Pretentii. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1222/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 29822/212/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1222
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15 APRILIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. B. DE APA DOBROGEA LITORAL, cu sediul în C., ., nr.127, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..15, ., J. C., având ca obiect pretentii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2012, reclamanta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. E. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.883,09 lei, reprezentând contravaloare diferența rata II a chiriei în baza contractului de închiriere nr. 1407/2011, a sumei de 22.334,26 lei reprezentând contravaloarea ratei a III a chiriei, precum și a sumei de 4665,59 lei reprezentând majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1407/20.05.2011, fiind emise facturi neachitate de către pârât.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516 din Codul civil, art. 274 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, reclamantul a depus în copie invitația la conciliere, adresa_/17.10.2011, contract de închiriere nr. 1407/2011, facturi, fișă client.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de neexecutare, arătând că reclamanta nu a amenajat sectorul de plajă care la momentul predării era denivelat și acoperit cu stuf.
Prin Încheierea din 17.05.2013, instanța a calificat excepția de neexecutare a contractului ca apărare de fond, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, iar pentru pârâtă proba testimonială cu audiere martorului S. N..
Prin sentința civilă nr._/12.07.2013 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată cererea, reținând următoarele:
Între reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de locatar a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1407/2011 având ca obiect suprafața de 8020 mp situat în Mamaia I Zona 1 subsector 1, pe o perioadă de două sezoane estivale începând cu data semnării și până la 15.10.2012, contractul putând fi prelungit cu acordul părților pe o durată de maxim 5 ani.
Prin contract părțile au convenit că locatarul are obligația de a amenaja suprafața de plajă conform OUG nr. 19/2006 (pct. 9.15), iar conform art. 2 alin 2 din OUG nr. 19/2006 „operatorii plajelor cu destinație turistică au obligația ca la începerea sezonului turistic estival să amenajeze plaja cu destinație turistică și să asigure serviciile turistice necesare în conformitate cu reglementările în vigoare”, operatorii plajelor fiind definiți de art. 2 alin 1 din OUG nr. 19/2006 ca fiind operatorii economici care au încheiat contract de închiriere cu titularul dreptului de administrare a plajelor
Conform pct. 9.23 din contract, părțile au convenit că locatarul are obligația „să asigure racordarea la utilitățile publice în vederea exploatării sectorului/subsectorului de plajă închiriat”, iar conform pct. 11.3 locatorul are obligația de a executa „lucrări de pregătire a plajei pentru sezonul estival”.
În literatura de specialitate, s-a arătat că excepția de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, care poate fi folosit de partea căreia i se pretinde executarea obligației ce-i revine, fără ca partea care pretinde această executare să-și fi executat propria obligație. Invocarea excepției de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependența obligațiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare obligație constituie cauza juridică a obligației corelative. Reciprocitatea și interdependența obligațiilor, împrejurarea că fiecare obligație reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată. Această excepție este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și îndeplinească îndatoririle contractuale pe care și le-a asumat.
De asemenea, în teoria de specialitate s-au arătat care sunt condițiile pentru invocarea excepției de executare a contractului: 1) obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract. 2) să existe o neexecutare a obligației suficient de importantă din partea celuilalt contractat, chiar dacă aceasta ar fi parțială. Nu are relevanță cauza acestei neexecutări. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar forța majoră care îl impiedică pentru moment să execute obligația. 3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepția, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-și execute obligația; 4) părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligațiile reciproce; 5) natura obligațiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligațiilor ceea ce ar atrage și imposibilitatea invocării excepției de neexecutare; 6) pentru invocarea acestei excepții nu se cere punerea în întârziere a debitorului de către creditor; 7) invocarea excepției de neexecutare operează direct între părți și nu este necesară intervenția instanței judecătorești. De asemenea, excepția de neexecutare a contractului poate fi invocată și în instanță, ca mijloc de apărare al pârâtului. În acest caz, instanța, fie va respinge acțiunea în executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea acestuia la executarea obligației propriii, stabilind un termen în acest scop.
