Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1004/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 8083/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1004
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6059/30.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ..28, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014 sub nr._ petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare . nr._/06.03.2014 ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 06.03.2014, în urma unui control efectuat de inspectorii ITM s-a constat în mod greșit înregistrarea de către petentă a contractului de muncă nr. 48/05.12.2013 la data de 06.01.2014 întrucât contractul menționat a fost înregistrat la data de 05.12.2013 potrivit Revisalului nr._-14-1-_-_/05.12.2013 cu începerea activității de la data de 06.12.2013. A mai arătat că la data de 06.01.2014, petenta a transmis deciziile de majorare a salariului minim pe economie și nu contractul de muncă nr. 48/05.12.2013 . A mai precizat că în urma unei discuții cu reprezentanții de la serviciul informatic al ITM s-a constatat că înregistrarea de către petentă este corectă, însă inspectorii ITM nu au luat în considerare acest aspect.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri anexând la dosar înscrisurile de la filele 4-15, 57-75.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii formulate ca nefondate.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că cu ocazia controlului din data de 04.03.2014 și din data de 06.03.2014 efectuat la sediul petentei, inspectorii ITM au constatat că prestează activitate în beneficiul petentei două persoane în baza unor contracte de muncă începând cu luna septembrie 2013 și că în urma verificărilor efectuate în registrul de evidență a salariaților a rezultat că contractul de muncă nr. 48/05.12.2013 cu începerea a activității de muncă din data de 06.12.2013 nu a fost înregistrat cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariații în cauză. A mai precizat că angajata P. A. mai figurează cu un contract de muncă nr. 43 /29.08.2013 cu începerea activității din 01.09.2013 încetata la data de 1.10.2013 astfel că în perioada 01.10._13 (data încheierii contractului de muncă nr. 48/05.12.2013 nu figurează ca angajat deși în fișa de identificare P. A. a declarat că prestează muncă din septembrie 2013.
Intimata a mai învederat că istoricul contractului de muncă nr. 48/05.12.2013 nu vizualizează efectuarea niciunei operațiuni cu data de 05.12.2013 anterioară datei de 06.01.2014 data la care s-a menționat înregistrarea modificărilor efectuate pentru deciziile de majorare ale salariilor.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, Legea nr.53/2003.
În apărare intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie conformă cu originalul înscrisurile de la filele 22-43.
Petenta formulat răspuns la întâmpinare reiterând susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, apreciind că probele sunt admisibile putând conduce la soluționarea procesului.
Prin Sentința civilă nr 6059/30.05.2014, Judecătoria Constanta s – a pronuntat în sensul admiterii plangerii contraventionale formulate de petenta . procesului – verbal de contraventie . nr ._/ 06.03.2014 intocmit de intimat, cu consecinta anularii acestuia
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul ITM C. petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei în conformitate cu art. 9 alin.2 lit. a din HG 500/2011, reținându-se că la sediul ITM C. s-a constatat din verificările registrului de evidență a salariaților că angajatorul nu respectă prevederile art. 4 alin. 1 din HG 500/2011 respectiv că în cazul numitei P. A. angajată cu contract individual de muncă nr. 48/05.12.2012 începând cu data de 06.12.2013, contractul menționat a fost înregistrat și transmis în Revisal în data de 06.01.2014. De asemenea, s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 04.03.2014, ora 11.20 la punctul de lucru al societății petente numita P. A. presta activitate în beneficiul petentei.
Reprezentantul legal al petentei a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petenta nu invocă nicio neregularitate sub acest aspect.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, în conformitate cu art. 4 alin.1 lit. a din HG 500/2011 la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Potrivit art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 constituie contravenție netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei;
Instanța constată, prin coroborarea dispozițiilor legale de mai sus prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, că fapta a fost corect încadrată, aplicându-se sancțiunea amenzii contravențională în cuantum de 10.000 de lei, sancțiune legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute în textele evocate și la numărul de persoane depistate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C. pr. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia petenta a dovedit eroarea cu privire la înregistrarea contractului individual de muncă nr. 48/05.12.2013, respectiv a depus dovada că acest contract a fost înregistrat la data de 05.12.2013 la ora 14.43 sub număr cod de prelucrare 20131205_14_1_1880507__ din data de 05.12.2013 și nu la data de 06.01.2014 astfel cum invoca intimatul și că la data de 06.01.2014 la ora 16.27 a fost înregistrată decizia colectivă de modificare a salariilor angajaților nr. 1/31.12.2013 sub nr. cod de înregistrare 20140106_14_1_1880507__ din data 06.01.2014.
Prin urmare, având în vedere probele administrate nemijlocit, instanța constată că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost înlăturată de către petentă, aceasta făcând proba contrară celor reținute de agentul constatator și ridicând un dubiu cu privire la obiectivitatea observațiilor personale ale agentului constatator și cu privire la acuratețea înregistrărilor în registrul general de evidentă a salariaților din cadrul ITM (REVISAL), motiv pentru care instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.03.2014 este netemeinic întocmit.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimatul I. T. de munca Constanta -, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 22.07.2014.
In motivarea apelului, se invedereaza ca ,inspectorii de munca prin incheierea actului constatator au retinut in mod corect nerespectarea termenului expres prev de art 4 alin 1 lit a din HG 500/2011, respectiv cel mai tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariatul in cauza cu privire la inregistrarea si transmiterea contractului individual de munca cu nr 48/ 5.12.2013 cu incepere activitate la data de 6.12.2013 al numitei P. A. – in sensul ca nu a fost transmis si inregistrat cel tarziu cu data de 5.12.2013 – aceasta fiind realizata la data de 6.01.2014, asa cum rezulta din extrasul Revisal .
