea umană, faptă care poate genera și un rezultat vătămător, având în vedere natura activității desfășurate.

În referire la cuantumul cheltuielilor de judecată apreciază în sensul că acesta era necesar să fie apreciat în raport cu soluția dispusă în cauză.

În drept au fost invocate disp. art. 466-482 c.proc.civ, art. 34 al.2 din OG 2/2001

Împotriva aceleiași sentințe, în temeiul disp. art. 472 c.proc.civ a declarat apel incident petenta intimată solicitând modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale.

În motivare invocă apelanta faptul că soluția primei instanțe relativ la legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat și implicit respingerea motivelor de nulitate invocate se datorează unei greșite aprecieri asupra situației de fapt și asupra însăși faptei imputate prin procesul verbal de contravenție.

Astfel a fost reținut în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat neîndeplinirea obligațiilor privind monitorizarea calității apei uzate pentru anul 2012 întrucât prin Buletinul de analiză nr. 955/23.04.2012 nu a fost analizat și indicatorul SET și de asemenea, acest buletin de analiză a fost depus la APM la data de 27.02.2013 cu depășirea termenului legal.

Prin Sentința pronunțată de către instanța de fond se reține faptul că societatea nu a îndeplinit obligațiile privind monitorizarea calității apei uzate pentru anul 2013, or potrivit autorizației de mediu aceste obligații trebuiesc îndeplinite și raportate anual, fiind evidentă reținerea în mod greșit a faptei în sarcina sa.

Invocă petenta apelantă nulitatea procesului verbal prin prisma descrierii faptei sub aspectul omisiunii de a se indica toate împrejurările săvârșirii acesteia, a lipsei datei săvârșirii acesteia, respectiv indicarea eronată a datei contravenției în condițiile în care fapta imputată constituie o contravenție ce s-a consumat în privința monitorizării anuale pentru anul 2012, la data depunerii buletinului de analiză aferent anului 2012 la autoritatea de mediu competentă, când erau realizate eventualele elemente constitutive ale contravenției.

Or, în condițiile în care fapta imputată constă în neanalizarea pentru anul 212 a indicatorului SET prin raportul de încercare 955/23.03.2012 și depunerea acestuia la APM în luna februarie 2013, apreciază că în măsura în care s-ar reține săvârșirea acestei fapte, data săvârșirii contravenției o constituie data consumării acesteia, respectiv data îndepliniri defectuoase a obligațiilor.

Totodată și în situația și în măsura în care ar fi fost reținut faptul că data săvârșirii este data constatării, în condițiile în care aceasta a fost constatată prin raportul de inspecție din 26.03.2013, în mod nelegal este menționat în cuprinsul procesului verbal ca fiind data de 27.03.2013.

De asemenea, apreciază că în mod nelegal a respins prima instanță excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională prin raportare la art. 13 al.1 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție arată că a solicitat anularea procesului verbal având în vedere lipsa săvârșirii și al caracterului contravențional și faptelor imputate cât și lipsa întrunirii elementelor constitutive ale contravenției imputate.

În privința faptei privind nedepunerea în termenul legal a buletinului de analiză la autoritatea de mediu competentă apreciază asupra lipsei săvârșirii faptei, după cum rezultă din copia raportului de încercare înregistrat la această instituție sub nr. 5013/23.04.2012. Relativ la fapta privind lipsa analizării indicatorului SET prin buletinul de analiză întocmit a solicitat constatarea lipsei caracterului contravențional al faptei, societatea procedând urmare a controlului efectuat la 13.03.2012, respectiv 19.03.2012 la punerea în aplicare a măsurilor dispuse și prelevarea probelor de apă uzată ce au fost depuse la laboratorul RAJA C., fiind astfel întocmit raportul de încercare nr. 955/24.03.2012. În reglementarea incidentă la care organul constatator face trimitere, precizează apelanta, nu există ca titulatură un astfel de indicator, fiind vorba în realitate de indicatorul Substanțe extractibile cu solvenți organici, fiind incidente în speță dispozițiile art. 11 din OG 2/2001 respectiv existența unei erori de fapt, situație în care este înlăturat caracterul contravențional al faptei.

Reiterează aspectul vizând conformarea societății măsurilor dispuse de către organul de control, realizând prelevarea probelor și analiza indicatorilor calității apei uzate în maximum 5 zile de la finalizarea inspecției. Faptul că din eroare a fost omisă analiza unuia dintre cei 5 indicatori prevăzuți în cadrul autorizației de mediu, fiind însă analizați alți 2 indicatori, nu poate conduce la concluzia că societatea a urmărit eludarea măsurilor impuse și sustragerea de la obligația monitorizării calității apei uzate. Mai mult, verificarea indicatorului Substanțe extractibile cu solvenți organici vizează în principal verificarea concentrației hidrocarburilor la nivelul apelor reziduale, or la nivelul societății petente nu sunt folosite astfel de substanțe.