În speță, din declarația martorului audiat rezultă că activitatea pârâtului nu a putut fi efectuată din cauza lipsei apei potabile și a curentului electric.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs reclamanta, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond neexecutarea contractului de către reclamantă și, implicit, că activitatea pârâtei nu a putut fi exercitată din cauza lipsei apei potabile și a curentului electric.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ., instanța a constatat fondat recursul, iar prin Decizia civilă Nr. 1863 din data de 03.12.2013, a admis recursul, promovat de recurenta A. B. DE APA DOBROGEA LITORAL, în contradictoriu cu intimata ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a casat în tot sentința recurată și a reținut cauza spre competentă soluționare la Tribunalul C. – Secția C. administrativ și fiscal.
Pe rolul Tribunalului Constanta - Secția C. administrativ și fiscal, dosarul a fost inregistrat sub nr._ .
In speta, se retine ca reclamanta a învestit instanța de fond cu o cerere de chemare in judecată, privind obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractului de închiriere nr. 1407/2011, având ca obiect suprafața de 8020 mp situat în Mamaia I Zona 1 subsector 1, respectiv la plata sumei de 4.883,09 lei, reprezentând contravaloare diferența rata II a chiriei în baza contractului de închiriere nr. 1407/2011, a sumei de 22.334,26 lei reprezentând contravaloarea ratei a III a chiriei, precum și a sumei de 4665,59 lei reprezentând majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 19/2006 „Prezenta ordonanță de urgență are ca obiect reglementarea modului de utilizare a plajelor Mării N., în scopul conservării corespunzătoare a acestora și al asigurării unei protecții adecvate pentru turiști.”
Potrivit art. 3 alin. 1 din legea nr. 213/1998 „Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”, anexa 1 enumeră bunurile ce fac parte din domeniul public, iar la pct. 3 sunt prevăzute „apele de suprafață, cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și cu potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime, căile navigabile interioare”.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 actul „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
În litigiul de față, suntem în prezența unei acțiuni generată de neexecutarea unui contract ce privește bunuri proprietate publică.
Se retine ca, intre reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de locatar a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1407/2011 având ca obiect suprafața de 8020 mp situat în Mamaia I Zona 1 subsector 1, pe o perioadă de două sezoane estivale începând cu data semnării și până la 15.10.2012, contractul putând fi prelungit cu acordul părților pe o durată de maxim 5 ani.
Prin contract părțile au convenit că locatarul are obligația de a amenaja suprafața de plajă conform OUG nr. 19/2006 (pct. 9.15), iar conform art. 2 alin 2 din OUG nr. 19/2006 „operatorii plajelor cu destinație turistică au obligația ca la începerea sezonului turistic estival să amenajeze plaja cu destinație turistică și să asigure serviciile turistice necesare în conformitate cu reglementările în vigoare”, operatorii plajelor fiind definiți de art. 2 alin 1 din OUG nr. 19/2006 ca fiind operatorii economici care au încheiat contract de închiriere cu titularul dreptului de administrare a plajelor
Conform pct. 9.23 din contract, părțile au convenit că locatarul are obligația „să asigure racordarea la utilitățile publice în vederea exploatării sectorului/subsectorului de plajă închiriat”, iar conform pct. 11.3 locatorul are obligația de a executa „lucrări de pregătire a plajei pentru sezonul estival”.
În literatura de specialitate, s-a arătat că excepția de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, care poate fi folosit de partea căreia i se pretinde executarea obligației ce-i revine, fără ca partea care pretinde această executare să-și fi executat propria obligație. Invocarea excepției de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependența obligațiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare obligație constituie cauza juridică a obligației corelative. Reciprocitatea și interdependența obligațiilor, împrejurarea că fiecare obligație reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată. Această excepție este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și îndeplinească îndatoririle contractuale pe care și le-a asumat.