Astfel, din verificarile efectuate in registrul de evidenta a salariatilor a rezultat neindeplinirea obligatiei de transmitere catre ITM – obligatie ce revine exclusiv angajatorilor.
Ori, instanta de fond, in cuprinsul cercetarii judecatoresti nu a luat in considerare faptul ca erorile invocate de catre petenta s –au constatat cu ocazia controlului – 4.03.2014 – fiind efectuate ulterior controlului corectiile asupra datei de inregistrare a contractului individual de munca al numitei P. E. .
Faptul ca data de 6.01.2014 coincide cu data transmiterii deciziilor de majorare a salariilor nu o exonereaza de raspunderea contraventionala pentru neindeplinirea obligatiei de inregistrare in termen a contractului de munca .
Invedereaza ca prima transmitere a unui contract de munca se verifica prin cheia de control – respectiv cod prima transmitere – ori data deciziilor de majorare a salariilor nu rezulta din campul – cod prima transmitere – a contractului de munca, ci la campul – cod ultima transmitere .
Ori, intimata – petenta induce in eroare instanta cu privire la transmiterea initiala a contractului de munca – cod prima transmitere reprezinta inregistrarea contractului de munca si nu poate fi modificata – contractul de munca fiind cel initial, iar modificarile intervenite asupra contractului de munca prin decizii ( modificare, incetare ) se opereaza si se vizualizeaza la cod ultima transmitere .
Faptul ca intimata – petenta, ulterior controlului a intervenit in sistem cu modificari la cod transmitere a contractului de munca invocand erori de sistem nu reprezinta motive de exonerare de raspundere contraventionala asa cum s –a procedat prin hotararea pronuntata .
Registrul in format electronic reprezinta evidenta angajatorilor cu privire la situatia contractelor individuale de munca ale propriilor salariati – si cu obligatia eliberarii documentelor ce atesta vechimea in munca, functie, etc, potrivit art 34 alin 5 C muncii .
Ori, atat prin prisma aspectului punitiv cat si prin trimitere la caracterul preventiv al acesteia, sanctiunea a fost corect individualizata in raport de gravitatea faptei si de imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, asigurandu – se astfel preventia generala cat si cea speciala .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata – petenta a formulat si depus intampinare( f 13) solicitand respingerea apelului si mentinerea sentintei instantei de fond .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.03.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul ITM C. petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei în conformitate cu art. 9 alin.2 lit. a din HG 500/2011, reținându-se că la sediul ITM C. s-a constatat din verificările registrului de evidență a salariaților că angajatorul nu respectă prevederile art. 4 alin. 1 din HG 500/2011 respectiv că în cazul numitei P. A. angajată cu contract individual de muncă nr. 48/05.12.2012 începând cu data de 06.12.2013, contractul menționat a fost înregistrat și transmis în Revisal în data de 06.01.2014. De asemene s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 04.03.2014, ora 11.20 la punctul de lucru al societății petente numita P. A. presta activitate în beneficiul petentei.
Relativ la criticile aduse de apelanta intimata se observă că acestea fac trimitere la gresita individualizare a sanctiunii aplicate .
Sub aspectul legalitatii, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
In ceea ce priveste descrierea faptei contraventionale, oportuna in vederea aprecierii gravitatii faptei si implicit a necesitatii aplicarii masurii sanctionatorie, in mod corect se va retine ca intimata prin inspectorii de munca au enuntat in mod succint fapta ca si descriere a modalitatii de savarsire, atata timp cat in mod clar si concret au constatat ca fiind incidente dispozitiile cuprinse in art 4 alin 1 lit a din HG 500/2001 modificata cu ref la art 9 alin 2 lit a din acelasi act normativ .
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Mai mult, se va retine că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a celui acuzat, se impune cu prisosinta ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză , si asupra carei instanta de fond a facut o cercetare amanuntita .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat de instanta de fond in detaliu a rezultat faptul ca petenta s –a facut vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa .
Sub aspectul oportunitatii existentei contractelor de munca la data verificarii facute de inspectorii ITM in sistemul Revisal, se constata ca acestea au fost inregistrate la data inceperii activitatii pentru angajatii identificati si nu anterior inceperii activitatii asa cum statueaza prev art 16 alin 1 C muncii .
Potrivit art 16 alin 1 cu ref la alin 2 din C. muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română, obligație ce revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia și, anterior începerii activității, se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 6 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligația de a completa și transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, cu obligația completării acestuia conform art. 3.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2, și transmiterea registrului se fac la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g) (reglementează conținutul obligatoriu al registrului) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Astfel, din actele dosarului si fara a face dovada contrara celor probate de catre petenta intimata cu privire la acest aspect – instanta de fond in mod corect a facut aprecierea probei privind transmiterea contractului la data de 5.12.2013 ( anterior inceperii lucrului din 6.12.2013) conform codului 20131205_14_1_1880507__ din 5.12.2013 ora 14:43:36 ( f 12) sau codului 20140106_14_1_1880507__ din 6.01.2014 ora 16:27:18 ( f 11- aferent modificarilor survenit in acea zi .
Pe cale de consecinta, sustinerile apelantei – intimare referitoare la data transmiterii contractului individual de munca al numitei P. A., Tribunalul va retine ca in mod corect data de 6.01.2014 reprezinta data transmiterii modificarilor survenite la contractul de munca si nu data inregistrarii pentru prima data a acestuia, data inregistrarii contractului de munca fiind realizata la data de 5.12.2013.Mai mult, desi afirma ca asupra codului primei inregistrari nu se poate interveni, apelanta – ulterior prin aceleasi motive sustine ca s –a intervenit, fara insa a se proba raportat la codul initial de inregistrare si inexactitatea acestuia asa cum a fost relevat de catre petenta – reclamanta .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6059/30.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ..28, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. I. O.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/4.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