În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 18-21.)

Apelanta intimată a depus întâmpinare la apelul incident solicitând respingerea acestuia motivat de următoarele aspecte:

Procesul verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute prin art. 17 din OG 2/2001, susținerile apelantei petente în acest sens fiind neîntemeiate. În referire la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, se precizează că măsurile stabilite în sarcina petentei au caracter permanent, iar fapta reținută are caracter continuu, dispozițiile invocate în susținere nefiind incidente.

În referire la temeinicia procesului verbal se arată că potrivit autorizației de mediu exista obligația de a analiza și indicatorul SET obligație care însă nu a fost îndeplinită, iar incidența erorii de fapt nu poate fi reținută prin raportare la NTPA 002/2005.

În referire la raportul 3086/27.02.2013, acesta se arată este raportul nr. 955/24.03.2012, depus din nou, astfel că în mod corect prima instanță a reținut faptul că în anul 2013, petenta nu a depus anterior întocmirii procesului verbal de contravenție, niciun raport de încercare, raportul de încercare nr. 943/20.04.2013 fiind ulterior controlului și procesului verbal contestat.

În referire la data săvârșirii faptei, din analiza procesului verbal rezultă că aceasta este menționată corect, fiind aceeași cu data constatării faptei.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul-verbal . nr._/27.03.2013, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 50.000,00 lei, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 alin. 1 lit. g și sancționate de art. 96 alin. 3 pct. 9 din OUG 195/2005, reținându-se în sarcina sa faptul că Prin raportul de inspecție nr. 103 din data de 13.03.2012 s-a stabilit la secțiunea G o măsura cu caracter permanent si anume: Respectarea condițiilor impuse prin autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate la rețea si raportarea datelor solicitate, iar din verificările documentelor prezentate s-a constatat că nu s-au analizat toți indicatorii conform autorizației de mediu și nici nu s-a depus buletinul de analiză la termen. Aceste fapte au fost consemnate în raportul de inspecție nr. 667 din 26.03.2013 și nota de constatare nr. 669/27.03.2013 și însușite prin semnătură de reprezentantul societății.

În referire la criticile formulate Tribunalul observă că în apelul principal acestea vizează aprecierea eronată a criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale, iar în ceea ce privește apelul incident acestea vizează nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal contestat.

Analizând criticile formulate, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Instanța nu va reține criticile apelantei petente privind lipsa descrierii faptei ,a datei săvârșirii, respectiv prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională prin raportare la mențiunile cuprinse în procesul verbal și reținerea caracterului continuu al faptei contravenționale analizate.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Se apreciază astfel că in speță nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta nu a făcut dovada faptului pozitiv al îndeplinirii în totalitate și la termen a măsurilor prevăzute în autorizația de mediu privind monitorizarea calității apei uzate evacuate în rețea și raportarea datelor solicitate

Față de aceste aspecte în mod corect au fost apreciate de prima instanță ca nefiind întemeiate susținerile privind lipsa săvârșirii faptei și a erorii de fapt.

Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat, criticile formulate de apelanta petentă apărând ca neîntemeiate.

În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.

Potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina intimatei si cuantumul sancțiunii aplicate

Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata, aspecte față de care criticile formulate de apelanta intimată sunt apreciate ca neîntemeiate.

În referire la reținerea în sarcina intimatei a obligației de plată a cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, se apreciază asupra caracterului nefondat al criticilor formulate de apelanta intimată prin prisma dispozițiilor 451 și urm c.proc.civ, în mod corect prima instanța apreciind asupra temeiniciei cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, prin prisma poziției juridice a părților în proces determinată de raportul dintre obiectul acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.

Față de considerentele ce preced instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității, temeiniciei procesului verbal de contravenție și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondate apelurile deduse judecății

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate, apelurile promovate de apelant - petent G. N. DE MEDIU-COMISARIATUL JUDETEAN C., cu sediul ales în C., ., în contradictoriu cu apelant - intimat . SRL, cu sediul ales la av. S. I., situat în C. . nr. 152 bis, ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AA_, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3478/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. N. A. L. N.

conf. art. 426 al.4 c.proc.civ semnează

președinte complet, C. N.

GREFIER,

D. V. S.

Jud. fond A.M.V.

Red.decizie jud. C.N./23.12.2014/2.ex

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1290/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretentii. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1004/2014. Tribunalul CONSTANŢA Pretentii. Sentința nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1290/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CONSTANŢA Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 600/2014. Tribunalul CONSTANŢA Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul CONSTANŢA