De asemenea, în teoria de specialitate s-au arătat care sunt condițiile pentru invocarea excepției de executare a contractului: 1) obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract. 2) să existe o neexecutare a obligației suficient de importantă din partea celuilalt contractat, chiar dacă aceasta ar fi parțială. Nu are relevanță cauza acestei neexecutări. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar forța majoră care îl impiedică pentru moment să execute obligația. 3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepția, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-și execute obligația; 4) părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligațiile reciproce; 5) natura obligațiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligațiilor ceea ce ar atrage și imposibilitatea invocării excepției de neexecutare; 6) pentru invocarea acestei excepții nu se cere punerea în întârziere a debitorului de către creditor; 7) invocarea excepției de neexecutare operează direct între părți și nu este necesară intervenția instanței judecătorești. De asemenea, excepția de neexecutare a contractului poate fi invocată și în instanță, ca mijloc de apărare al pârâtului. În acest caz, instanța, fie va respinge acțiunea în executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea acestuia la executarea obligației propriii, stabilind un termen în acest scop.
Cat priveste declarația martorului audiat, in sensul că activitatea pârâtului nu a putut fi efectuată din cauza lipsei apei potabile și a curentului electric, instanta retine ca, in conformitate cu prevederile contractuale, parata avea obligatia de a anunta reclamanta despre orice modificare sau orice alta disfunctionalitate intampinata in derularea contractului, inclusiv referitoare la lipsa utilitatilor in zona sau a functionarii acestora in parametri necorespunzatori, astfel ca neaducerea la cunostinta a acestor aspecte este imputabila paratei si nu poate constitui, totodata, exonerare de plata, parata neputand invoca propria culpa in nerespectarea contractului pentru a motiva neplata serviciilor conform facturilor emise in baza contractului. In acest context, instanta va inlatura declaratia martorului audiat.
Se retine ca raporturile dintre părțile litigante se plasează pe tărâm contractual.
Potrivit disp.art.969 c.civ., „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Clauzele inserate în contractul - însușit prin ștampila societăților și semnătura reprezentanților legali, sunt cele ce guvernează raporturile dintre părți.
Prin inserarea clauzei penale în contract, în conformitate cu prevederile codului civil, reclamanta a urmărit constrângerea pecuniară a cocontractantului la îndeplinirea întocmai și al termen a obligațiilor izvorâte din contract.
Din inscrisurile din dosar rezulta ca parata datoreaza suma de 4.883,09 lei, reprezentând contravaloare diferența rata II a chiriei în baza contractului de închiriere nr. 1407/2011, suma de 22.334,26 lei reprezentând contravaloarea ratei a III a chiriei, precum și suma de 4665,59 lei reprezentând majorări de întârziere
Față de cele ce preced, Tribunalul constată că pârâta utilizator a nesocotit obligația consacrată convențional - de a achita în termenele stabilite obligațiile de plată, în conformitate cu prevederile contractului, astfel că va fi angajată răspunderea contractuală.
Este de principiu că, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor contractuale, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitorului la plata sumelor de bani reprezentând prețul prestațiilor efectuate și neachitate, dar și prin obligarea debitorului la plata de daune interese.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, cu condiția să se facă dovada întinderii daunelor suferite ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor.
Prin contract, părțile au convenit că neachitarea chiriei la scadență atrage penalități pe zi întârziere calculate la debitul restant.
După cum a statuat în mod constant doctrina și practica judiciară, „prin stipularea clauzei penale, părțile au anticipat daunele interese compensatorii, în cazul neexecutării totale sau parțiale ori daune moratorii pentru executarea cu întârziere. În acest mod, părțile, prin voința lor, stabilesc cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate”.
În considerarea celor ce preced, instanta va admite actiunea si, pe cale de consecinta, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.883,09 lei, reprezentând contravaloare diferența rata II a chiriei în baza contractului de închiriere nr. 1407/2011, a sumei de 22.334,26 lei reprezentând contravaloarea ratei a III a chiriei, precum și a sumei de 4665,59 lei reprezentând majorări de întârziere.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta A. B. DE APA DOBROGEA LITORAL, cu sediul în C., ., nr.127, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..15, ., J. C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume:
- 4.883,09 lei, reprezentând contravaloare diferența rata II și a chiriei în baza contractului de închiriere nr. 1407/2011;
- 22.334,26 lei reprezentând contravaloarea ratei a III a chiriei;
- 4665,59 lei reprezentând majorări de întârziere.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./19.06.2014 / 4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 287/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1004/2014.... → |
|---|
